CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
MACIEJ SZPUNAR
prezentate la 25 mai 2016(1)
Cauza C‑30/15 P
Simba Toys GmbH & Co. KG
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
„Recurs – Marcă a Uniunii Europene – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Motiv de refuz sau de anulare a înregistrării – Marcă tridimensională constituită din forma produsului – Semne constituite exclusiv din forma impusă de natura produsului – Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (i) – Semne constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) – Forma unui cub Rubik”
Introducere
1. Prezentul recurs privește Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 25 noiembrie 2014, Simba Toys/OAPI – Seven Towns (forma unui cub cu fețe având o structură grilată)(2), prin care s‑a respins acțiunea în anularea deciziei celei de a doua camere de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)(3) privind o procedură de cerere de declarare a nulității între Simba Toys GmbH & Co. KG și Seven Towns Ltd.
2. În hotărârea atacată, Tribunalul a confirmat decizia Oficiului de respingere a cererii de declarare a nulității introduse de producătorul german de jucării Simba Toys (denumit în continuare „Simba Toys” sau „recurenta”) având ca obiect o marcă tridimensională înregistrată pentru un „puzzle tridimensional” prezentat sub forma unui „cub Rubik”.
3. Recurenta invocă, între alte motive de recurs, încălcarea prevederilor articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctele (i) și (ii) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009(4), referitoare la semnele constituite din forma impusă de natura însăși a produsului.
4. Astfel cum am avut deja ocazia să precizăm în contextul unei alte proceduri, problema înregistrării acestui tip de semn se caracterizează printr‑o specificitate legată de riscul ca exclusivitatea rezultată din înregistrarea mărcii să se extindă la anumite caracteristici utilitare ale produsului care se manifestă în forma acestuia. Dispozițiile articolului 7 alineatul (1) litera (e) din regulament fac imposibilă monopolizarea caracteristicilor esențiale ale respectivului produs, împiedicând totodată folosirea dreptului mărcilor într‑un scop neconform cu premisele care stau la baza acestuia(5).
5. În ultimii ani, Curtea a avut de mai multe ori prilejul să interpreteze aceste dispoziții(6), însă aplicarea lor rămâne totuși un subiect de controversă.
Cadrul juridic
Regulamentul nr. 207/2009
6. Articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 207/2009(7), care reglementează motivele absolute de refuz, prevede:
„1. Se respinge înregistrarea următoarelor:
[…]
e) semne constituite exclusiv din:
(i) forma impusă de natura însăși a produsului;
(ii) forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic;
[…]”
Procedura în fața Oficiului
7. La 1 aprilie 1996, Seven Towns a depus la Oficiu o cerere de înregistrare a mărcii constituite de semnul tridimensional reprodus mai jos (denumit în continuare „semnul contestat”), pentru „puzzle‑uri tridimensionale”, care face parte din clasa 28 din Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu modificările ulterioare:
.
8. Această marcă a fost înregistrată la 6 aprilie 1999 (nr. 162784).
9. La 15 noiembrie 2006, Simba Toys a depus o cerere de declarare a nulității acestei înregistrări, invocând articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94(8) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (a)-(c) și (e) din același regulament. Prin decizia din 14 octombrie 2008, divizia de anulare a Oficiului a respins cererea. La 23 octombrie 2008, Simba Toys a introdus o cale de atac împotriva acestei decizii.
10. Prin decizia din 1 septembrie 2009 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a Oficiului a respins calea de atac.
11. Respingând motivul întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul nr. 207/2009, ea a afirmat că forma în cauză nu avea în mod vădit forma unui puzzle și nu putea fi considerată ca impusă de natura însăși a produsului. În ceea ce privește motivul întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, Camera a doua de recurs a Oficiului a arătat între altele că caracteristicile esențiale ale formei, în special „structura cubică grilată”, nu ofereau nicio indicație cu privire la funcția sa, nici măcar cu privire la existența vreunei funcții.
Hotărârea atacată
12. Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 6 noiembrie 2009, Simba Toys a formulat o acțiune în anulare împotriva deciziei atacate.
13. Simba Toys a invocat opt motive dintre care două – al doilea și al treilea motiv – priveau articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) și, respectiv, punctul (i) din Regulamentul nr. 207/2009.
14. Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins integral acțiunea ca nefondată.
15. La punctele 27-77 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins al doilea motiv, structurat în opt aspecte, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul 1 litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009.
16. Făcând referire la jurisprudența instanțelor Uniunii și în special la Hotărârea Lego Juris/OAPI(9) (punctele 31-42 din hotărârea atacată), Tribunalul a identificat într‑o primă etapă caracteristicile esențiale ale semnului contestat ca fiind, în primul rând, forma de cub și, în al doilea rând, structura grilată existentă pe fiecare dintre suprafețele acestui cub. (punctele 43-47 din hotărârea atacată).
17. Tribunalul a precizat în continuare că trebuia apreciat dacă toate caracteristicile esențiale ale mărcii contestate răspund unei funcții tehnice a produselor vizate (punctul 48 din hotărârea atacată).
