HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

1 februarie 2007

Cauza F‑42/05

Francisco Rossi Ferreras

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcționari – Evaluare – Raport asupra evoluției carierei – Exercițiul de evaluare 2003 – Acțiune în anulare – Acțiune în despăgubire”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 236 CE și al articolului 152 EA, prin care domnul Rossi Ferreras solicită anularea raportului asupra evoluției carierei întocmit în privința sa la 22 iulie 2004 pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2003, precum și obligarea Comisiei la repararea prejudiciului pe care pretinde că l‑a suferit

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 43)

2.      Funcționari – Acțiune – Cerere de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat printr‑un comportament lipsit de caracter decizional

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Funcționari – Acțiune – Condiții de admisibilitate – Caracter de ordine publică

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      Controlul jurisdicțional exercitat de instanța comunitară asupra conținutului rapoartelor de evaluare este limitat la controlul regularității procedurii, al acurateței situației de fapt, precum și al absenței oricărei erori vădite de apreciere sau a oricărui abuz de putere.

(a se vedea punctul 33)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 26 octombrie 1994, Marcato/Comisia, T‑18/93, RecFP, p. I‑A‑215 și II‑681, punctul 45; 20 mai 2003, Pflugradt/BCE, T‑179/02, RecFP, p. I‑A‑149 și II‑733, punctul 46

2.      În cadrul articolelor 90 și 91 din Statutul funcționarilor, o acțiune în despăgubire care urmărește repararea prejudiciului suferit în urma unui comportament lipsit de caracter decizional, precum hărțuirea morală, trebuie să fie precedată de o procedură administrativă în două etape. Persoana interesată trebuie să sesizeze mai întâi autoritatea împuternicită să facă numiri cu o cerere în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut, prin care solicită administrației repararea respectivului prejudiciu. Numai respingerea, explicită sau implicită, a acestei cereri constituie decizia care lezează, împotriva căreia se poate formula o reclamație, și numai după adoptarea unei decizii de respingere, explicită sau implicită, a acestei reclamații se poate formula o acțiune în despăgubire în fața Tribunalului.

(a se vedea punctele 58-61)

Trimitere la:

Curte: 27 iunie 1989, Giordani/Comisia, 200/87, Rec., p. 1877, punctul 22

Tribunalul de Primă Instanță: 1 decembrie 1994, Ditterich/Comisia, T‑79/92, RecFP, p. I‑A‑289 și II‑907, punctul 41 și jurisprudența citată; 14 mai 2002, Antas de Campos/Parlamentul European, T‑194/00, RecFP, p. I‑A‑59 și II‑279, punctul 72; 8 iulie 2004, Tsarnavas/Comisia, T‑200/02, punctul 48; 15 mai 2006, Schmit/Comisia, F‑03/05, RecFP, p. I‑A‑9 și II‑33, punctul 48

3.      Normele din cuprinsul articolelor 90 și 91 din statut sunt de ordine publică și nu pot fi lăsate la dispoziția părților sau a instanței. În consecință, împrejurarea că o instituție nu a invocat, în cuprinsul deciziei de respingere explicită a unei reclamații, inadmisibilitatea unei cereri de despăgubiri care figura în reclamație nu are ca efect nici lipsirea administrației de posibilitatea de a invoca, în stadiul procedurii jurisdicționale, o excepție de inadmisibilitate, nici degrevarea Tribunalului de obligația care îi revine de a verifica respectarea articolelor 90 și 91 din statut.

(a se vedea punctul 62)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 5 decembrie 2002, Hoyer/Comisia, T‑209/99, RecFP, p. I‑A‑243 și II‑1211, punctul 47