Cauza T‑148/08

Beifa Group Co. Ltd

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Desen sau model industrial comunitar — Procedură de declarare a nulității — Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând un instrument de scris — Marcă națională figurativă anterioară — Cauză de nulitate — Utilizarea în cadrul desenului sau al modelului industrial comunitar a unui semn anterior a cărui utilizare poate fi interzisă de titular — Articolul 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 6/2002 — Cerere privind dovedirea utilizării serioase a mărcii anterioare introdusă pentru prima dată în fața camerei de recurs”

Sumarul hotărârii

1.      Desene sau modele industriale comunitare — Procedura căii de atac — Acțiune în fața instanței comunitare — Competența Tribunalului — Trimiterea cauzei spre soluționare unui organ inferior al Oficiului

[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 60 alin. (1) și art. 61 alin. (3) și (6)]

2.      Desene sau modele industriale comunitare — Cauze de nulitate — Utilizarea unui semn distinctiv în cadrul unui desen sau model industrial ulterior — Utilizarea unui semn care prezintă o similitudine cu semnul distinctiv — Includere

[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 25 alin. (1) lit. (e)]

3.      Desene sau modele industriale comunitare — Cauze de nulitate — Utilizarea unui semn distinctiv în cadrul unui desen sau model industrial ulterior — Dovada utilizării semnului distinctiv

[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 25 alin. (1) lit. (e)]

4.      Desene sau modele industriale comunitare — Cauze de nulitate — Utilizarea unui semn distinctiv în cadrul unui desen sau model industrial ulterior — Dovada utilizării semnului distinctiv

[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 25 alin. (1) lit. (e)]

5.      Desene sau modele industriale comunitare — Cauze de nulitate — Utilizarea unui semn distinctiv în cadrul unui desen sau model industrial ulterior — Perceperea desenului sau a modelului industrial de către public ca fiind un semn distinctiv — Inexistența unei examinări separate

[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 25 alin. (1) lit. (e)]

6.      Desene sau modele industriale comunitare — Cauze de nulitate — Utilizarea unui semn distinctiv în cadrul unui desen sau model industrial ulterior — Compararea desenului sau a modelului industrial contestat cu semnul distinctiv — Semn tridimensional

[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 25 alin. (1) lit. (e)]

7.      Procedură — Obligația instanței de a respecta cadrul litigiului stabilit de părți — Obligația instanței de a se pronunța pornind exclusiv de la argumentele invocate de părți — Inexistență

1.      Potrivit articolului 61 alineatul (3) din Regulamentul nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare, Tribunalul are competența atât de a anula, cât și de a modifica decizia Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și model industriale). Pe de altă parte, potrivit articolului 61 alineatul (6) din același regulament, Oficiul are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru executarea hotărârii Tribunalului. Rezultă din această ultimă dispoziție că nu este de competența Tribunalului să adreseze Oficiului somații, întrucât acestuia din urmă îi revine obligația de a acționa în conformitate cu dispozitivul și cu considerentele hotărârilor Tribunalului.

În temeiul articolului 60 alineatul (1) din regulament, camera de recurs, fiind sesizată cu o cale de atac formulată împotriva unei decizii a unui organ inferior al Oficiului, poate, în urma examinării pe fond a căii de atac, să trimită cauza spre soluționare organului în cauză.

Din aceste dispoziții și considerații rezultă că nu este inadmisibil un capăt de cerere prin care se solicită Tribunalului, sesizat cu o acțiune împotriva unei decizii a unei camere de recurs a Oficiului, să trimită cauza organului inferior a cărui decizie a făcut obiectul unei căi de atac în fața camerei de recurs.

Astfel, dacă ar admite un capăt de cerere având acest obiect, Tribunalul nu ar institui în sarcina Oficiului o obligație de a face sau de a nu face și, prin urmare, nu ar adresa acestuia o somație. Un astfel de capăt de cerere urmărește mai degrabă ca Tribunalul să ia el însuși o decizie care ar fi trebuit luată de camera de recurs sau care ar fi putut fi luată de aceasta și, prin urmare, ca Tribunalul să își exercite competența de a modifica decizia camerei de recurs, atacată în fața sa.

(a se vedea punctele 40-43)

2.      Articolul 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare trebuie interpretat în sensul că acesta poate fi invocat de către titularul unui semn distinctiv pentru a solicita declararea nulității unui desen sau model industrial comunitar ulterior, atunci când în desenul sau modelul industrial respectiv se utilizează un semn care prezintă o similitudine cu semnul său.

În primul rând, cauza de nulitate prevăzută la articolul 25 alineatul (1) litera (e) din regulamentul amintit nu implică în mod necesar reproducerea integrală și detaliată a unui semn distinctiv anterior în cadrul unui desen sau model industrial comunitar ulterior. Astfel, chiar dacă anumite elemente ale semnului în cauză ar lipsi din desenul sau modelul industrial comunitar contestat sau acestuia i s‑ar adăuga alte elemente, ar putea fi vorba despre o „utilizare” a semnului respectiv, în special în cazul în care elementele omise sau adăugate au o importanță secundară. Rezultă că o interpretare literală a articolului 25 alineatul (1) litera (e) din regulament nu exclude cu necesitate aplicarea acestuia în cazul în care într‑un desen sau model industrial comunitar ulterior nu se utilizează un semn identic celui invocat în susținerea cererii de declarare a nulității, ci un semn similar.

