HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)
18 septembrie 2015(*)
„Marcă comunitară – Procedură de declarare a nulității – Marca comunitară verbală Tafel – Motive absolute de refuz – Caracter distinctiv – Lipsa caracterului descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
În cauza T‑710/13,
Bundesverband Deutsche Tafel eV, cu sediul în Berlin (Germania), reprezentată de T. Koerl, de E. Celenk și de S. Vollmer, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat inițial de A. Pohlmann și ulterior de M. Fischer, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Tiertafel Deutschland eV, cu sediul în Rathenow (Germania), reprezentată de M. Nitschke, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 17 octombrie 2013 (cauza R 1074/2012-4) privind o procedură de declarare a nulității între Tiertafel Deutschland eV și Bundesverband Deutsche Tafel eV,
TRIBUNALUL (Camera a șasea),
compus din domnii S. Frimodt Nielsen, președinte, F. Dehousse (raportor) și A. M. Collins, judecători,
grefier: doamna J. Weychert, administrator,
având în vedere cererea introductivă, depusă la grefa Tribunalului la 23 decembrie 2013,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI, depus la grefa Tribunalului la 11 aprilie 2014,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei, depus la grefa Tribunalului la 16 aprilie 2014,
având în vedere decizia din 11 iunie 2014 prin care s‑a refuzat autorizarea depunerii unui memoriu în replică,
în urma ședinței din 18 martie 2015,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Reclamanta, Bundesverband Deutsche Tafel eV, este titularul mărcii comunitare verbale Tafel, solicitată la 26 martie 2010 și înregistrată la 27 septembrie 2010 sub numărul 8985541 la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), potrivit Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
2 Serviciile a căror înregistrare s‑a solicitat fac parte din clasele 39 și 45 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 39: „Colectare, ridicare, transport și distribuție de bunuri de uz zilnic, inclusiv alimente, pentru terți, în special pentru persoane cu nevoi speciale”;
– clasa 45: „Servicii personale și sociale oferite de terți pentru satisfacerea unor nevoi individuale”.
3 La 4 noiembrie 2010, intervenienta, Tiertafel Deutschland eV, a prezentat la OAPI o cerere de declarare a nulității mărcii comunitare Tafel, întemeiată pe articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din același regulament, precum și pe articolul 52 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat.
4 Prin decizia din 16 aprilie 2012, divizia de anulare a OAPI a respins cererea de declarare a nulității în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) din același regulament.
5 La 6 iunie 2012, intervenienta a formulat o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de anulare.
6 Prin Decizia din 17 octombrie 2013 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a admis calea de atac și a anulat decizia diviziei de anulare. Camera de recurs a considerat că termenul german „Tafel” avea un raport suficient de clar și de specific cu serviciile în cauză și, prin urmare, era descriptiv. Ea a mai decis că, în calitate de indicație descriptivă a cărei semnificație ar fi înțeleasă direct de publicul țintă, fără efort de analiză, acest termen era totodată lipsit de caracter distinctiv pentru serviciile vizate. Prin urmare, camera de recurs a anulat marca în cauză, în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009. În final, aceasta a apreciat că este inutil să statueze asupra motivului întemeiat pe articolul 52 alineatul (1) litera (b) din același regulament, și anume reaua‑credință, care nu mai fusese abordat de părți în cursul procedurii privind calea de atac.
Concluziile părților
7 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
8 OAPI și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
9 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive, primul întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, iar al doilea pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din același regulament.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009
10 Reclamanta contestă concluzia camerei de recurs potrivit căreia marca în cauză este descriptivă. Ea invocă în special faptul că nu există un raport direct între termenul german „Tafel”, în sensul indicat de camera de recurs, de „masă mare, pregătită pentru o masă festivă”, și serviciile pentru care este înregistrată marca. Termenul german „Tafel” nu ar indica nici specia, nici calitatea, nici destinația, nici vreo altă caracteristică a serviciilor vizate. În ceea ce privește serviciile din clasa 39, acestea nu ar avea niciun raport cu o masă, care ar fi inadecvată să servească drept loc pentru furnizarea unor asemenea servicii. În plus, ar exista o opoziție între ideea de masă festivă transmisă prin termenul german „Tafel” și serviciile protejate, care vizează furnizarea de bunuri de uz zilnic și de alimente, altfel spus a minimului vital. În ceea ce privește serviciile din clasa 45, reclamanta susține că camera de recurs nu a înțeles obiectul lor și le‑a confundat cu restaurantele, servicii acoperite de clasa 43 și care nu sunt vizate de marca Tafel.
