ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI
11 martie 2013(*)
„Măsuri provizorii – Contracte de achiziții publice de servicii – Procedură de cerere de ofertă – Servicii de formare lingvistică – Respingerea ofertei depuse de un ofertant – Cerere de suspendare a executării și de măsuri provizorii – Pierderea unei șanse – Lipsa unui prejudiciu grav și ireparabil – Lipsa urgenței”
În cauza T‑4/13 R,
Communicaid Group Ltd, cu sediul în Londra (Regatul Unit), reprezentată de C. Brennan, solicitor, de F. Randolph, QC, și de M. Gray, barrister,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de S. Delaude și de S. Lejeune, în calitate de agenți, asistate de P. Wytinck, avocat,
pârâtă,
având ca obiect o cerere prin care se solicită, pe de o parte, suspendarea executării deciziilor Comisiei de respingere a ofertelor depuse de reclamantă pentru mai multe loturi în cadrul unei cereri de ofertă referitoare la contracte‑cadru privind furnizarea de servicii de formare lingvistică pentru personalul instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii Europene cu sediul în Bruxelles (Belgia) și, pe de altă parte, dispunerea interdicției, în sarcina Comisiei, de a încheia cu ofertantul reținut contractele referitoare la loturile în discuție,
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
pronunță prezenta
Ordonanță
Istoricul cauzei, procedura și concluziile părților
1 Reclamanta, Communicaid Group Ltd, este o societate de drept englez care de mai mulți ani furnizează mai multor instituții, organe și agenții ale Uniunii Europene servicii având ca obiect cursuri de limbi străine (punerea la dispoziție de formatori și de documente lingvistice), în prezent pe baza acordului‑cadru al cărui termen de validitate expiră în luna iulie 2013.
2 Prin anunțul de participare publicat la 6 martie 2012, Comisia Europeană a lansat o cerere de ofertă referitoare la contracte‑cadru (multiple) privind formarea lingvistică a personalului instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii Europene cu sediul în Bruxelles (Belgia) (nr. de referință: HR/R3/PR/2012/002). Achiziția a fost împărțită în mai multe loturi, fiecare ofertant putând să depună oferte pentru unul sau pentru mai multe loturi. Loturile 1-9 conțineau volumele estimate în număr de ore sau în număr de licențe pentru toate prestațiile menționate, în timp ce lotul 10 privea cursuri de limbi on line („e‑learning”). Anunțul de participare prevedea că pentru fiecare lot se va încheia, cu cel mult trei societăți sau grupări, un contract‑cadru multiplu cu atribuire în cascadă, având o durată maximă de patru ani.
3 Contractul de achiziție în discuție a fost supus procedurii restrânse și trebuia atribuit pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, apreciată în funcție de criteriile menționate în caietul de sarcini, obiectivul constând în selecționarea candidaților care primeau caietul de sarcini și care erau invitați să depună o ofertă. Înainte de a fi invitați să depună o ofertă, ofertanții potențiali trebuiau în special să îndeplinească – în conformitate cu anunțul de participare și cu articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3) – cerințele de probă impuse în materie de capacitate economică și financiară, sub sancțiunea excluderii din procedură.
4 Prin scrisoarea din 30 mai 2012, reclamanta a fost invitată să depună oferte pentru loturile 1, 2, 4, 5, 7, 8, 9 și 10. Ca răspuns, aceasta a depus oferte separate pentru fiecare dintre loturile menționate, cu excepția lotului 10. În continuare, la 30 octombrie 2012, Comisia a adresat reclamantei, prin scrisori separate, șapte decizii referitoare la fiecare dintre loturile pentru care depusese o ofertă, din care rezulta că, exceptând lotul 5, pe care îl adjudecase, reclamanta fusese clasată de fiecare dată a doua, în urma ofertantului CLL‑Allingua, care adjudecase, așadar, cele șase loturi în discuție (în continuare „deciziile atacate”).
5 De la primirea deciziilor atacate, reclamanta a solicitat Comisiei, pe de o parte, informații cu privire la caracteristicile și la avantajele referitoare la ofertele depuse de CLL‑Allingua, precum și cu privire la evaluarea ofertei proprii, și, pe de altă parte, o expunere detaliată a răspunsurilor furnizate de CLL‑Allingua în materie de prețuri. În plus, aceasta a invocat anumite dificultăți. Astfel, reclamanta a afirmat, printre altele, că un fost agent al Comisiei – care fusese angajat în unitatea de resurse umane în cursul lunilor anterioare publicării anunțului de participare în litigiu și care participase la comisii de evaluare în cadrul unor proceduri de adjudecare similare privind contracte de servicii lingvistice pentru instituțiile Uniunii cu sediul în Luxemburg (Luxemburg) – era în prezent angajat al CLL‑Allingua, după ce avusese un rol în pregătirea ofertelor societății menționate. În aceste împrejurări, reclamanta a solicitat Comisiei explicații cu privire la implicarea persoanei în cauză în procedura de cerere de ofertă, înainte și după plecarea sa de la Comisie. În răspunsul formulat, Comisia a menționat că persoana respectivă părăsise unitatea de resurse umane înaintea procedurii de cerere de ofertă și că nu au existat încercări de restabilire a unui contact cu aceasta, astfel încât nu a intervenit un conflict de interese.