18. Tribunalul a citat punctul 28 din decizia atacată, contestat de reclamantă, în sensul că, „în aplicarea articolului 7 alineatul (1) [litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009], cauzele de nulitate ale unei mărci tridimensionale [trebuie] să se sprijine exclusiv pe examinarea reproducerii mărcii, astfel cum [a fost] aceasta depusă, iar nu pe caracteristicile invizibile invocate sau presupuse”; reprezentările grafice ale mărcii contestate „nu [sugerează] nicio funcție specială, nici atunci când produsele, mai precis «puzzle‑urile tridimensionale» [sunt] luate în considerare”; [î]n cadrul aprecierii prezentei cauze, camera de recurs nu trebuia să țină cont de capacitatea „bine‑cunoscută” de rotire a benzilor verticale și orizontale ale puzzle‑ului denumit „cubul Rubik” și să găsească „în mod nelegal și retroactiv” funcționalitatea în cadrul reproducerilor respective; structura cubică grilată nu oferă, potrivit acesteia, nicio indicație cu privire la funcția sa, nici măcar cu privire la existența vreunei funcții, și „[e]ste imposibil să se concluzioneze că poate oferi [vreun avantaj concurențial] în domeniul puzzle‑urilor tridimensionale”; forma nu conținea „niciun indiciu cu privire la puzzle‑ul pe care îl [alcătuiește]”.
19. Tribunalul a respins primul, al doilea și al șaptelea aspect ale celui de al doilea motiv invocat de reclamantă, care se întemeiau pe afirmația potrivit căreia liniile negre „erau consecința unei funcții tehnice” constând în capacitatea de rotire sau în orice altă posibilitate de a mișca elementele individuale ale puzzle‑ului (punctele 51-55 din hotărârea atacată) sau că ele îndeplineau funcția respectivă prin separarea elementelor individuale ale puzzle‑ului pentru ca acestea să poată face obiectul unei mișcări de rotație (punctele 56-62 din hotărârea atacată).
20. De asemenea, Tribunalul a respins al treilea și al patrulea aspect ale acestui motiv, referitoare la ignorarea interesului general care stă la baza dispoziției în discuție (punctele 63 și 64 din hotărârea atacată), precum și criticile referitoare la afirmațiile Oficiului în această privință (punctele 69-72 din hotărârea atacată).
21. În continuare, Tribunalul a respins al cincilea aspect al motivului, întemeiat pe afirmația reclamantei potrivit căreia, la fel ca în prezenta cauză, nici în cauzele în care s‑au pronunțat Hotărârile Philips(10) și Lego Juris/OAPI – Mega Brands (Cărămidă de Lego roșie)(11), funcția tehnică a formelor în cauză nu rezulta în mod direct din semn (punctele 69-72 din hotărârea atacată).
22. În sfârșit, Tribunalul a respins al șaselea și al optulea aspect ale acestui motiv, referitoare la lipsa unor forme alternative susceptibile să îndeplinească aceeași funcție tehnică, și, respectiv, afirmația potrivit căreia puzzle‑urile tridimensionale de acest tip generic erau cunoscute anterior depunerii mărcii contestate (punctele 73-76 din hotărârea atacată).
23. La punctele 78-83 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul nr. 207/2009.
24. În celelalte considerente ale hotărârii, Tribunalul a apreciat de asemenea ca nefondate celelalte motive invocate de reclamantă și, în consecință, a respins în întregime acțiunea.
Concluziile părților
25. Prin recursul formulat, Simba Toys solicită Curții anularea hotărârii atacate și anularea deciziei atacate a camerei de recurs, precum și obligarea Oficiului și a Seven Towns la plata cheltuielilor de judecată.
26. Oficiul și Seven Towns solicită respingerea recursului și obligarea Simba Toys la plata cheltuielilor de judecată.
Analiză
27. Recurenta invocă șase motive de recurs. Primele două motive privesc articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) și, respectiv, punctul (i) din Regulamentul nr. 207/2009(12).
28. Analiza noastră se va limita la aceste două motive, care ni se par – având în vedere specificitățile procedurii de recurs – decisive pentru soluționarea acestei cauze.
Ratio legis a articolului 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 207/2009
29. Astfel cum am avut deja ocazia să observăm(13), interesul general care stă la baza motivelor de refuz prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (e) din regulament este de a menține în domeniul public caracteristicile esențiale ale produsului vizat care se reflectă în forma acestuia.
30. Justificarea acestui dispozitiv reiese din premisele axiologice ale regimului protecției mărcilor. Acest regim urmărește în primul rând să instaureze fundamentele unei concurențe loiale prin consolidarea transparenței pieței. Caracterul exclusiv al utilizării semnului vizat nu limitează, ca regulă generală, libertatea concurenților de a‑și oferi produsele. Aceștia pot alege în mod liber din ansamblul semnelor potențiale al căror număr este, prin natură, nelimitat.
31. În anumite situații însă, existența unor drepturi exclusive asupra unei mărci poate conduce la o denaturare a concurenței. Aceasta privește în special înregistrarea unor semne care reprezintă forma produsului.
32. Articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 207/2009 vizează evitarea situației în care, prin instituirea exclusivității asupra caracteristicilor esențiale ale produsului, care sunt importante din punctul de vedere al unei concurențe efective pe piața respectivă, înregistrarea unei forme să permită obținerea unui avantaj concurențial în mod neloial. O astfel de situație ar conduce la punerea în discuție a obiectivului pentru care a fost instituit regimul de protecție a mărcilor.
33. Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul nr. 207/2009 exclude înregistrarea unei forme ale cărei caracteristici esențiale, în ansamblu, rezultă din natura produsului respectiv(14). Potrivit acestei dispoziții, formelor ale căror caracteristici esențiale sunt inerente funcției sau funcțiilor generice ale acestui produs li se refuză înregistrarea. Înregistrarea acestor caracteristici în favoarea unui singur operator economic ar priva întreprinderile concurente de posibilitatea de a da produselor lor o formă care ar fi utilă pentru utilizarea produselor menționate(15).
34. Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 urmărește să evite ca dreptul mărcilor să confere unei întreprinderi un monopol asupra soluțiilor tehnice sau a caracteristicilor utilitare ale unui produs care ar putea fi căutate de utilizator la produse ale concurenților(16). Această dispoziție garantează faptul că întreprinderile nu pot utiliza dreptul mărcilor pentru a perpetua, nelimitat în timp, drepturi exclusive asupra unor soluții tehnice(17).
35. Se impune să subliniem că finalitatea sistemului de protecție a mărcilor diferă de premisele pe care se întemeiază protecția altor drepturi de proprietate intelectuală, care urmăresc promovarea inovației și a creativității. Această diferență între obiective explică de ce protecția drepturilor care derivă din înregistrarea unei mărci nu este limitată în timp și de ce, în schimb, legiuitorul a limitat temporal protecția altor drepturi de proprietate intelectuală. Dacă sistemul de protecție a mărcilor ar fi utilizat pentru a extinde exclusivitatea asupra bunurilor imateriale – precum desenele și modelele industriale, invențiile sau operele protejate de drepturile de autor – care sunt în principiu protejate pentru o perioadă limitată, aceasta ar repune în discuție premisele care stau la baza protecției mărcilor(18).
Cu privire la încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul nr. 207/2009 (al doilea motiv de recurs)
36. Vom examina mai întâi motivul întemeiat pe încălcarea motivului de anulare privind cazul formei impuse de natura însăși a produsului.
37. Analiza acestui motiv este cu atât mai importantă cu cât Oficiul a propus în memoriul său în răspuns să se rețină o interpretare diferită de cea care rezultă din Hotărârea Hauck(19).
38. Amintim că, în acea hotărâre, Curtea a statuat că aplicarea acestui motiv de anulare a înregistrării nu se limitează la produsele denumite „naturale”, care nu au formă alternativă, sau la produsele denumite „reglementate”, a căror formă este prevăzută de norme, ci privește toate semnele constituite exclusiv din forma unui produs care prezintă caracteristici de utilizare proprii funcției sau funcțiilor generice ale acestui produs(20).
39. Oficiul susține că această interpretare este prea largă și că ar putea conduce în practică la limitarea în mod semnificativ a posibilităților de a înregistra semne care se prezintă sub forma unui produs, întrucât orice formă a unui produs are caracteristici generice. Potrivit Oficiului, motivul de anulare în discuție se aplică în exclusivitate formelor standardizate, predefinite, care nu au forme alternative.
40. Nu împărtășim acest punct de vedere.
41. Motivul de refuz al înregistrării prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul nr. 207/2009 urmărește să protejeze interesul general prin excluderea înregistrării unor forme ale căror caracteristici sunt toate inerente funcției sau funcțiilor generice ale unui produs. Interpretarea propusă de Oficiu nu este de natură să servească finalității dispoziției respective, așa cum reiese ea din ratio legis, întrucât ar autoriza înregistrarea potențială a caracteristicilor obișnuite ale unui produs. Această interpretare ar permite, de exemplu, înregistrarea unui cub utilizat pentru jocurile de zaruri sau pentru jocurile de societate, întrucât forma unui astfel de cub nu este reglementată, ci reprezintă forma adoptată în mod obișnuit. În plus, cu o interpretare atât de restrânsă, această dispoziție își pierde orice sens, deoarece formele standardizate nu au în mod clar caracter distinctiv și nu îl pot dobândi prin utilizare, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009.
42. În prezenta cauză, în ceea ce privește motivul referitor la încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul i) din Regulamentul nr. 207/2009, Tribunalul a afirmat că era „clar că natura produselor avute în vedere, în speță puzzle‑urile tridimensionale, nu impune nicidecum ca aceste produse să aibă forma unui cub cu suprafețe care au o structură grilată […], [că] reiese din dosar [că], la data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii solicitate, existau deja puzzle‑urile tridimensionale, chiar și cu capacitate de rotire, într‑o multitudine de forme diferite, de la formele geometrice cele mai obișnuite (de exemplu, cuburi, piramide, sfere și conuri) până la forme de clădiri, de monumente, de obiecte sau de animale” (punctul 82 din hotărârea atacată).
