HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea)

15 octombrie 2008

Cauza T‑66/04

Christos Gogos

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Concurs intern de trecere într‑o altă categorie – Numire – Încadrare în grad – Articolul 31 alineatul (2) din statut”

Obiectul: Acțiune având ca obiect o cerere de anulare a deciziei Comisiei privind încadrarea reclamantului în gradul A7 treapta 3 și a deciziei din 24 noiembrie 2003 privind respingerea reclamației administrative

Decizia: Respinge acțiunea. Comisia suportă în totalitate cheltuielile de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Numire într‑un grad superior al carierei – Inaplicabilitatea unei numiri consecutive la un concurs intern de trecere într‑o altă categorie

[Statutul funcționarilor, art. 5, art. 31 alin. (1) și (2) și art. 45 alin. (2); anexa I]

2.      Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Numire într‑un grad superior al carierei – Puterea discreționară a autorității împuternicite să facă numiri

[Statutul funcționarilor, art. 31 alin. (2)]

3.      Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Numire într‑un grad superior al carierei – Luarea în considerare a calificărilor excepționale ale persoanei interesate

[Statutul funcționarilor, art. 5 alin. (3) și art. 31 alin. (2)]

1.      Deși este adevărat că interpretarea literală a articolului 31 alineatele (1) și (2) și a articolului 45 alineatul (2) din statut nu interzice ca un funcționar să fie numit în gradul superior al carierei în temeiul articolului 31 alineatul (2) din statut atunci când reușește la un concurs intern pentru trecerea la o categorie superioară, o astfel de interpretare ar fi însă contrară economiei și finalității acestor dispoziții. Astfel, pe de o parte, utilizarea posibilității recunoscute la articolul 31 alineatul (2) din statut trebuie conciliată cu cerințele proprii noțiunii de carieră ce rezultă din articolul 5 și din anexa I la statut. În consecință, nu este admisibil să se recruteze în gradul superior al carierei decât în mod excepțional, astfel încât condițiile care justifică o astfel de încadrare trebuie interpretate în mod restrictiv. Pe de altă parte, obiectul derogării prevăzut la articolul 31 alineatul (2) din statut este de a permite instituției vizate, în calitatea sa de angajator, să obțină serviciile unei persoane care, în contextul pieței muncii, poate primi solicitări numeroase de la alți angajatori potențiali și pe care, prin urmare, ar putea să o piardă. În consecință, articolul 31 alineatul (2) din statut oferă instituțiilor posibilitatea de a acorda, în mod excepțional, unui candidat excepțional condiții mai atrăgătoare pentru a‑și rezerva serviciile sale. Atunci când numirea intervine în urma unui concurs intern de trecere într‑o altă categorie, deschis unor funcționari sau agenți deja angajați în cadrul instituției, această justificare a posibilității de încadrare derogatorie a persoanei interesate lipsește. În plus, în cadrul concursului de trecere într‑o altă categorie, experiența dobândită în cadrul instituției a fost deja luată în considerare cu ocazia definirii condițiile pentru admiterea la concurs, deschis funcționarilor angajați anterior într‑o categorie inferioară, și nu poate constitui un merit excepțional care trebuie luat în considerare pentru a stabili dacă un nou funcționar ar putea beneficia de o altă încadrare decât încadrarea în gradul de bază al carierei pentru care este recrutat, întrucât aceasta ar echivala cu luarea în considerare de două ori a acelorași date. În consecință, articolul 31 alineatul (2) din statut nu este aplicabil numirilor consecutive la un concurs intern de trecere într‑o altă categorie.