6 În plus, reclamanta a contestat capacitatea economică și financiară a CLL‑Allingua de a executa contractul în discuție. Întrucât a suferit în mod regulat pierderi financiare considerabile, ofertantul declarat câștigător nu ar îndeplini cerințele inițiale ale anunțului de participare. În sfârșit, având în vedere metodologia de evaluare și grilele de notare pregătite de comisia de evaluare, ar rezulta cu claritate că deciziile atacate sunt viciate de mai multe erori vădite de apreciere în raport cu fiecare dintre criteriile care au servit drept bază pentru evaluarea calitativă a ofertelor depuse.
7 Întrucât nu a fost satisfăcută de răspunsurile Comisiei, prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 9 ianuarie 2013 reclamanta a introdus o acțiune prin care solicită anularea deciziilor atacate. În susținerea acțiunii, aceasta invocă trei motive întemeiate, primul, pe o încălcare a principiilor transparenței, nediscriminării și egalității de tratament în raport cu rolul avut de fostul agent al Comisiei sus‑menționat (a se vedea punctul 5 de mai sus), al doilea, pe nerespectarea normelor referitoare la caracterul adecvat al capacității economice și financiare a ofertanților în privința CLL‑Allingua (a se vedea punctul 6 de mai sus) și, al treilea, pe existența mai multor erori de apreciere săvârșite de comisia de evaluare (a se vedea punctul 6 de mai sus).
8 Prin înscrisul separat depus la grefa Tribunalului la 10 ianuarie 2013, reclamanta a introdus prezenta cerere de măsuri provizorii, în cadrul căreia solicită, în esență, președintelui Tribunalului:
– suspendarea executării deciziilor atacate până la pronunțarea hotărârii Tribunalului cu privire la acțiunea principală;
– dispunerea interdicției, în sarcina Comisiei, de a încheia cu CLL‑Allingua contractele referitoare la loturile 1, 2, 4, 7, 8 și 9 sau de a le executa, în ipoteza în care acestea ar fi fost deja încheiate.
9 În observațiile referitoare la cererea de măsuri provizorii, depuse la grefa Tribunalului la 1 februarie 2013, Comisia solicită, în esență, președintelui Tribunalului:
– respingerea cererii de măsuri provizorii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
10 În acest context, Comisia arată, printre altele, că toate contractele prevăzute la finalizarea procedurii de cerere de ofertă în litigiu au fost încheiate în luna decembrie 2012 cu ofertanții reținuți, inclusiv contractul referitor la lotul 5, încheiat cu reclamanta.
11 Prin memoriul din 8 februarie 2013, reclamanta și‑a exprimat poziția cu privire la observațiile Comisiei, care, la rândul său, a răspuns prin memoriul din 15 februarie 2013.
În drept
12 Din coroborarea articolelor 278 TFUE și 279 TFUE, pe de o parte, cu articolul 256 alineatul (1) TFUE, pe de altă parte, rezultă că judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, în măsura în care consideră că împrejurările o impun, poate dispune suspendarea executării unui act atacat în fața Tribunalului sau poate stabili măsurile provizorii necesare. Cu toate acestea, articolul 278 TFUE prevede principiul caracterului nesuspensiv al căilor de atac, actele adoptate de instituții, organe și organisme ale Uniunii beneficiind de o prezumție de legalitate. Așadar, numai cu titlu excepțional judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii poate dispune suspendarea executării unui asemenea act sau stabilirea unor măsuri provizorii (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Tribunalului din 17 decembrie 2009, Vereniging Milieudefensie și Stichting Stop Luchtverontreiniging Utrecht/Comisia, T‑396/09 R, nepublicată în Repertoriu, punctul 31 și jurisprudența citată).
13 În plus, articolul 104 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede că cererile de măsuri provizorii trebuie să indice obiectul litigiului, împrejurările care determină urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurii provizorii solicitate. Astfel, suspendarea executării și măsurile provizorii pot fi încuviințate de către judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dacă s‑a stabilit că acordarea acestora este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris) și că ele sunt urgente, în sensul că, pentru evitarea unui prejudiciu grav și ireparabil pentru interesele părții care le solicită, este necesar să fie dispuse și să își producă efectele înainte de pronunțarea hotărârii privind acțiunea principală. Aceste condiții sunt cumulative, astfel încât cererile de măsuri provizorii trebuie respinse dacă una dintre ele nu este îndeplinită [Ordonanța președintelui Curții din 14 octombrie 1996, SCK și FNK/Comisia, C‑268/96 P(R), Rec., p. I‑4971, punctul 30].