43. Recurenta susține că Tribunalul a făcut o aplicare eronată a motivului de anulare în discuție întrucât – în opinia sa – toate caracteristicile semnului examinat sunt impuse de caracteristicile de utilizare proprii unei categorii de produse. Potrivit reclamantei, Tribunalul a definit a definit foarte larg categoria relevantă de produse cum este cea a puzzle‑urilor tridimensionale, întrucât ar fi vorba în speță despre o categorie precisă de puzzle‑uri: puzzle‑urile care au forma unui „cub magic”.
44. Oficiul și Seven Towns își mențin punctul de vedere, așa cum rezultă din hotărârea atacată, în ceea ce privește în special identificarea categoriei relevante de produse.
45. În opinia noastră, trebuie să se sublinieze că, așa cum arată argumentarea părților, aprecierea semnului contestat, în scopul aplicării motivului de anulare invocat, depinde de aspectul dacă a fost definită în mod larg categoria relevantă de produse, ca raportându‑se, în general, la puzzle‑uri tridimensionale, sau în mod precis, ca puzzle cubic sau chiar „cub magic”(21). Pentru această ultimă categorie, forma reprezentată de grila de linii negre a cubului este, incontestabil, o formă naturală.
46. Este necesar să se sublinieze faptul că determinarea categoriei relevante a produselor examinate este o chestiune de fapt. În etapa recursului nu este posibil să se conteste aprecierea de către Tribunal a problemei dacă „cuburile magice” constituie o categorie distinctă de produse în cazul în care partea interesată nu a invocat în această privință niciun motiv întemeiat pe denaturarea faptelor sau a elementelor de probă.
47. Este adevărat că anumite argumente prezentate în recurs ar putea fi interpretate eventual drept o schiță a unui astfel de motiv, întemeiat pe denaturarea faptelor sau a elementelor de probă. Recurenta afirmă că Tribunalul nu a ținut seama de împrejurarea că cuburile magice erau cunoscute pe piață la momentul depunerii cererii de înregistrare și nu a ținut seama nici de studiile de piață care arătau că în Germania o largă majoritate a consumatorilor cunoșteau acest joc, fără a face însă o legătură cu un anumit producător. Recurenta a invocat din nou acest argument în cadrul ședinței pentru a confirma caracterul generic al formei în litigiu.
48. Cu toate acestea, în măsura în care, în cadrul celui de al doilea motiv invocat în recurs, recurenta nu evocă în mod explicit argumente referitoare la studiile de piață realizate în Germania, și nici nu le integrează în critica sa privind constatările Tribunalului de la punctele 80 și 82 din hotărârea atacată, nu se poate reține, în opinia noastră, că recurenta a invocat în mod util motivul întemeiat pe denaturarea faptelor și a elementelor de probă.
49. Trebuie să se amintească faptul că un astfel de motiv are un caracter excepțional în vederea realizării controlului Curții în cadrul unui recurs și de aceea o jurisprudență constantă impune recurentului nu numai să indice în mod precis faptele sau elementele care, în opinia sa, ar fi fost denaturate de Tribunal, ci și să demonstreze erorile care au afectat, în consecință, constatările Tribunalului. O astfel de denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile dosarului, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor(22).
50. În opinia noastră, este necesară o aplicare strictă a acestor cerințe, având în vedere natura specială a motivului întemeiat pe denaturare, care presupune că Tribunalul a depășit în mod vădit limitele unei aprecieri rezonabile a elementelor de probă(23).
51. În consecință, propunem respingerea celui de al doilea motiv ca inadmisibil.
Cu privire la încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 (primul motiv de recurs)
Jurisprudență
52. Motivul de refuz sau de anulare a înregistrării vizat la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din regulament se aplică semnelor constituite „exclusiv” din forma produsului „necesară” pentru obținerea unui rezultat tehnic.
53. Astfel, legiuitorul a ținut seama de împrejurarea că orice formă a unui produs este într‑o anumită măsură funcțională și că, prin urmare, ar fi inadecvat să se respingă înregistrarea ca marcă a formei unui produs pentru simplul motiv că are caracteristici utilitare. Prin termenii „exclusiv” și „necesară”, această dispoziție garantează că se respinge numai înregistrarea formelor unui produs care nu fac decât să încorporeze o soluție tehnică și a căror înregistrare ca marcă ar jena, așadar, în mod real utilizarea acestei soluții tehnice de către alte întreprinderi(24).
54. Referitor la semnele constituite „exclusiv” de forma funcțională a produsului, această condiție este îndeplinită atunci când toate caracteristicile esențiale ale unei forme (unui semn) îndeplinesc o funcție tehnică. În schimb, nu se poate respinge înregistrarea unui asemenea semn în temeiul acestei dispoziții dacă respectiva formă a produsului încorporează un element nefuncțional important, precum un element ornamental sau fantezist care are un rol semnificativ(25).
