Language of document :

Recurs introdus la 16 aprilie 2024 de Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 7 februarie 2024 în cauza T-146/22, Ryanair/Comisia (KLM II; COVID-19)

(Cauza C-269/24 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV (reprezentanți: C.E. Schillemans, P.J.F. Huizing, J. de Kok și E. de Krom, advocaten)

Celelalte părți din procedură: Ryanair DAC, Comisia Europeană, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos, Société Air France, Air France-KLM

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

admiterea recursului și anularea hotărârii atacate;

utilizarea competenței de care dispune în temeiul articolului 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție de a soluționa ea însăși în mod definitiv litigiul și respingerea acțiunii în anulare introduse în cauza T-146/22;

cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la motivele asupra cărora nu s-a pronunțat și

obligarea Ryanair DAC la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs și a celor efectuate în primă instanță în cazul în care se pronunță în mod definitiv asupra litigiului sau soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri în cazul în care trimite cauza spre rejudecare la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

În primul rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin aplicarea unui criteriu juridic incorect pentru a determina beneficiarul ajutorului în cadrul unui grup de societăți și, în consecință, ar fi concluzionat în mod eronat că Air France-KLM Holding SA și filialele sale, printre care Société Air France SA și filialele sale, nu pot fi excluse de la calitatea de beneficiar al măsurii de ajutor în cauză.

În al doilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a substituit aprecierea Comisiei cu propria apreciere în ceea ce privește determinarea beneficiarului ajutorului, fără a demonstra în mod adecvat o eroare vădită de apreciere în decizia atacată a Comisiei Europene.

În al treilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a interpretat în mod eronat cadrul juridic în ceea ce privește noțiunea de avantaje indirecte conferite de un ajutor de stat.

____________