14 În cadrul acestei examinări de ansamblu, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dispune de o largă putere de apreciere și rămâne liber să stabilească, în raport cu particularitățile cauzei, modul în care trebuie verificată respectarea acestor condiții diferite, precum și ordinea examinării, de vreme ce nicio normă juridică nu îi impune o schemă de analiză prestabilită pentru a aprecia necesitatea de a statua în mod provizoriu [Ordonanța președintelui Curții din 19 iulie 1995, Comisia/Atlantic Container Line și alții, C‑149/95 P(R), Rec., p. I‑2165, punctul 23, și Ordonanța președintelui Curții din 3 aprilie 2007, Vischim/Comisia, C‑459/06 P(R), nepublicată în Repertoriu, punctul 25]. Dacă este cazul, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii efectuează și evaluarea comparativă a intereselor existente (Ordonanța președintelui Curții din 23 februarie 2001, Austria/Consiliul, C‑445/00 R, Rec., p. I‑1461, punctul 73).
15 Ținând seama de înscrisurile de la dosar, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii consideră că dispune de toate elementele necesare pentru a se pronunța cu privire la prezenta cerere de măsuri provizorii fără a proceda, în prealabil, la ascultarea susținerilor orale ale părților.
16 În împrejurările speței, trebuie să se examineze mai întâi dacă este îndeplinită condiția urgenței.
17 Reclamanta afirmă că, în privința sa, există un risc real și iminent de a suferi un prejudiciu grav și ireparabil, în lipsa măsurilor provizorii solicitate. Astfel, în opinia sa, există un grad sporit de probabilitate ca acele contracte încheiate cu CLL‑Allingua referitoare la loturile în litigiu să fie executate înainte de pronunțarea pe fond a hotărârii. În plus, ar fi destul de improbabilă organizarea de către Comisie a unei noi proceduri de cerere de ofertă în cazul în care deciziile atacate ar fi anulate, astfel încât prejudiciul suferit de reclamantă nu ar putea fi reparat pe această cale. Făcând trimitere la Ordonanța președintelui Tribunalului din 20 iulie 2006, Globe/Comisia (T‑114/06 R, Rec., p. II‑2627, punctul 117), reclamanta adaugă că este foarte dificil, chiar imposibil, să se estimeze din punct de vedere cantitativ șansa de a obține achiziția în discuție și să se evalueze cu precizia necesară prejudiciul rezultat din pierderea acesteia.
18 În ceea ce privește nerealizarea beneficiului pe care ar suferi‑o ca urmare a deciziilor atacate, potrivit reclamantei, contractele încheiate între aceasta și instituțiile, organele și agențiile Uniunii îi permit de mult timp să realizeze circa [confidențial] % (1) din cifra sa de afaceri și constituie astfel un element major care îi permite să acopere costurile generale ale grupului din care face parte. În cazul în care ar fi adjudecat licitația în discuție, executarea contractelor încheiate astfel ar fi asigurat [confidențial] % din cifra de afaceri a grupului menționat. Deciziile atacate ar avea ca efect direct faptul că în următorii trei ani beneficiul previzional al grupului ar scădea de la [confidențial] euro la [confidențial] euro, ceea ce ar reprezenta o scădere de [confidențial] % în termeni de rentabilitate și un beneficiu anual mediu aproximativ de [confidențial] euro pe an ([confidențial] împărțit la 3), care nu ar fi suficient pentru [confidențial].
19 Reclamanta precizează că [confidențial].
20 Reclamanta exprimă deopotrivă temerea că va suferi o atingere gravă și ireparabilă a reputației sale. Astfel, contractele‑cadru privind furnizarea de servicii de formare lingvistică pentru personalul instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii cu sediul în Bruxelles ar fi considerate drept contractele cele mai importante și cele mai prestigioase de acest tip pe plan european. În cazul în care reclamanta ar pregăti oferte pentru alte contracte, ar face trimitere într‑o largă măsură la experiența și la competența dobândite în cadrul serviciilor de formare lingvistică oferite instituțiilor Uniunii, grupul din care face parte furnizând de mulți ani servicii de formare lingvistică de calitate în cadrul unor contracte comparabile. În sfârșit, reclamanta s‑ar afla într‑o poziție concurențială defavorabilă în raport cu CLL‑Alllingua, întrucât aceasta a obținut contractul în discuție și poate să îl invoce în scopuri concurențiale, deși ar exista motive serioase de a se considera că acest contract nu ar fi trebuit să îi fie atribuit.