55. Referitor la forma „necesară” pentru obținerea rezultatului tehnic urmărit, această condiție nu înseamnă că forma în cauză trebuie să fie singura care permite obținerea acestui rezultat. Astfel, pot exista forme alternative, având alte dimensiuni sau un alt desen, care permit obținerea aceluiași rezultat tehnic. Trebuie să se rețină că înregistrarea ca marcă a unei forme permite să se interzică altor întreprinderi nu doar folosirea aceleiași forme, dar și folosirea unor forme similare. Un număr important de forme alternative riscă astfel să devină inutilizabile pentru concurenți(26).
56. Pe baza acestor considerații, un semn constituit din forma unui produs care nu face decât să exprime o funcție tehnică, fără să adauge elemente nefuncționale importante, nu poate fi înregistrat ca marcă, dat fiind că o astfel de înregistrare ar reduce în mod semnificativ posibilitățile concurenților de a introduce pe piață formele unui produs care încorporează aceeași soluție tehnică(27).
Argumentele părților
57. Primul motiv, care se raportează la punctele 50-77 din hotărârea atacată, cuprinde în fapt două părți.
58. În prima parte, recurenta susține că tribunalul a respins în mod eronat afirmația sa potrivit căreia caracteristicile formei în litigiu „îndeplinesc” o funcție tehnică (punctele 56-77 din hotărârea atacată). A doua parte a motivului se referă la argumentul recurentei potrivit căreia aceste caracteristici „constituie consecința” funcției tehnice (punctele 50-55 din hotărârea atacată).
59. În ceea ce privește prima parte a acestui motiv, divizată în opt aspecte, recurenta susține că Tribunalul a impus un criteriu prea restrictiv pentru aplicarea motivului de anulare vizat la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009. Ea critică constatările Tribunalului, care a apreciat că deducția privind caracterul funcțional al unei forme trebuia să fie „suficient de certă” și că un observator obiectiv trebuia să poată „sesiza în mod precis” ce funcție îndeplinește forma respectivă (punctele 57, 59, 71-72 din hotărârea atacată) (primul aspect).
60. În plus, recurenta arată că Tribunalul a afirmat în mod greșit că, în vederea analizei unei forme în raport cu prevederile articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, nu era necesar să se țină seama de circumstanțe factuale suplimentare. Prin urmare, Tribunalul nu a ținut seama – în mod greșit potrivit recurentei – de funcția de rotație a „cubului Rubik”, care este totuși, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 49 din hotărârea atacată, „bine‑cunoscută” (al doilea aspect).
61. Simba Toys dezvoltă în continuare următoarele aspecte: Tribunalul a denaturat faptele și elementele de probă prezentate de recurentă afirmând că forma în discuție nu evocă un puzzle cu elemente mobile (al treilea aspect); Tribunalul a interpretat într‑un mod prea restrâns noțiunea „funcție tehnică” (al patrulea aspect); Tribunalul nu a luat în considerare faptul că forma în discuție nu deține nicio caracteristică esențială arbitrară (al cincilea aspect); Tribunalul a apreciat interesul public într‑un mod prea restrâns (al șaselea aspect); Tribunalul a considerat în mod greșit că lipsa unor forme alternative nu era relevantă (al șaptelea aspect) și a denaturat de asemenea faptele și elementele de probă în măsura în care a constatat că există forme alternative, întrucât puzzle‑uri care au o altă formă decât cea de cub îndeplinesc aceeași funcție ca a „cubului Rubik” (al optulea aspect).
62. Oficiul și Seven Towns contestă argumentația recurentei făcând trimitere la motivele hotărârii atacate.
Aprecierea constatărilor Tribunalului
63. O aplicare corectă a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 presupune faptul că autoritatea competentă trebuie să identifice caracteristicile esențiale ale semnului în cauză, iar ulterior să verifice dacă toate aceste caracteristici îndeplinesc funcția tehnică a produsului în cauză. Această identificare poate fi efectuată, după caz, printr‑o simplă analiză vizuală a semnului respectiv sau, dimpotrivă, pe baza unei examinări aprofundate în cadrul căreia sunt luate în considerare elemente suplimentare(28).
64. Această examinare trebuie realizată analizându‑se semnul depus. Funcționalitatea formei poate fi însă apreciată ținând seama de alte elemente – de exemplu, de documentația referitoare la brevetele anterioare privind forma avută în vedere sau de informațiile privind utilizarea efectivă a semnului(29).
65. Trebuie să se amintească faptul că reprezentarea grafică ce figurează în cererea de înregistrare are funcția de a defini obiectul exact al protecției. Prin urmare, ea trebuie să fie completă prin ea însăși și inteligibilă(30). Aceste cerințe nu pot să restrângă însă analiza autorității competente în cadrul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din regulament dacă aceasta poate afecta interesul general(31).
66. Rezultă din jurisprudența citată faptul că, atunci când procedează la analiza elementelor funcționale ale unei forme, autoritatea competentă nu este obligată să se limiteze doar la informațiile care reies din reprezentarea grafică, ci trebuie de asemenea să țină seama, la nevoie, de alte informații esențiale în scopul aplicării articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009.