11 OAPI susține că în mod întemeiat camera de recurs a anulat înregistrarea semnului Tafel pentru serviciile în cauză. El remarcă faptul că una dintre semnificațiile termenului german „Tafel”, descrisă în dicționarul Duden, desemnează aprovizionarea cu alimente a persoanelor cu nevoi speciale și că o semnificație similară este menționată pentru expresia‑cheie germană „Tafel‑Initiativen” în ediția din 2006 a enciclopediei Brockhaus și în ediția online a dicționarului Meyers.
12 În ceea ce privește serviciile din clasa 39, OAPI susține că este vorba despre servicii de logistică esențiale pentru buna funcționare a unei bănci de alimente și că, astfel, există un raport direct și clar între acestea și termenul german „Tafel”. În plus, el susține că publicul vizat, pus în prezența termenului german „Tafel” în ceea ce privește serviciile care fac parte din clasa 45, se va gândi imediat la serviciile unei bănci de alimente constând într‑un serviciu social sub forma unei aprovizionări cu alimente și cu alte bunuri zilnice. OAPI adaugă că, altfel spus, serviciile din clasele 39 și 45 sunt concepute pentru băncile de alimente.
13 Intervenienta arată că în mod întemeiat camera de recurs a concluzionat că semnul Tafel este descriptiv. Astfel, potrivit acesteia, termenul german „Tafel” este o denumire generică ce desemnează instituții de ajutor social. Ea evocă în această privință diferite studii din 2008 și din 2009, precum și lucrări ca glosarele Brockhaus și Meyers și dicționarul Duden. Caracterul descriptiv al termenului ar rezulta și din existența unor organizații ale căror denumiri sunt variații ale termenului german „Tafel”. Acest termen nu s‑ar raporta în mod specific la reclamantă, ci la mișcarea băncilor de alimente, „Tafeln”-urile. De altfel, din chiar documentele prezentate de reclamantă ar rezulta că termenul german „Tafel” se referă la o instituție. Acest termen ar avea astfel o semnificație generică nu doar pentru publicul german, ci și pentru publicul austriac. Intervenienta invocă totodată faptul că termenul german „Tafel” descrie serviciile în cauză. Astfel, termenul german „Tafel” ar desemna în principal locul prestării serviciilor în cauză, iar conținutul său semantic variat, și anume termenul „masă” sau expresia „tablou de bord”, ar descrie în mod direct serviciile în cauză, furnizate în general la masă.
14 Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora. În plus, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 prevede că alineatul (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într‑o parte a Uniunii Europene.
15 Potrivit jurisprudenței, articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 se opune ca semnele sau indicațiile pe care le menționează să fie rezervate unei singure întreprinderi în temeiul înregistrării lor ca marcă. Această dispoziție urmărește un scop de interes general, care impune ca astfel de semne sau indicații să poată fi utilizate în mod liber de toți [Hotărârea din 23 octombrie 2003, OAPI/Wrigley, C‑191/01 P, Rec., EU:C:2003:579, punctul 31, și Hotărârea din 7 iulie 2011, Cree/OAPI (TRUEWHITE), T‑208/10, EU:T:2011:340, punctul 12].
16 În plus, semnele sau indicațiile care pot să servească, în comerț, pentru a desemna caracteristici ale produsului sau serviciului pentru care se solicită înregistrarea în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 sunt considerate inapte pentru a exercita funcția esențială a mărcii, și anume aceea de a identifica originea comercială a produsului sau serviciului, pentru a permite astfel consumatorului care achiziționează produsul sau serviciul desemnat de marcă să facă aceeași alegere cu ocazia unei achiziții ulterioare dacă experiența se dovedește pozitivă sau să facă o altă alegere dacă aceasta se dovedește negativă (Hotărârea OAPI/Wrigley, punctul 15 de mai sus, EU:C:2003:579, punctul 30, și Hotărârea TRUEWHITE, punctul 15 de mai sus, EU:T:2011:340, punctul 13).