(a se vedea punctele 30-35)

Trimitere la: Curte, 1 iulie 1999, Alexopoulou/Comisia, C‑155/98 P, Rec., p. I‑4069, punctele 32 și 33; Tribunal, 13 februarie 1998, Alexopoulou/Comisia, T‑195/96, RecFP, p. I‑A‑51 și II-117, punctul 37; Tribunal, 12 octombrie 1998, Campoli/Comisia, T‑235/97, RecFP, p. I‑A‑577 și II-1731, punctul 32; Tribunal, 6 iulie 1999, Forvass/Comisia, T‑203/97, RecFP, p. I‑A‑129 și II-705, punctul 44; Tribunal, 16 februarie 2005, Aycinena/Comisia, T‑284/03, RecFP, p. I‑A‑29 și II‑125, punctul 71; Tribunal, 15 noiembrie 2005, Righini/Comisia, T‑145/04, RecFP, p. I‑A‑349 și II-1547, punctul 49; Tribunal, 14 februarie 2007, Seldis/Comisia, T‑65/05, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 55

2.      Este sarcina autorității împuternicite să facă numiri de a examina concret dacă un funcționar sau un agent recrutat recent care solicită să beneficieze de articolul 31 alineatul (2) din statut are calificări excepționale sau dacă nevoile specifice ale unui serviciu impun recrutarea unui funcționar deosebit de calificat. În cazul în care admite că unul dintre aceste criterii este îndeplinit, autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să realizeze o apreciere concretă a aplicării eventuale a articolului 31 alineatul (2) din statut. Aceasta poate încă să decidă, în acest stadiu, ținând cont de interesul serviciului în general, dacă este cazul sau nu să acorde unui funcționar sau unui agent recrutat recent o încadrare într‑un grad superior. Astfel, utilizarea verbului „a putea” la articolul 31 alineatul (2) din statut implică faptul că autoritatea împuternicită să facă numiri este obligată să aplice această dispoziție și că agenții sau funcționarii recrutați recent nu au un drept subiectiv la o astfel de încadrare. Din considerațiile de mai sus rezultă că Comisia dispune de o largă putere de apreciere în cadrul stabilit prin articolul 31 din statut, atât pentru a examina dacă postul care urmează a fi ocupat impune recrutarea unui titular deosebit de calificat sau dacă acesta din urmă posedă calificări excepționale, cât și pentru a examina consecințele acestor constatări.

Într‑un asemenea context, aprecierea instanței comunitare nu poate înlocui aprecierea autorității împuternicite să facă numiri și trebuie, prin urmare, să se limiteze la a verifica dacă nu a existat o încălcare a normelor fundamentale de procedură, dacă autoritatea împuternicită să facă numiri nu și‑a întemeiat decizia pe fapte materiale inexacte sau incomplete sau dacă decizia nu este viciată de un abuz de putere, de o eroare vădită de apreciere sau de o motivare insuficientă.

(a se vedea punctele 39-42)

Trimitere la: Cour Alexopoulou/Comisia, citată anterior, punctul 43; Tribunal Alexopoulou/Comisia, citată anterior, punctul 21; Tribunal, 17 decembrie 2003, Chawdhry/Comisia, T‑133/02, RecFP, p. I‑A‑329 și II-1617, punctul 44; Tribunal, 26 octombrie 2004, Brendel/Comisia, T‑55/03, RecFP, p. I‑A‑311 și II‑1437, punctul 61; Righini/Comisia, citată anterior, punctul 52; Tribunal, 15 martie 2006, Herbillon/Comisia, T‑411/03, RecFP, p. I‑A‑2-45 și II‑A-2-193, punctul 25

3.      Întrucât evaluarea caracterului excepțional al calificărilor unui funcționar recrutat recent conform articolului 31 alineatul (2) din statut nu poate fi făcută in abstracto, ci în raport cu postul pentru care se efectuează recrutarea, aceasta are o natură cazuistică ce se opune ca persoana interesată să poată în mod util să invoce o încălcare a principiului egalității de tratament.

Cu atât mai mult acest raționament se aplică funcționarilor numiți în urma unui concurs intern de trecere într‑o altă categorie. Astfel, într‑o asemenea ipoteză, experiența profesională specifică a fost deja luată în considerare pentru numirea funcționarului într‑o categorie superioară.

(a se vedea punctele 45 și 46)

Trimitere la: Chawdhry/Comisia, citată anterior, punctul 102