67. În ceea ce privește întinderea controlului Curții în cadrul unui recurs, dorim să subliniem că identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn și aprecierea funcționalității lor fac incontestabil parte din constatările de fapt, care nu pot face obiectul controlului Curții în cadrul recursului, cu excepția cazului în care a fost invocată o denaturare a faptelor sau a elementelor de probă(32).
68. Determinarea criteriilor propriu‑zise de apreciere a funcționalității și de întindere a informațiilor care trebuie luate în considerare constituie totuși o problemă de drept care poate fi controlată în cadrul unui recurs(33).
69. Tribunalul a statuat, la punctul 47 din hotărârea atacată, că, în prezenta cauză, caracteristicile esențiale ale semnului în discuție sunt forma de cub și structura grilată care figurează pe fiecare dintre fețele cubului. Este vorba despre constatări de fapt care nu pot fi examinate în cadrul unui recurs. Recurenta indică de altfel în mod expres că nu pune în discuție aceste constatări.
70. La punctul 48 din hotărârea atacată, Tribunalul a afirmat că era necesar să se aprecieze măsura în care caracteristicile esențiale ale mărcii contestate răspund unei funcții tehnice a produsului.
71. La punctul 49 din hotărârea sa, Tribunalul a făcut referire în această privință la punctul 28 din decizia atacată, contestat de recurentă.
72. Așa cum reiese din cuprinsul punctului 28 din decizia menționată, camera de recurs a Oficiului a constatat în special că, „în aplicarea articolului 7 alineatul (1) [litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009], cauzele de nulitate ale unei mărci tridimensionale [trebuie] să se sprijine exclusiv pe examinarea reproducerii mărcii, astfel cum [a fost] aceasta depusă, iar nu pe caracteristicile invizibile invocate sau presupuse”; că reprezentările grafice ale mărcii contestate „nu [sugerează] nicio funcție specială, nici atunci când produsele, mai precis «puzzle‑urile tridimensionale» [sunt] luate în considerare”; că „structura cubică grilată nu oferă nicio indicație cu privire la funcția sa, nici măcar cu privire la existența vreunei funcții”.
73. În măsura în care, în ultima parte a aceleiași hotărâri, Tribunalul nu supune aceste constatări niciunei examinări critice, ci respinge integral criticile recurentei în această privință, este necesar să se considere că a confirmat motivarea indicată de camera de recurs.
74. Această concluzie este susținută de raționamentul prezentat la punctele 56-61 din hotărârea atacată, în care Tribunalul respinge afirmațiile recurentei care susțin că liniile negre îndeplinesc o funcție tehnică.
75. Recurenta a invocat în fața Tribunalului că aceste linii separă elementele mobile ale puzzle‑ului care pot în special să facă obiectul unor mișcări de rotație.
76. Tribunalul respinge această afirmație arătând că ea se întemeiază în esență pe cunoașterea capacității de rotire a benzilor verticale și orizontale ale „cubului Rubik”, dar că această capacitate nu poate rezulta din caracteristicile formei prezentate, ci cel mult din mecanismul intern al cubului. În opinia Tribunalului, analiza funcționalității nu poate ține seama de un asemenea element invizibil. Astfel, „deși nu se poate interzice camerei de recurs să facă deducții în scopul acestei analize, trebuie însă ca această deducție să fie făcută cât mai obiectiv posibil, plecând de la forma în cauză, astfel cum este reprezentată grafic, și să nu fie pur speculativă, ci suficient de certă”; în speță, a deduce existența unui mecanism intern de rotație „din reprezentările grafice ale mărcii contestate” nu ar fi fost în conformitate cu aceste exigențe (punctul 59 din hotărârea atacată).
77. În opinia noastră, această concluzie are la bază premise de drept eronate și – în sens mai larg – nu ține seama suficient de interesul general protejat prin dispoziția aplicată.
78. În primul rând, Tribunalul a identificat în mod cert caracteristicile esențiale ale semnului, însă nu le‑a apreciat sub aspectul funcției tehnice proprii a produsului.
79. Deși Tribunalul a arătat, la punctul 48 din hotărârea atacată, că trebuia să se aprecieze dacă toate caracteristicile esențiale ale formei „răspund unei funcții tehnice a produselor vizate”, este la fel de adevărat că niciunul dintre motivele ulterioare din hotărârea atacată, care reies din cuprinsul punctelor 49-51 și 56-60, nu definește ce funcție tehnică îndeplinește produsul în cauză și nici nu analizează relația dintre această funcție și caracteristicile formei prezentate.
80. Această premisă conduce în speță la concluzia paradoxală că reprezentările grafice ale mărcii contestate „nu permit să se stabilească dacă forma în cauză conține vreo funcție tehnică și eventual care ar fi aceasta” (punctele 49 și 72 din hotărârea atacată).
81. Această concluzie rezultă dintr‑o eroare de raționament, întrucât aplicarea condiției prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 – care privește în exclusivitate semnele reprezentând forma produsului propriu‑zis – necesită cel puțin un nivel minim de cunoaștere a funcției produsului.
82. La fel ca în cauza examinată în Hotărârea Pi‑Design, este dificil să se concilieze concluzia Tribunalului cu premisa – reținută de Tribunal și pe care părțile nu au contestat‑o – potrivit căreia ne aflăm aici în prezența unui semn constituit din forma produsului propriu‑zis, iar nu dintr‑o formă abstractă(34).