21 În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, caracterul urgent al unei cereri de măsuri provizorii trebuie apreciat prin raportare la necesitatea de a se pronunța cu titlu provizoriu cu scopul de a evita ca partea care solicită măsurile provizorii să sufere un prejudiciu grav și ireparabil (Ordonanța președintelui Curții din 18 octombrie 1991, Abertal și alții/Comisia, C‑213/91 R, Rec., p. I‑5109, punctul 18, Ordonanța președintelui Tribunalului din 19 decembrie 2001, Government of Gibraltar/Comisia, T‑195/01 R și T‑207/01 R, Rec., p. II‑3915, punctul 95, și Ordonanța președintelui Tribunalului din 3 decembrie 2002, Neue Erba Lautex/Comisia, T‑181/02 R, Rec., p. II‑5081, punctul 82). Totuși, susținerea potrivit căreia executarea actului a cărui suspendare se solicită este iminentă nu este suficientă, ci această parte trebuie să furnizeze dovada serioasă că nu poate aștepta până la pronunțarea hotărârii în acțiunea principală fără a suferi un prejudiciu de această natură (Ordonanța președintelui Tribunalului din 25 iunie 2002, B/Comisia, T‑34/02 R, Rec., p. II‑2803, punctul 85). Deși caracterul iminent al unui prejudiciu nu trebuie să fie stabilit cu certitudine absolută, producerea acestuia trebuie să fie totuși previzibilă cu un grad de probabilitate suficient [Ordonanța președintelui Curții din 14 decembrie 1999, HFB și alții/Comisia, C‑335/99 P(R), Rec., p. I‑8705, punctul 67, și Ordonanța Neue Erba Lautex/Comisia, citată anterior, punctul 83].
22 Rezultă de asemenea dintr‑o jurisprudență consacrată că, în afara unor situații excepționale, un prejudiciu de natură financiară nu poate fi considerat ireparabil sau chiar dificil de reparat, din moment ce, în mod normal, poate face obiectul unei compensații financiare ulterioare. Într‑o asemenea situație, măsura provizorie solicitată nu se justifică decât dacă, în lipsa acestei măsuri, reclamantul s‑ar afla într‑o situație care ar putea pune în pericol viabilitatea sa financiară înainte de intervenția deciziei care pune capăt acțiunii principale sau dacă cotele sale de piață ar fi modificate într‑un mod iremediabil și important în această privință, în special cu privire la dimensiunea întreprinderii (a se vedea Ordonanța președintelui Tribunalului din 28 aprilie 2009, United Phosphorus/Comisia, T‑95/09 R, nepublicată în Repertoriu, punctele 33-35 și jurisprudența citată).
23 În ceea ce privește prejudiciul financiar invocat în speță, reclamanta, deși deplânge poziția concurențială defavorabilă în care s‑ar afla în raport cu CLL‑Allingua din cauză că aceasta din urmă a adjudecat licitația în discuție, nu se prevalează, totuși, de o pierdere a cotelor sale de piață în sectorul serviciilor de formare lingvistică. În orice caz, reclamanta nu a prezentat nicio dată cifrică referitoare la acest aspect, nici nu a demonstrat că anumite obstacole de natură structurală sau juridică ar împiedica‑o să recâștige o parte apreciabilă din cotele de piață pe care le‑ar fi pierdut [a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 24 martie 2009, Cheminova și alții/Comisia, C‑60/08 P(R), nepublicată în Repertoriu, punctul 64]. Așadar, prejudiciul eventual suferit din această cauză nu poate fi considerat ireparabil.
24 În măsura în care reclamanta afirmă că, în cazul respingerii cererii sale de măsuri provizorii, s‑ar afla într‑o situație [confidențial], trebuie amintit că, pentru a putea aprecia dacă prejudiciul invocat prezintă un caracter grav și ireparabil și justifică, așadar, acordarea, în mod excepțional, a măsurilor provizorii solicitate, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să dispună de informații concrete și exacte, susținute de înscrisuri detaliate care demonstrează situația financiară a reclamantului și permit aprecierea efectelor exacte care ar rezulta, după toate aparențele, din lipsa măsurilor solicitate. Astfel, reclamantul are obligația să furnizeze, prin prezentarea unor înscrisuri, informații susceptibile să stabilească o imagine fidelă și globală a situației sale financiare [a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Tribunalului din 7 mai 2010, Almamet/Comisia, T‑410/09 R, nepublicată în Repertoriu, punctele 32, 57 și 61, menținută în recurs prin Ordonanța președintelui Curții din 16 decembrie 2010, Almamet/Comisia, C‑373/10 P(R), nepublicată în Repertoriu, punctul 24].
