Cauza T‑471/08

Ciarán Toland

împotriva

Parlamentului European

„Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Raport de audit privind indemnizația pentru asistență parlamentară — Refuz de acces — Excepția referitoare la protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit — Excepția referitoare la protecția procesului decizional”

Sumarul hotărârii

1.      Uniunea Europeană — Instituții — Drept de acces public la documente — Regulamentul nr. 1049/2001 — Excepții de la dreptul de acces la documente — Protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit — Domeniu de aplicare

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a treia liniuță]

2.      Uniunea Europeană — Instituții — Drept de acces public la documente — Regulamentul nr. 1049/2001 — Excepții de la dreptul de acces la documente — Protecția procesului decizional — Condiții

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (3)]

1.      Articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei trebuie să fie interpretat în sensul că această dispoziție, care vizează protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit, nu este aplicabilă decât dacă divulgarea documentelor în discuție riscă să pună în pericol îndeplinirea acestor activități.

Desigur, diferitor acte de anchetă sau de inspecție li se poate aplica în continuare excepția întemeiată pe protecția activităților de inspecție, de anchetă și de audit atât timp cât activitățile de anchetă sau de inspecție sunt în desfășurare, chiar dacă ancheta sau inspecția particulară care a dat naștere raportului la care se solicită accesul este terminată.

Totuși, a admite că diferitele documente legate de activități de inspecție, de anchetă sau de audit fac obiectul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 atât timp cât nu s‑a hotărât cu privire la măsurile ce trebuie luate ca urmare a acestor proceduri ar echivala cu a condiționa accesul la respectivele documente de un eveniment aleatoriu, viitor și eventual îndepărtat, care depinde de celeritatea și de diligența manifestate de diverse autorități. O astfel de soluție ar fi contrară obiectivului care constă în garantarea accesului publicului la documente privind posibile nereguli săvârșite în gestiunea intereselor financiare în scopul de a da cetățenilor posibilitatea să controleze într‑un mod mai eficient legalitatea exercitării prerogativelor de putere publică.

Excepția de la dreptul de acces la documente întemeiată pe protecția activităților de inspecție, de anchetă și de audit poate fi declarată aplicabilă unui raport de audit, precum un raport al Serviciului de audit intern al Parlamentului European privind indemnizația pentru asistență parlamentară, a cărui divulgare ar pune în pericol activitățile de inspecție sau de anchetă care s‑ar desfășura, într‑un termen rezonabil, pe baza conținutului acestuia. Nu aceasta este însă situația atunci când decizia prin care este aplicată această excepție nu menționează nicio procedură de inspecție sau de anchetă ori alte verificări administrative care ar fi în curs la momentul acestei decizii și care ar constitui punerea în aplicare a acțiunilor imediate preconizate în acest raport și se limitează, în partea consacrată respingerii cererii de acces la raportul menționat, să facă referire în mod abstract la necesitatea de a lăsa administrației un termen rezonabil pentru punerea în aplicare imediată a propunerilor cuprinse în raportul în litigiu și să menționeze diverse inițiative întreprinse în vederea unei reforme reglementare și/sau legislative a cadrului normativ pertinent.

(a se vedea punctele 43-45, 47, 51 și 52)

2.      Aplicarea excepției întemeiate pe protecția procesului decizional, prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, presupune să se fi dovedit faptul că accesul la documentul în cauză, întocmit de o instituție pentru uzul său intern, putea aduce atingere în mod concret și efectiv protecției procesului decizional al acestei instituții și că acest risc de a aduce atingere era previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic.

Mai mult, pentru a face obiectul acestei excepții, atingerea adusă procesului decizional trebuie să fie gravă. Astfel, aceasta este gravă în special atunci când divulgarea conținutului documentului în cauză are un impact important asupra procesului decizional. Aprecierea gravității depinde de toate circumstanțele cauzei și în special de efectele negative ale acestei divulgări asupra procesului decizional invocate de instituție.

Un raport de audit privind indemnizația pentru asistență parlamentară întocmit de Serviciul de audit intern al Parlamentului European în aplicarea articolului 86 din Regulamentul financiar este un document întocmit de această instituție pentru uzul său intern. Aplicarea excepției referitoare la protecția procesului decizional acestui raport nu este însă întemeiată având în vedere că decizia prin care se refuză accesul la acest raport nu cuprinde niciun element tangibil care să permită să se conchidă că riscul de atingere adusă procesului decizional era, la data adoptării acesteia, previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic, și în special că aceasta nu menționează nimic despre existența, la acea dată, a unor atingeri sau a unor tentative de a se aduce atingere procesului decizional în curs și nici a unor motive obiective care să permită în mod rezonabil să se prevadă că asemenea atingeri ar apărea în caz de divulgare a raportului menționat. În această privință, împrejurarea că utilizarea de către membrii Parlamentului European a mijloacelor financiare puse la dispoziția lor ar fi un subiect sensibil urmărit cu interes de media nu poate constitui, în sine, un motiv obiectiv suficient pentru existența temerii de o atingere gravă adusă procesului decizional, fără a pune sub semnul întrebării însuși principiul transparenței impus de Tratatul CE. De asemenea, complexitatea invocată a procesului decizional nu constituie, în sine, un motiv special pentru existența temerii că divulgarea raportului în cauză ar aduce o gravă atingere acestui proces.

(a se vedea punctele 70-72 și 78-81)