83. În opinia noastră, pentru a analiza în mod corect caracteristicile funcționale ale formei, Tribunalul ar fi trebuit, într‑o primă etapă, să țină seama de funcția produsului în discuție, și anume un puzzle tridimensional, cu alte cuvinte, o problemă care constă în aranjarea în ordine logică a unor elemente care pot fi deplasate în spațiu. Dacă Tribunalul ar fi ținut seama de această funcție, nu ar fi putut respinge argumentul reclamantei potrivit căruia cubul în discuție ar fi perceput în mod necesar ca fiind alcătuit din elemente mobile separate de linii negre.
84. În al doilea rând, în opinia noastră, în mod greșit Tribunalul a considerat că analiza formei în cauză sub aspectul caracteristicilor sale funcționale trebuia să plece în exclusivitate de la reprezentarea grafică a cererii de înregistrare (punctul 57-59 din hotărârea atacată).
85. Considerăm că limitarea acestei analize la un cadru atât de restrâns este contrară principiilor care rezultă din jurisprudența Curții.
86. În cauzele în care s‑au pronunțat Hotărârea Philips(35) și Hotărârea Lego Juris/OAPI(36), organele competente nu ar fi fost în măsură să analizeze forma în cauză plecând numai de la reprezentarea sa grafică, fără a recurge la informații privind produsul propriu‑zis. De asemenea, în Hotărârea Pi‑Design, Curtea, anulând hotărârea Tribunalului, a respins teza potrivit căreia examinarea caracteristicilor funcționale ale formei trebuie să se limiteze la reprezentarea grafică a cărei înregistrare este solicitată și nu poate să țină seama de forma efectivă a produsului în cauză(37).
87. Această necesitate de a ține seama de împrejurări legate de utilizarea produsului este impusă prin însăși natura dispoziției de la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, întrucât ea privește în exclusivitate semnele constituite de forma produsului propriu‑zis.
88. În opinia noastră, în acest caz nu este vorba despre a căuta caracteristici ascunse, care nu sunt vizibile în forma prezentată(38), ci despre a efectua o analiză a caracteristicilor formei astfel cum reies acestea din reprezentarea grafică, din punctul de vedere al funcției produsului. Chiar dacă, incontestabil, această apreciere trebuie să vizeze numai forma a cărei înregistrare este solicitată, examinarea legăturii – astfel cum arată împrejurările cauzelor amintite anterior – dintre această formă și funcția produsului va necesita adesea luarea în considerare a unor informații suplimentare.
89. Prin urmare, considerăm că Tribunalul a săvârșit în speță o eroare de drept în măsura în care a statuat că această examinare trebuia să se efectueze „plecând de la forma în cauză, astfel cum este reprezentată grafic”, și că nu era necesar să se ia în considerare elemente suplimentare pe care un observator obiectiv nu ar fi în măsură să le „sesizeze în mod precis” pe baza „reprezentărilor grafice ale mărcii contestate” (punctele 57-59 din hotărârea atacată).
90. În opinia noastră, astfel de criterii de analiză sunt contrare jurisprudenței citate anterior.
91. Tribunalul se străduiește, este adevărat, să distingă prezenta cauză de cauzele Philips și Lego Juris/OAPI pe care le‑am amintit. Acestea diferă, potrivit Tribunalului, în măsura în care funcția produsului ar rezulta „în mod clar” sau „logic” din formă, în timp ce în speță „reprezentările grafice ale mărcii contestate nu permit să se stabilească dacă forma în cauză conține vreo funcție tehnică” (punctele 69-72 din hotărârea atacată).
92. Această distincție nu ni se pare convingătoare. Fără cunoașterea produsului propriu‑zis, este dificil să se deducă funcția pe care o îndeplinesc elementele formelor solicitate în cauzele Philips, Lego Juris/OAPI sau Pi‑Design:
.
93. În Hotărârea Pi‑Design, Curtea a respins de altfel în mod expres punctul de vedere al Tribunalului potrivit căruia simpla reprezentare grafică a semnului nu permitea să se deducă vreo funcție a „cercurilor negre” de pe suprafața formei, în special faptul că acestea constituie cavități speciale ale unui mâner de cuțit sau ale unui alt instrument de bucătărie(39).
94. În consecință, considerăm că Tribunalul în mod greșit nu a aplicat în speță criteriile de apreciere care decurg din jurisprudența Curții.
95. În plus, în opinia noastră, Tribunalul a stabilit un criteriu de apreciere prea exigent în ceea ce privește formele funcționale, astfel încât interzicerea monopolului vizată de dispoziția în litigiu poate fi eludată.