25 De altfel, această imagine fidelă și globală trebuie să fie prezentată în însuși textul cererii de măsuri provizorii. Astfel, o asemenea cerere trebuie să fie suficient de clară și de exactă pentru a permite, în mod individual, pârâtului să își pregătească observațiile, iar judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să se pronunțe cu privire la cerere, dacă este cazul, fără alte informații în susținerea acestora, fiind necesar ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta să reiasă în mod coerent și ușor de înțeles din însuși textul cererii de măsuri provizorii [Ordonanța președintelui Tribunalului din 31 august 2010, Babcock Noell/Entreprise commune Fusion for Energy, T‑299/10 R, nepublicată în Repertoriu, punctul 17; a se vedea de asemenea Ordonanța președintelui Curții din 30 aprilie 2010, Ziegler/Comisia, C‑113/09 P(R), nepublicată în Repertoriu, punctul 13]. Mai mult, informațiile care stabilesc o asemenea imagine fidelă și globală trebuie susținute prin înscrisuri detaliate, certificate de un expert independent și extern față de reclamant, care să permită aprecierea caracterului lor veridic (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Tribunalului din 15 ianuarie 2001, Le Canne/Comisia, T‑241/00 R, Rec., p. II‑37, punctul 35, Ordonanța președintelui Tribunalului din 13 octombrie 2006, Vischim/Comisia, T‑420/05 R II, Rec., p. II‑4085, punctul 83, și Ordonanța președintelui Tribunalului din 15 martie 2010, GL2006 Europe/Comisia, T‑435/09 R, nepublicată în Repertoriu, punctul 34).
26 În speță, reclamanta a prezentat, desigur, o serie întreagă de date cifrice pentru a demonstra dimensiunile scăderii cifrei sale de afaceri și a beneficiului său nerealizat în cazul pierderii achiziției în cauză. Totuși, aceasta a omis să furnizeze în cererea de măsuri provizorii informații complete privind structura propriei întreprinderi. Astfel, reclamanta nu a precizat efectele produse asupra situației sale financiare de împrejurarea, subliniată de Comisie și necontestată de reclamantă, că aceasta angaja aproape exclusiv formatori lingvistici freelance, iar nu salariați cu contracte pe durată nedeterminată. Or, la prima vedere, o asemenea structură pare să permită reclamantei să adapteze scăderile comenzilor sale fără a suporta costuri fixe enorme, renunțând pur și simplu la serviciile personalului freelance în perioadele cu activitate scăzută. Prin urmare, pierderea achiziției în discuție nu ar trebui să îi cauzeze costuri cu personalul care i‑ar amenința supraviețuirea financiară. În orice ipoteză, reclamanta ar fi trebuit să explice, prin prezentarea unor înscrisuri contabile certificate de un expert independent și extern, care sunt motivele pentru care, în pofida structurii întreprinderii sale, [confidențial].
27 În plus, reclamanta admite în mod expres [confidențial].
28 În orice caz, trebuie amintit că prejudiciul invocat de reclamantă ar fi suferit cu ocazia unei proceduri de cerere de ofertă pentru atribuirea unui contract de achiziție publică. Or, o asemenea procedură are ca obiect să permită autorității în cauză să selecteze, dintre mai multe oferte concurente, pe aceea care i se pare cea mai conformă cu criteriile de selecție predeterminate, autoritatea respectivă dispunând în acest sens de o largă putere de apreciere. Prin urmare, o întreprindere care participă la o asemenea procedură nu are niciodată garanția absolută că va adjudeca acel contract, ci trebuie să țină seama întotdeauna de eventualitatea atribuirii contractului unui alt ofertant. În aceste condiții, efectele financiare negative în privința întreprinderii în discuție, care ar rezulta din respingerea ofertei sale, se încadrează, în principiu, în riscul comercial obișnuit pe care trebuie să îl confrunte fiecare întreprindere care își desfășoară activitatea pe piață (a se vedea Ordonanța președintelui Tribunalului din 25 ianuarie 2012, Euris Consult/Parlamentul European, T‑637/11 R, punctul 19 și jurisprudența citată).