17 Semnele și indicațiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 sunt cele care pot servi, în cadrul unei utilizări normale din punctul de vedere al publicului țintă, pentru a desemna, fie direct, fie prin menționarea uneia dintre caracteristicile sale esențiale, produsul sau serviciul pentru care se solicită înregistrarea [Hotărârea din 20 septembrie 2001, Procter & Gamble/OAPI, C‑383/99 P, Rec., EU:C:2001:461, punctul 39, și Hotărârea din 5 iulie 2012, Deutscher Ring/OAPI (Deutscher Ring Sachversicherungs‑AG), T‑209/10, EU:T:2012:347, punctul 17].
18 Rezultă din aceasta că, pentru ca un semn să intre sub incidența interdicției prevăzute de dispoziția sus‑menționată, trebuie să prezinte un raport suficient de direct și de concret cu produsele sau serviciile în cauză, de natură să permită publicului vizat să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară o descriere a produselor și serviciilor în discuție sau a uneia dintre caracteristicile acestora (a se vedea Hotărârea TRUEWHITE, punctul 15 de mai sus, EU:T:2011:340, punctul 14 și jurisprudența citată).
19 Trebuie amintit de asemenea că aprecierea caracterului descriptiv al unui semn se poate realiza numai, pe de o parte, în raport cu percepția acestuia de către publicul vizat și, pe de altă parte, în raport cu produsele sau serviciile vizate [Hotărârea din 27 februarie 2002, Eurocool Logistik/OAPI (EUROCOOL), T‑34/00, Rec., EU:T:2002:41, punctul 38, și Hotărârea TRUEWHITE, punctul 15 de mai sus, EU:T:2011:340, punctul 17].
20 În lumina acestor principii trebuie analizat primul motiv invocat în cadrul prezentei acțiuni.
21 Mai întâi, este necesar să se arate că, astfel cum a constatat camera de recurs, serviciile în cauză privesc bunuri de uz zilnic, precum și nevoi individuale și se adresează publicului în general. În plus, întrucât semnul în cauză este un termen german, caracterul descriptiv al mărcii în litigiu trebuie apreciat în raport cu perceperea acestuia de către consumatorul mediu germanofon din Uniune, fapt care, de altfel, nu este contestat de reclamantă.
22 În continuare, reiese din elementele de la dosar că termenul german „Tafel” are mai multe sensuri. Acest termen trimite, în particular, pe de o parte, la noțiunea de masă și, pe de altă parte, la noțiunea de bănci de alimente și de proiecte sociale referitoare în special la aprovizionarea persoanelor cu nevoi speciale, gratuit sau la prețuri mici, cu alimente nevândute în comerț, dar încă bine conservate sau cu mâncare preparată. Această constatare nu este repusă în discuție de părți.
23 Cu toate acestea, reiese din decizia atacată că, în speță, camera de recurs s‑a întemeiat numai pe primul sens al termenului german „Tafel”, respectiv noțiunea de masă.
24 Astfel, la punctul 30 din decizia atacată, camera de recurs a făcut trimitere la ediția online a dicționarului universal Duden, indicând că termenul german „Tafel” este înțeles în special ca o „masă mare, pregătită pentru o masă festivă” și ca „mâncare”. Sunt de asemenea menționate expresiile „la masă” și „a strânge masa”.
25 Trebuie să se constate că, în speță, camera de recurs nu s‑a întemeiat decât pe sensul de „masă” al termenului german „Tafel” pentru a conchide în sensul existenței unui raport suficient de clar și de specific cu serviciile în cauză. Astfel, pe de o parte, în ceea ce privește serviciile din clasa 39, ea a indicat la punctul 31 din decizia sa că termenul german „Tafel” descrie faptul că produsele de uz cotidian sunt colectate, ridicate, transportate și distribuite la masă și că se oferă la masă mâncare și alimente. Pe de altă parte, în ceea ce privește serviciile din clasa 45, ea a relevat că termenul german „Tafel” descria faptul că serviciile personale și sociale oferite de terți pentru satisfacerea unor nevoi individuale precum, spre exemplu, aprovizionarea cu alimente și cu mâncare sunt oferite la o masă.