96. Arătăm că Tribunalul nu a exclus faptul că se poate deduce din forma în litigiu că liniile negre au funcția de a separa elementele mobile ale puzzle‑ului. Tribunalul a observat însă că, chiar și în acest caz, un observator obiectiv „nu va putea sesiza în mod precis dacă ele sunt destinate, de exemplu, să facă obiectul unor mișcări de rotație sau să fie dezasamblate, pentru a fi ulterior reasamblate, ori pentru a permite transformarea cubului în discuție într‑o altă formă” (punctul 57 din hotărârea atacată). Potrivit Tribunalului, era esențial faptul că „marca contestată a fost înregistrată pentru «puzzle‑urile tridimensionale» în general, respectiv fără a fi limitată la cele cu capacitate de rotire”, și că titularul mărcii nu a anexat la cererea sa de înregistrare o descriere în care să fi precizat că forma în cauză conținea o astfel de capacitate (punctul 55 din hotărârea atacată).
97. Dacă se urmează raționamentul Tribunalului, faptul că titularul mărcii nu a anexat la cererea sa de înregistrare o descriere a funcționării cubului permite să se extindă protecția conferită de înregistrare la orice tip de puzzle cu formă similară, indiferent de modurile sale de funcționare(40). Astfel, după cum a arătat în cadrul ședinței titularul mărcii contestate, drepturile exclusive conferite de înregistrarea formei în cauză acoperă potențial orice puzzle tridimensional ale cărui elemente reprezintă forma unui cub de 3x3x3.
98. În opinia noastră, acest raționament este contrar interesului general care stă la baza dispoziției în cauză întrucât îi permite titularului să asigure un monopol asupra caracteristicilor unor produse care îndeplinesc nu numai funcția formei în cauză, ci și alte funcții similare.
Concluzie parțială
99. Din aceste considerații rezultă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept afirmând că era necesar, în cadrul analizei prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, „[să se plece] de la forma în cauză, astfel cum este reprezentată grafic”, și că nu era necesar să se ia în considerare elemente suplimentare pe care un observator obiectiv nu ar fi în măsură să le „[sesizeze] în mod precis” pe baza „reprezentăril[or] grafice ale mărcii contestate” (punctele 57-59 din hotărârea atacată).
100. Rezultă că nu este necesar să se examineze celelalte aspecte ale primului motiv de recurs.
101. În opinia noastră, hotărârea atacată trebuie anulată, fără a fi necesar să se examineze celelalte motive invocate.
Cu privire la consecințele anulării hotărârii atacate
102. Conform articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care anulează hotărârea atacată, Curtea poate să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.
103. Considerăm că această condiție este îndeplinită în speță.
104. În susținerea acțiunii sale în fața Tribunalului, reclamanta a invocat opt motive, inclusiv un al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009.
105. Din cuprinsul punctului 99 din prezentele concluzii rezultă că acest motiv trebuie admis.
106. Forma în litigiu se prezintă sub forma unui puzzle tridimensional. La evaluarea acestei forme trebuie să se țină seama de funcția produsului, care constă în a asambla în mod logic elementele unui puzzle care pot fi deplasate în spațiu.
107. Această funcție este confirmată de caracteristicile în general cunoscute (punctul 28 din decizia atacată) ale „cubului Rubik”, puzzle ale cărui elemente mobile, dispuse în benzi verticale și orizontale, pot face obiectul unor mișcări de rotație în jurul unei axe.
108. După cum a subliniat în mod întemeiat reclamanta, pentru a îndeplini o astfel de funcție, puzzle‑ul trebuie să aibă forma unui poliedru alcătuit din elemente dispuse în coloane verticale și orizontale.
109. În consecință, și contrar constatărilor camerei de recurs de la punctul 28 din decizia atacată, caracteristicile esențiale ale semnului contestat – forma de cub și structura grilată care separă coloanele verticale și orizontale de elemente simetrice, care constituie părțile mobile ale puzzle‑ului – sunt necesare pentru funcția tehnică proprie produsului.
110. În această privință, este lipsit de relevanță faptul că un astfel de puzzle ar putea fi conceput pornind de la o altă formă decât un cub(41) sau că elementele sale sunt dispuse într‑un mod ușor diferit. Din jurisprudența Curții rezultă că motivul de refuz al înregistrării rămâne aplicabil chiar și în cazul în care rezultatul tehnic vizat poate fi obținut prin utilizarea unei alte forme(42).
111. În plus, trebuie precizat că, în afara caracteristicilor funcționale amintite, semnul contestat nu are caracteristici arbitrare sau ornamentale. Înregistrarea unui astfel de semn în beneficiul unui singur operator economic restrânge astfel libertatea celorlalți operatori de a oferi produse a căror funcționalitate ar fi identică sau doar similară și se opune interesului general protejat prin dispoziția în litigiu.
112. În consecință, trebuie să se admită al doilea motiv invocat și să se anuleze decizia atacată fără a fi necesar să se examineze celelalte motive invocate în primă instanță.
Concluzie
113. În lumina considerațiilor de mai sus, propunem Curții să anuleze hotărârea atacată, să anuleze decizia celei de a doua camere de recurs a EUIPO din 1 septembrie 2009 (cauza R 1526/2008‑2), privind o procedură de cerere de declarare a nulității între Simba Toys GmbH & Co. KG și Seven Towns Ltd, și să oblige Oficiul și Seven Towns la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile desfășurate în fața Tribunalului și a Curții.