29 Rezultă că pierderea unei șanse de atribuire și de executare a unui contract de achiziție publică este inerentă excluderii din procedura de cerere de ofertă în discuție și nu se poate considera că aceasta constituie, în sine, un prejudiciu grav, cu atât mai mult cu cât ofertantul a cărui ofertă a fost reținută trebuie să se aștepte la împrejurarea că, în temeiul articolului 101 primul paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198), înainte de semnarea contractului, autoritatea contractantă fie renunță la achiziționare, fie anulează procedura de adjudecare, fără ca ofertantul să poată solicita, în principiu, o despăgubire (Ordonanța Euris Consult/Parlamentul European, citată anterior, punctul 20). Astfel, înainte de semnarea contractului cu ofertantul selecționat, autoritatea contractantă nu este supusă unui angajament și astfel, în cadrul misiunii sale de interes general, poate să renunțe în mod liber la contract sau să anuleze procedura de cerere de ofertă, fără a avea obligația să despăgubească ofertantul respectiv (a se vedea în acest sens Ordonanța Tribunalului din 14 mai 2008, Icuna.Com/Parlamentul European, T‑383/06 și T‑71/07, Rep., p. II‑727, punctul 59), cu excepția cazului în care nu i‑a indus acestuia convingerea că va obține contractul și nu l‑a stimulat să angajeze anticipat investiții ireversibile (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 17 decembrie 1998, Embassy Limousines & Services/Parlamentul European, T‑203/96, Rec., p. II‑4239, punctele 76 și 80).
30 Așadar, articolul 101 primul paragraf din Regulamentul nr. 1605/2002 exclude ipoteza ca însuși ofertantul selectat să poată obliga autoritatea contractantă să încheie contractul respectiv, afirmând că bunăstarea sa financiară, chiar supraviețuirea sa economică depinde de executarea contractului care i‑a fost atribuit. Or, această precaritate inerentă situației juridice și economice a întreprinderii adjudecatare care, în pofida atribuirii contractului în discuție, trebuie să se aștepte de la început la pierderea acestuia fără a fi despăgubită se numără printre factorii care trebuie luați în considerare de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii în aprecierea cererii de măsuri provizorii introduse de un ofertant a cărui ofertă a fost înlăturată: prin urmare, similar cazului ofertantului selecționat, unica împrejurare că respingerea unei oferte poate avea efecte financiare negative, chiar grave, pentru ofertantul exclus nu poate justifica, în sine, măsurile provizorii solicitate de acesta.
31 Pe de altă parte, în temeiul articolului 136 din Regulamentul nr. 2342/2002, autoritatea contractantă poate reține oferta unei întreprinderi numai cu condiția ca aceasta să justifice, înainte de atribuirea contractului în discuție, capacitatea sa financiară și economică de a asigura executarea adecvată a acestuia. Admițând că reclamanta a îndeplinit acest criteriu în speță, nu se poate concepe că doar pierderea contractului în discuție poate să afecteze în mod brusc sănătatea sa economică și financiară, deși aceasta angajează aproape în exclusivitate formatori lingvistici freelance, [confidențial], cu atât mai mult cu cât i s‑a atribuit lotul 5 al acestui contract, este încă titulara mai multor contracte de formare lingvistică încheiate cu organisme ale Uniunii, precum [confidențial] și [confidențial], și are raporturi contractuale cu clienți neinstituționali cu sediul, printre altele, în Londra (Regatul Unit), în [confidențial] (Regatul Unit) și în Paris (Franța).
32 Rezultă că reclamanta nu a dovedit corespunzător cerințelor legale că, în speță, în lipsa măsurilor provizorii solicitate, s‑ar afla într‑o situație care i‑ar putea pune în pericol însăși existența.
33 În privința problemei dacă prejudiciul material invocat de reclamantă poate face obiectul unei compensații financiare ulterioare, potrivit unei jurisprudențe consacrate, atunci când instanța Uniunii acordă daune interese pe baza atribuirii unei valori economice prejudiciului suferit din cauza beneficiului nerealizat, în principiu, această despăgubire poate îndeplini cerința prevăzută de jurisprudență de a asigura repararea integrală a prejudiciului individual pe care partea respectivă l‑a suferit ca urmare a actelor nelegale specifice cărora le‑a fost victimă (Hotărârea Curții din 21 februarie 2008, Comisia/Girardot, C‑348/06 P, Rep., p. I‑833, punctul 76, și Ordonanța președintelui Tribunalului din 25 aprilie 2008, Vakakis/Comisia, T‑41/08 R, nepublicată în Repertoriu, punctul 66).
34 Rezultă că, în ipoteza în care reclamantei i‑ar fi admisă cererea principală, prejudiciului suferit din cauza pierderii șansei de a câștiga cererea de ofertă în litigiu i s‑ar putea atribui o valoare economică, ceea ce i‑ar permite să obțină despăgubirea integrală a prejudiciului financiar pe care l‑ar fi suferit efectiv. În consecință, nu poate fi admis argumentul reclamantei potrivit căruia prejudiciul acesteia ar fi ireparabil pentru motivul că nu ar fi posibilă o estimare cantitativă a pierderii șansei de a adjudeca acel contract (a se vedea în acest sens Ordonanța Vakakis/Comisia, citată anterior, punctele 67 și 68, și Ordonanța președintelui Tribunalului din 15 iulie 2008, CLL Centres de langues/Comisia, T‑202/08 R, nepublicată în Repertoriu, punctele 79 și 80).
