Cauza T‑214/08

Paul Alfons Rehbein (GmbH & Co.) KG

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative OUTBURST — Marca națională verbală anterioară OUTBURST — Utilizare serioasă a mărcii anterioare — Articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] — Prezentarea dovezilor pentru prima dată în fața camerei de recurs — Articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009] — Norma 22 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară — Observații ale terților și opoziție — Examinarea opoziției — Dovadă a utilizării mărcii anterioare — Utilizare serioasă — Noțiune — Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 43 alin. (2); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 22 alin. (2)]

2.      Marcă comunitară — Observații ale terților și opoziție — Examinarea opoziției — Dovadă a utilizării mărcii anterioare — Utilizare serioasă — Noțiune — Criterii de apreciere — Cerința unor elemente de probă concrete și obiective

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 43 alin. (2)]

3.      Marcă comunitară — Observații ale terților și opoziție — Examinarea opoziției — Dovadă a utilizării mărcii anterioare — Termen stabilit de Oficiu — Furnizarea de elemente de probă suplimentare după expirarea termenului, însă în prezența unor elemente noi — Admisibilitate

[Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 22 alin. (1)]

1.      În cadrul interpretării noțiunii de utilizare serioasă în sensul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, trebuie luat în considerare că ratio legis a cerinței potrivit căreia marca anterioară trebuie să fi făcut obiectul unei utilizări serioase pentru a fi opozabilă unei cereri de înregistrare a mărcii comunitare constă în limitarea conflictelor dintre două mărci, în măsura în care nu există un motiv economic întemeiat decurgând dintr‑o funcție efectivă a mărcii pe piață.

În schimb, articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 și norma 22 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 nu urmăresc nici să evalueze reușita comercială, nici să controleze strategia economică a unei întreprinderi sau să rezerve protecția mărcilor numai în favoarea exploatărilor comerciale importante din punct de vedere cantitativ.

O marcă face obiectul unei utilizări serioase atunci când este utilizată în conformitate cu funcția sa esențială, care este aceea de a garanta identitatea originii produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată, în scopul de a crea sau de a păstra un debușeu pentru aceste produse și servicii, cu excluderea utilizărilor cu caracter simbolic având ca unic obiect menținerea drepturilor conferite de marcă. În această privință, condiția privind utilizarea serioasă a mărcii impune ca aceasta, astfel cum este protejată pe teritoriul relevant, să fie utilizată în mod public și spre exterior.

Aprecierea caracterului serios al utilizării mărcii trebuie să se întemeieze pe toate faptele și împrejurările capabile să demonstreze exploatarea comercială reală a acesteia, în special utilizările considerate justificate în sectorul economic vizat pentru menținerea sau pentru crearea de cote de piață pentru produsele sau pentru serviciile protejate prin marcă, natura acestor produse sau a acestor servicii, caracteristicile pieței, întinderea și frecvența utilizării mărcii.

În ceea de privește importanța utilizării mărcii anterioare, trebuie să se ia în considerare în special volumul comercial al totalității actelor de utilizare, pe de o parte, și durata perioadei în cursul căreia au fost îndeplinite actele de utilizare, precum și frecvența acestor acte, pe de altă parte.

(a se vedea punctele 21-24)

2.      Pentru a examina, într‑un anumit caz, caracterul serios al utilizării unei mărci anterioare în sensul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, trebuie efectuată o apreciere globală ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză. Pe de altă parte, utilizarea serioasă a unei mărci nu poate fi demonstrată prin probabilități sau prin prezumții, ci trebuie să se întemeieze pe elemente concrete și obiective care dovedesc o utilizare efectivă și suficientă a mărcii pe piața relevantă.

(a se vedea punctul 25)

3.      Potrivit normei 22 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară, în cazul în care persoana care a formulat opoziția trebuie să furnizeze o dovadă a utilizării sau să arate că există motive corespunzătoare pentru nefolosire, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) o invită să furnizeze dovada într‑un termen pe care îl stabilește. În cazul în care persoana care a formulat opoziția nu furnizează dovada înainte de expirarea termenului, Oficiul respinge opoziția.

Această normă nu poate fi interpretată în sensul că exclude luarea în considerare a elementelor probatorii suplimentare atunci când apar noi factori, chiar dacă aceste dovezi au fost prezentate după expirarea termenului.

Astfel, norma amintită trebuie înțeleasă în sensul că nimic nu se opune luării în considerare a unor elemente de probă suplimentare, care doar se adaugă altor elemente depuse în termenul stabilit, din moment ce probele inițiale nu sunt lipsite de pertinență, ci au fost considerate insuficiente. O astfel de considerație, care nu face superfluă norma sus‑menționată, este valabilă cu atât mai mult cu cât persoana care a formulat opoziția nu a abuzat de termenele stabilite, recurgând cu bună‑știință la tactici de întârziere sau dând dovadă în mod vădit de neglijență, și cu cât elementele de probă suplimentare prezentate de aceasta se limitează la coroborarea indiciilor care rezultă deja din declarațiile scrise depuse în termenul stabilit.

(a se vedea punctele 46 și 53)