Cauza T‑489/10

Islamic Republic of Iran Shipping Lines și alții

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară – Înghețarea fondurilor – Obligația de motivare – Eroare de apreciere”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013

1.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conţinut – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor persoanelor, ale entităţilor sau ale organismelor care participă ori susţin proliferarea nucleară – Limite – Securitatea Uniunii și a statelor membre sau modul de desfășurare a relațiilor internaționale ale acestora – Obligația de a comunica persoanei interesate motivarea în același timp cu adoptarea actului care îi cauzează un prejudiciu – Înlăturarea unui viciu de motivare în cursul procedurii contencioase – Inadmisibilitate

[art. 296 al doilea paragraf TFUE; Decizia 2010/413/PESC a Consiliului, art. 24 alin. (3); Regulamentul nr. 423/2007 al Consiliului, art. 15 alin. (3), Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului, art. 36 alin. (3), și Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, art. 46 alin. (3)]

2.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conţinut – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor persoanelor, ale entităţilor sau ale organismelor care participă ori susţin proliferarea nucleară – Măsuri restrictive întemeiate pe criterii alternative – Decizie care se înscrie într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite să înțeleagă conținutul măsurii luate împotriva sa – Admisibilitatea unei motivări întemeiate pe elemente furnizate de alte organe sau instituții

[art. 296 al doilea paragraf TFUE; Decizia 2010/413/PESC a Consiliului, art. 24 alin. (3); Regulamentul nr. 423/2007 al Consiliului, art. 15 alin. (3), Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului, art. 36 alin. (3), și Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, art. 46 alin. (3)]

3.      Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Măsuri luate în cadrul combaterii proliferării nucleare – Întinderea controlului

4.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor persoanelor, ale entităţilor sau ale organismelor care participă ori susţin proliferarea nucleară – Comportament care corespunde susținerii unei asemenea proliferări – Inexistenţă – Riscul unei susțineri viitoare pentru proliferarea nucleară – Caracter insuficient pentru a justifica o măsură de înghețare a fondurilor

[Decizia 2010/413/PESC a Consiliului, art. 20 alin. (1) lit. (b); Regulamentul nr. 423/2007 al Consiliului, art. 7 alin. (2), Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului, art. 16 alin. (2) lit. (a), și Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, art. 23 alin. (2) lit. (a)]

5.      Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor persoanelor, ale entităţilor sau ale organismelor care participă ori susţin proliferarea nucleară – Obligația de a extinde această măsură în cazul entităților deținute sau controlate de o asemenea entitate

6.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Limitare de către Curte – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Anulare în parte, în două momente diferite, a două acte care prevăd măsuri restrictive identice – Riscul unei atingeri serioase aduse securității juridice – Menținerea efectelor primului act până la producerea efectelor anulării celui de al doilea act

(art. 264 al doilea paragraf TFUE și art. 280 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 60 al doilea paragraf; Decizia 2010/413/PESC a Consiliului; Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului)

7.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Anulare în parte a unui regulament și a unei decizii privind măsuri restrictive împotriva Iranului – Producerea efectelor anulării regulamentului începând cu data expirării termenului de introducere a recursului sau cu data respingerii acestuia – Aplicarea acestui termen în cazul producerii efectelor anulării deciziei

(art. 264 al doilea paragraf TFUE și art. 280 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 60 al doilea paragraf; Decizia 2010/413/PESC a Consiliului; Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 28, 29 și 31)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 30, 33, 35, 37 și 39)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 42)

4.      Modul de formulare folosit de legiuitorul Uniunii la articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140, la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, la articolul 16 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 423/2007 și la articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010 implică faptul că adoptarea măsurilor restrictive față de o persoană sau de o entitate, ca urmare a sprijinului pe care aceasta l‑ar fi furnizat pentru proliferarea nucleară, presupune ca ea să fi adoptat în mod efectiv un comportament care să corespundă acestui criteriu. În schimb, simplul risc ca persoana sau entitatea în cauză să furnizeze sprijin pentru proliferarea nucleară în viitor nu este suficient. Pe de altă parte, adoptarea și menținerea unor măsuri restrictive nu se pot întemeia în mod valid pe o prezumție care nu a fost prevăzută de reglementarea aplicabilă și care nu răspunde obiectivului acesteia din urmă. În această privință, dacă Consiliul consideră că reglementarea aplicabilă nu îi permite să intervină în mod suficient de eficace în vederea combaterii proliferării nucleare, acesta are posibilitatea să o modifice, în rolul său de legiuitor, sub rezerva controlului legalității exercitat de instanța Uniunii, pentru a extinde ipotezele în care pot fi adoptate măsuri restrictive.

În schimb, dorința de a asigura efectul preventiv cel mai larg posibil al măsurilor restrictive nu poate avea drept consecință interpretarea reglementării în vigoare contrar modului său de redactare clar. În consecință, chiar dacă pare justificat să se considere că faptul că o entitate a fost implicată în trei incidente referitoare la transportul materialului militar, cu încălcarea interdicției prevăzute de o rezoluție a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, majorează riscul ca aceasta să fie implicată și în incidente privind transportul materialului legat de proliferarea nucleară, această împrejurare nu justifică, în starea actuală a reglementării aplicabile, adoptarea și menținerea unor măsuri restrictive în privința sa.

(a se vedea punctele 48, 57, 59, 62 și 64-66)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 75)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 81 și 83)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 82)