35 Așadar, trebuie să se renunțe la Ordonanța Globe/Comisia, citată anterior (punctele 117 și 127), invocată de reclamantă, în beneficiul jurisprudenței mai recente, în sensul că în acea ordonanță s‑a statuat că era foarte dificil, chiar imposibil ca pierderea unei șanse de atribuire a unui contract de achiziție publică să fie evaluată cantitativ, astfel încât pierderea respectivă putea fi calificată drept prejudiciu ireparabil.
36 Rezultă că reclamanta nu a dovedit că estimarea cantitativă a prejudiciul financiar invocat ar fi foarte dificilă.
37 Reclamanta nu a demonstrat nici că ar fi împiedicată să obțină o compensație financiară ulterioară pe calea unei eventuale acțiuni în despăgubire (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Tribunalului din 10 noiembrie 2004, European Dynamics/Comisia, T‑303/04 R, Rec., p. II‑3889, punctul 72 și jurisprudența citată). Astfel, dacă acest prejudiciu nu ar fi reparat doar prin executarea hotărârii principale, acesta ar putea fi reparat în cadrul căilor de atac prevăzute la articolele 268 TFUE și 340 TFUE (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Tribunalului din 16 ianuarie 2004, Arizona Chemical și alții/Comisia, T‑369/03 R, Rec., p. II‑205, punctul 75 și jurisprudența citată), în sensul că singura posibilitate de a formula o acțiune în despăgubire este suficientă pentru a atesta caracterul în principiu reparabil al unui asemenea prejudiciu, în pofida incertitudinii legate de soluționarea litigiului în discuție [a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 14 decembrie 2001, Comisia/Euroalliages și alții, C‑404/01 P(R), Rec., p. I‑10367, punctele 70-75, și Ordonanța președintelui Tribunalului din 27 februarie 2002, Euroalliages și alții/Comisia, T‑132/01 R, Rec., p. II‑777, punctul 52].
38 În consecință, argumentația prezentată de reclamantă nu permite să se considere că prejudiciul financiar invocat este ireparabil.
39 Rezultă că, în ceea ce privește prejudiciul financiar invocat, reclamanta nu a dovedit urgența.
40 În măsura în care reclamanta critică și atingerea adusă reputației sale, este suficient să se arate că participarea la o licitație publică, prin natura sa de înaltă competitivitate, implică riscuri pentru toți participanții și că eliminarea unui ofertant în temeiul regulilor licitației nu are, în sine, un caracter prejudiciabil. În cazul în care o întreprindere a fost înlăturată în mod nelegal de la o procedură de cerere de ofertă, există cu atât mai puține motive pentru a considera că aceasta riscă să sufere o atingere gravă și ireparabilă a reputației sale cu cât, pe de o parte, excluderea sa nu are legătură cu competențele sale și, pe de altă parte, hotărârea de anulare ulterioară va permite, în principiu, restabilirea unei eventuale atingeri aduse reputației sale (a se vedea Ordonanța președintelui Tribunalului din 23 ianuarie 2009, Unity OSG FZE/Consiliul, T‑511/08 R, nepublicată în Repertoriu, punctul 39 și jurisprudența citată).
41 În speță, efectele de importanță minoră ale pierderii unui contract de achiziție publică pentru reputația unui ofertant respins sunt ilustrate de împrejurarea că, începând cu anul 2004, societatea CLL Centres de langues și reclamanta au participat la diferite cereri de ofertă referitoare la formarea lingvistică a personalului Uniunii și acestora le‑au fost atribuite alternativ contractele de achiziții publice în discuție ori acestea au împărțit chiar diferite loturi ale contractelor respective, fără ca eșecul alternativ al uneia sau al alteia să îi fi compromis reputația într‑o asemenea măsură încât să nu fi adjudecat următorul contract de achiziție publică. Așadar, argumentul întemeiat pe o atingere adusă reputației reclamantei nu îndeplinește condițiile privind urgența.
42 Aceeași concluzie este valabilă și în privința argumentului întemeiat pe faptul că deciziile atacate o împiedică pe reclamantă să facă trimitere, în scopuri concurențiale, la experiența și la competența dobândite în executarea contractului în discuție, deși CLL‑Allingua, prin faptul că a adjudecat licitația, poate să se prevaleze de acestea. Astfel, este suficient să se amintească faptul că reclamantei i s‑a atribuit lotul 5 al contractului în discuție și că, în plus, aceasta este titulara mai multor contracte de formare lingvistică încheiate cu organisme ale Uniunii, precum [confidențial] și [confidențial]. În consecință, departe de a fi exclusă în totalitate din sectorul economic în discuție, reclamanta poate invoca experiența și competența dobândite în cadrul executării acestor contracte. În orice caz, întrucât niciun alt prejudiciu invocat de reclamantă nu îndeplinește condițiile privind urgența, pierderea unui asemenea avantaj concurențial, limitat la câteva loturi ale unui contract de achiziție publică, nu poate, în mod individual, să fie calificată drept prejudiciu grav și ireparabil care ar justifica acordarea măsurilor provizorii solicitate.