26 Trebuie observat că, la punctul 32 din decizia atacată, camera de recurs a evocat urmarea definiției care figurează în dicționarul online Duden, potrivit căreia termenul german „Tafel” semnifică „aprovizionarea persoanelor cu nevoi speciale, gratuit sau la prețuri mici, cu alimente nevândute în comerț, dar încă bine conservate, sau cu mâncare preparată” și în care se precizează că „mulți voluntari [colaborează] cu «Mannheimer Tafel»”. Camera de recurs s‑a referit de asemenea la enciclopedia Brockhaus din 2006 și la dicționarul Meyers din 2007, care explică, în ceea ce privește expresia germană „Tafel‑Initiative”, că „excedentele alimentare [sunt] colectate […] și transmise gratuit persoanelor cu nevoi speciale sau activităților sociale”.
27 Cu toate acestea, din cuprinsul aceluiași punct 32 din decizia atacată rezultă că nu se face astfel trimitere la aceste alte definiții ale termenului german „Tafel” decât pentru a „confirma” că termenul respectiv, în asociere cu serviciile în cauză, ar fi înțeles de marele public „în sensul că acestea din urmă sunt oferite la «masă»”.
28 De asemenea, la punctul 33 din decizia atacă, camera de recurs evocă faptul că, deși un mare număr de bănci de alimente sunt organizate de reclamantă, semnificația descriptivă a termenului german „Tafel” se păstrează în ceea ce privește serviciile din clasele 39 și 45, „care pot fi, toate, oferite la o masă”.
29 În sfârșit, în ultima teză a punctului 34 din decizia atacă se menționează și că termenul german „Tafel”, „în ceea ce privește serviciile din clasele 39 și 45, este înțeles în sensul că acestea sunt realizate la o masă, pe o masă pregătită”.
30 Rezultă prin urmare din decizia atacată că camera de recurs s‑a întemeiat numai pe sensul de „masă” al termenului german „Tafel”, iar nu pe sensul său de „bancă de alimente”.
31 Or, termenul german „Tafel” în sensul de „masă” nu prezintă un caracter descriptiv al serviciilor în discuție în speță.
32 Astfel, în primul rând, trebuie amintit că serviciile din clasa 39 constau în colectare, ridicare, transport și distribuție de bunuri de uz zilnic, inclusiv alimente, pentru terți, în special pentru persoane cu nevoi speciale.
33 Este necesar să se arate că colectarea, ridicarea, transportul și distribuția produselor nu sunt legate de noțiunea de masă. Desigur, distribuția de bunuri de uz zilnic, printre care alimentele, este obiectivul final al tuturor serviciilor în cauză și se poate face pe o masă. Totuși, nu acesta este în mod necesar cazul. În plus, în ceea ce privește alimentele, după cum arată reclamanta, ideea unei mese festive care stă la baza termenului german „Tafel” este opusă serviciilor care vizează furnizarea minimului vital în discuție în speță. Astfel, serviciile din clasa 39 constituie prestații intermediare care nu sunt asociate direct cu termenul „masă”, inclusiv serviciile în cauză care vizează alimentele.
34 În consecință, termenul german „Tafel” în sensul de „masă” nu prezintă un raport direct și concret cu serviciile din clasa 39, și anume colectarea, ridicarea, transportul și distribuția de bunuri de uz zilnic, inclusiv alimente, pentru persoane în dificultate, de natură să permită publicului vizat să perceapă, imediat și fără nicio reflecție suplimentară, o descriere a serviciilor respective.
35 În al doilea rând, în ceea ce privește serviciile din clasa 45, și anume serviciile personale și sociale oferite de terți pentru satisfacerea unor nevoi individuale, nici acestea nu pot fi asociate direct și fără nicio reflecție suplimentară cu noțiunea de masă. Chiar dacă, în anumite cazuri, ele pot fi realizate la o masă, în special în ceea ce privește serviciile constând în restaurante, nu acesta este în mod necesar cazul.
36 În consecință, aprecierea camerei de recurs potrivit căreia semnul Tafel în sensul de „masă” prezintă un raport suficient de clar și de specific cu serviciile vizate din clasele 39 și 45 este eronată.
37 În consecință, fără a aduce atingere considerațiilor care s‑ar putea face în ceea ce privește alte sensuri ale termenului german „Tafel”, care nu au fost analizate de camera de recurs, aceasta a considerat în mod greșit că semnul Tafel în sensul de „masă” are un caracter descriptiv al serviciilor în cauză, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009.