În al doilea rând, această interpretare a articolului 25 alineatul (1) litera (e) din regulament este singura în măsură să garanteze, pe de o parte, o protecție eficace a drepturilor titularului unei mărci anterioare, comunitară sau înregistrată într‑un stat membru, împotriva oricărei atingeri aduse acestei mărci prin utilizarea sa într‑un desen sau model industrial comunitar ulterior și, pe de altă parte, coerența dintre dispozițiile pertinente ale regulamentului amintit și cele ale Primei directive 89/104 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci sau ale Regulamentelor nr. 40/94 și nr. 207/2009 privind marca comunitară.

(a se vedea punctele 50, 52, 53 și 59)

3.      Articolul 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare impune, în special, ca legislația comunitară sau legislația statului membru care reglementează semnul anterior invocat în susținerea unei cereri de declarare a nulității întemeiate pe această dispoziție să confere titularului semnului dreptul de a interzice utilizarea semnului său în cadrul unui desen sau model industrial ulterior. Atunci când legislația comunitară sau legislația statului membru în discuție prevede că titularul unei mărci anterioare nu poate invoca împotriva terților drepturile sale care decurg din această marcă dacă, pe o perioadă de cinci ani anterioară invocării drepturilor respective, marca nu a fost utilizată pentru produsele sau serviciile pe care se întemeiază titularul pentru a invoca drepturile sale, trebuie să se facă dovada unei astfel de utilizări.

(a se vedea punctele 63-65)

4.      Dată fiind lipsa din Regulamentul nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare a unei dispoziții specifice cu privire la condițiile de prezentare a cererii privind dovedirea utilizării serioase a semnului anterior de către titularul unui desen sau model industrial comunitar contestat prin cererea de declarare a nulității întemeiată pe acest semn, trebuie să se concluzioneze că cererea amintită trebuie să fie formulată expres și în timp util în fața Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și model industriale). În principiu, cererea trebuie prezentată în termenul acordat de divizia de anulare titularului desenului sau modelului industrial comunitar contestat prin cererea de declarare a nulității pentru a prezenta observații în răspuns la această cerere.

În schimb, o cerere privind dovedirea utilizării serioase a unui semn anterior invocat în susținerea unei cereri de declarare a nulității unui desen sau model industrial comunitar nu poate fi prezentată pentru prima dată în fața camerei de recurs. Nu se poate admite ca, într‑o astfel de situație, camera de recurs să fie determinată să se pronunțe asupra unei cauze diferite de cea supusă diviziei de anulare, mai exact o cauză al cărei conținut a fost extins prin adăugarea chestiunii prealabile a utilizării serioase a semnului anterior invocat în susținerea cererii de declarare a nulității.

(a se vedea punctele 67, 68 și 71)

5.      O cerere de declarare a nulității unui desen sau model industrial comunitar întemeiată pe cauza de nulitate prevăzută la articolul 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare nu poate fi admisă decât dacă se concluzionează că publicul relevant va considera că în desenul sau în modelul industrial comunitar care face obiectul acestei cereri se utilizează semnul distinctiv invocat în susținerea cererii de declarare a nulității. În ipoteza în care s‑ar concluziona că publicul relevant nu va percepe că în desenul sau în modelul industrial comunitar la care se referă cererea de declarare a nulității se utilizează semnul distinctiv invocat în susținerea acestei cereri, se poate exclude, evident, orice risc de confuzie. În schimb, nu este necesar să se examineze în mod separat aspectul dacă publicul relevant va percepe desenul sau modelul industrial comunitar care face obiectul cererii de declarare a nulității ca pe un semn distinctiv.

(a se vedea punctele 105-107)

6.      Examinarea cauzei de nulitate prevăzute la articolul 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare trebuie să se întemeieze pe percepția pe care publicul relevant o are asupra semnului distinctiv invocat în susținerea acestei cauze de nulitate, precum și pe impresia de ansamblu pe care semnul respectiv o produce asupra acestui public.

Or, o marcă tridimensională nu este în mod necesar percepută de publicul relevant în același mod ca o marcă figurativă. În primul caz, publicul amintit percepe un obiect tangibil, pe care îl poate examina din mai multe unghiuri, în timp ce, în al doilea caz, publicul nu vede decât o imagine.

Cu siguranță, nu este exclus ca, în ipoteza existenței unei similitudini între două obiecte tridimensionale, compararea unuia dintre aceste obiecte cu imaginea celuilalt să poată conduce de asemenea la constatarea existenței unei similitudini. Nu este mai puțin adevărat însă că examinarea cauzei de nulitate prevăzute la articolul 25 alineatul (1) litera (e) din regulamentul amintit implică o comparare a desenului sau a modelului industrial comunitar contestat cu semnul distinctiv invocat în susținerea acestei cauze de nulitate.

În schimb, o similitudine între desenul sau modelul industrial contestat și semnul invocat în susținerea cererii de declarare a nulității nu poate fi, pur și simplu, prezumată numai din faptul că desenul sau modelul industrial prezintă o similitudine cu un alt semn, chiar dacă acest din urmă semn ar prezenta o similitudine cu semnul invocat în susținerea cererii de declarare a nulității.

(a se vedea punctele 120-123)

7.      Deși nu trebuie să se pronunțe decât cu privire la cererea părților, cărora le revine stabilirea cadrului litigiului, instanța nu poate fi ținută numai de argumentele invocate de părți în sprijinul pretențiilor lor, în caz contrar fiind în situația de a fi constrânsă, eventual, să își întemeieze decizia pe considerente juridice eronate.

(a se vedea punctul 130)