43 Așadar, reclamanta nu a dovedit urgența nici în ceea ce privește prejudiciul moral invocat.
44 Rezultă din toate cele de mai sus că, în speță, nu este îndeplinită condiția referitoare la urgență.
45 Cu titlu suplimentar, trebuie să se adauge că, dacă se presupune că urgența – în special în contenciosul privind măsurile provizorii în materia achizițiilor publice – poate fi constituită de necesitatea imperioasă de a remedia cât mai repede posibil ceea ce pare, la prima vedere, a fi o nelegalitate flagrantă și extrem de gravă și, prin urmare, un fumus boni iuris deosebit de serios (a se vedea în acest sens Ordonanța Austria/Consiliul, citată anterior, punctul 110), dosarul nu lasă să se întrevadă prima facie că deciziile atacate sunt viciate de o nelegalitate de această natură.
46 În ceea ce privește motivul întemeiat pe o încălcare a principiilor transparenței, nediscriminării și egalității de tratament (a se vedea punctele 5 și 7 de mai sus) care, la prima vedere, este singurul care poate fi luat în considerare în această privință, o asemenea nelegalitate gravă și flagrantă ar fi putut eventual să fie reținută dacă reclamanta ar fi susținut, prezentând anumite înscrisuri, că CLL‑Allingua i s‑a atribuit contractul în discuție ca urmare a ajutorului furnizat de un agent al Comisiei care, în calitate de membru activ al comisiei de evaluare instituite pentru cererea de ofertă în litigiu, ar fi exercitat o influență decisivă asupra alegerii ofertantului sau care, înainte de a părăsi Comisia și de a fi angajat de CLL‑Allingua, elaborase el însuși cererea de ofertă în litigiu, procurând astfel noului său angajator, în calitate de persoană deținând informații privilegiate, un avans decisiv față de reclamantă.
47 Cu toate acestea, afirmațiile reclamantei în context sunt foarte vagi, în sensul că reclamanta se limitează să susțină că fostul agent în discuție a fost angajat în unitatea de resurse umane a Comisiei înainte de publicarea anunțului de participare în litigiu și că acesta a făcut parte din comisii de evaluare în cadrul unor proceduri de adjudecare similare privind contracte de servicii lingvistice pentru instituțiile Uniunii. Deși reclamanta face trimitere și la depozițiile unora dintre angajații săi, potrivit cărora fostul agent al Comisiei ar fi subliniat, în cadrul unor convorbiri cu aceștia, rolul important pe care l‑ar fi avut în pregătirea cererii de ofertă în litigiu și relațiile pe care le avea cu CLL‑Allingua, este suficient să se constate, în vederea prezentei proceduri privind măsurile provizorii, că aceste depoziții nu sunt de natură să dovedească, în mod individual, o nelegalitate gravă și flagrantă. Astfel, pe de o parte, valoarea lor este redusă, întrucât angajații reclamantei au un interes evident ca acesteia să i se atribuie contractul în discuție și, prin urmare, ca judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii să îi admită cererea. Pe de altă parte, din dosar reiese că fostul agent în discuție a intrat în legătură cu reclamanta pentru a fi angajat de aceasta, fiind posibil ca o astfel de împrejurare să determine exagerarea importanței sale pentru a obține postul solicitat, astfel încât conținutul afirmațiilor pe care le‑ar fi exprimat în acel context trebuie luat în considerare cu precauție.
48 În sfârșit, în măsura în care reclamanta cere acordarea măsurilor provizorii solicitate, invocând principiul general al dreptului la protecție jurisdicțională completă și efectivă, se impune constatarea că aceasta nu a adăugat la cererea introductivă din cauza principală o cerere de procedură accelerată în temeiul articolului 76a din Regulamentul de procedură. Întrucât a renunțat la șansa de a obține un tratament accelerat al cauzei principale și, așadar, o protecție jurisdicțională urgentă, reclamanta nu poate susține în mod util că respingerea cererii sale de măsuri provizorii ar constitui, ca atare, o încălcare a dreptului acesteia la o asemenea protecție.
49 Pentru toate motivele de mai sus, cererea de măsuri provizorii trebuie respinsă.
Pentru aceste motive,
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
dispune:
1) Respinge cererea de măsuri provizorii.
2) Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Luxemburg, 11 martie 2013.