Recurs introdus la 8 iulie 2008 de Stanislava Boudova și alții împotriva Ordonanței pronunțate la 21 aprilie 2008 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-78/07, Boudova și alții/Comisia Comunităților Europene

(cauza T-271/08 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Stanislava Boudova (Howald, Luxemburg), Adovica (Luxemburg, Luxemburg), Kuba (Konz, Germania), Puciriuss (Luxemburg, Luxemburg), Strzelecka (Arlon, Belgia), Szyprowska (Berbourg, Luxemburg), Tibai (Luxemburg, Luxemburg), Vaituleviciene (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: Marc-Albert Lucas, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurenților

Anularea Ordonanței din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene în cauza F-87/07;

admiterea concluziilor recurenților prezentate de aceștia în primă instanță;

obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentului recurs, recurenții solicită anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 21 aprilie 2008, pronunțată în cauza Boudova și alții/Comisia, F-87/07, prin care TFP a respins ca vădit inadmisibilă acțiunea prin care recurenții solicitaseră anularea deciziei de respingere a solicitării acestora de modificare a încadrării lor în gradul stabilit prin deciziile de recrutare.

În susținerea recursului lor, recurenții invocă în primul rând faptul că TFP ar fi încălcat obligația sa de motivare la punctul 38 din ordonanța atacată, în măsura în care aceștia fuseseră angajați pentru a ocupa provizoriu locuri de muncă permanente cuprinse în tabelul salariaților și nu pentru a înlocui funcționari sau agenți temporari care se aflau provizoriu în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, astfel încât în realitate aceștia fuseseră - sau ar fi trebuit să fie - recrutați în calitate de agenți temporari.- sau cel puțin se aflau într-o situație similară situației agenților temporari.

În al doilea rând, recurenții susțin că în ceea ce privește punctele 39-41 din ordonanța atacată, întrucât nu a exclus faptul că angajamentul Parlamentului European cuprins într-o Decizie din 13 februarie 2006, de a-și reîncadra angajații - recrutați în calitate de agenți temporari anterior datei de 1 mai 2004 după ce au fost admiși în urma unui concurs intern sau general publicat anterior datei de 1 mai 2004 și care ulterior au fost numiți funcționari în aceeași categorie dar într-un grad inferior celui în care ar fi fost numiți anterior datei de 1 mai 2004 - rezulta dintr-o obligație prevăzută de statut, TFP a încălcat jurisprudența citată la punctul 37 din ordonanța atacată.

În plus, recurenții susțin că existența sau inexistența unei obligații ce rezultă din statut nu ar reprezenta un aspect de fapt care ar trebui dovedit de recurenți, ci ar reprezinta un aspect de drept asupra căruia TFP ar fi trebuit să se pronunțe și că diferența de încadrare a funcționarilor care sunt în situații similare de fapt și de drept, ce rezultă din adoptarea unei poziții ulterioare de către o instituție diferită de instituția la care sunt încadrați recurenții, ar constitui un fapt nou și substanțial care justifică reexaminarea încadrării în grad a recurenților.

În al treilea rând, recurenții susțin că TFP ar fi încălcat noțiunea de eroare scuzabilă, în măsura în care nota aferentă Informațiilor administrative nr. 59-2005, publicată de Comisie la 20 iulie 2005, ar fi de natură să-i inducă în eroare pe recurenți cu privire la oportunitatea introducerii unei reclamații în termenul prevăzut prin statut împotriva deciziei de încadrare.

În sfârșit, recurenții susțin că raționamentul TFP ar încălca dispozițiile Regulamentului de procedură privind inadmisibilitatea acțiunii.

____________