38 Rezultă din tot ceea ce precedă că primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie admis.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009
39 Potrivit unei jurisprudențe constante, este suficient ca unul dintre motivele absolute de refuz enumerate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 să fie aplicabil pentru ca un semn să nu poată fi înregistrat ca marcă comunitară [Hotărârea din 19 septembrie 2002, DKV/OAPI, C‑104/00 P, Rec., EU:C:2002:506, punctul 29, Hotărârea din 10 iulie 2014, BSH/OAPI, C‑126/13 P, EU:C:2014:2065, punctul 33, și Hotărârea din 19 mai 2010, Ravensburger/OAPI – Educa Borras (Memory), T‑108/09, EU:T:2010:213, punctul 38].
40 Din moment ce aprecierea caracterului descriptiv al semnului Tafel în sensul de „masă”, efectuată în raport cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 prin decizia atacată, trebuie anulată (punctul 38 de mai sus), trebuie analizat dacă este întemeiată aprecierea camerei de recurs privind lipsa caracterului distinctiv al semnului Tafel în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
41 Reclamanta arată că decizia atacată trebuie anulată, din moment ce camera de recurs nu a efectuat o examinare separată a motivului de refuz întemeiat pe articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Camera de recurs ar fi dedus lipsa caracterului distinctiv al semnului Tafel numai pe baza caracterului său descriptiv, ceea ce, în plus, ar fi eronat.
42 OAPI arată că, deși fiecare motiv de refuz enunțat la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 este independent și trebuie interpretat în lumina interesului general care stă la baza lui, dacă un semn este pur descriptiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, el va fi în mod normal lipsit de caracterul distinctiv cerut de articolul 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat. În plus, chiar în ipoteza în care semnul Tafel nu ar fi pur descriptiv al serviciilor vizate, el ar prezenta un raport direct și concret cu acestea. Astfel, publicul relevant l‑ar percepe în sensul că furnizează informații cu privire la natura serviciilor pe care le desemnează, iar nu în sensul că indică originea acestora, astfel încât să permită să se distingă serviciile furnizate de reclamantă de cele ale concurenților.
43 Intervenienta arată că lipsa caracterului distinctiv al semnului Tafel decurge din conținutul său semantic pur descriptiv. În plus, ea subliniază că interesul general impune să se poată continua să se utilizeze liber această denumire.
44 Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt lipsite de caracter distinctiv. În temeiul unei jurisprudențe constante a Curții, caracterul distinctiv al unei mărci în sensul dispoziției menționate înseamnă că această marcă permite să se identifice produsul a cărui înregistrare este solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și, așadar, să se distingă acel produs de cele ale altor întreprinderi. În plus, caracterul distinctiv al unei mărci în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau serviciile a căror înregistrare se solicită și, pe de altă parte, în raport cu percepția pe care publicul relevant o are asupra acestora (a se vedea prin analogie Ordonanța din 26 aprilie 2012, Deichmann/OAPI, C‑307/11 P, EU:C:2012:254, punctele 49 și 50 și jurisprudența citată).
45 În speță, este suficient să se arate că camera de recurs s‑a limitat să menționeze că, în calitate de indicație descriptivă a cărei semnificație ar fi înțeleasă direct de publicul țintă, fără efort de analiză, termenul Tafel era totodată lipsit de caracter distinctiv pentru serviciile în cauză, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
46 Procedând astfel, camera de recurs a dedus lipsa caracterului distinctiv al mărcii în cauză din caracterul său descriptiv și, prin urmare, nu a efectuat analiza caracterului distinctiv al semnului Tafel în raport cu criteriile stabilite de jurisprudența aplicabilă.
47 În consecință, raționamentul camerei de recurs în privința lipsei caracterului distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie înlăturat, întrucât este întemeiat pe eroarea constatată la punctele 31-38 de mai sus.
48 Rezultă din ceea ce precedă că și al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuie admis și, prin urmare, acțiunea trebuie admisă în totalitate.
49 În consecință, decizia atacată trebuie anulată.
Cu privire la cheltuielile de judecată
50 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
51 Întrucât OAPI a căzut în pretenții, este necesar să fie obligat la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și la plata celor efectuate de reclamantă și să se dispună ca intervenienta să suporte propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șasea)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 17 octombrie 2013 (cauza R 1074/2012-4).
2) OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Bundesverband Deutsche Tafel eV.
3) Tiertafel Deutschland eV suportă propriile cheltuieli de judecată.
Frimodt Nielsen | Dehousse | Collins |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 18 septembrie 2015.
Semnături