HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)
8 iunie 2023(*)
„Recurs – Dumping – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1328 – Importuri de anumite produse plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Federația Rusă – Taxă antidumping definitivă – Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 – Articolul 18 alineatul (1) – Informații necesare – Lipsă – Articolul 9 alineatul (4) – «Regula taxei celei mai mici» – Preț indicativ – Marja de profit a industriei din Uniunea Europeană – Stabilire – Alegerea celui mai recent an reprezentativ – Articolul 2 alineatul (9) – Construirea prețului de export – Prejudiciu adus industriei din Uniune – Aplicare prin analogie – Calculul marjei de subcotare – Motivare”
În cauzele conexate C‑747/21 P și C‑748/21 P,
având ca obiect două recursuri formulate în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introduse la 3 decembrie 2021,
PAO Severstal, cu sediul în Cherepovets (Rusia) (C‑747/21 P),
Novolipetsk Steel PJSC (NLMK), cu sediul în Lipetsk (Rusia) (C‑748/21 P),
reprezentate de M. Krestiyanova, avocată, și de N. Tuominen, avocată,
recurente,
celelalte părți din procedură fiind:
Comisia Europeană, reprezentată inițial de K. Blanck și J.‑F Brakeland, ulterior de J.‑F. Brakeland, în calitate de agenți,
pârâtă în primă instanță,
Eurofer, Association européenne de l’acier, ASBL, cu sediul în Luxemburg (Luxemburg),
intervenientă în primă instanță,
CURTEA (Camera a șaptea),
compusă din doamna M. L. Arastey Sahún, președintă de cameră, doamna A. Prechal (raportoare), președinta Camerei a doua, și domnul N. Wahl, judecător,
avocat general: domnul N. Emiliou,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 12 ianuarie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin recursurile formulate, PAO Severstal (C‑747/21 P) și Novolipetsk Steel PJSC (NLMK) (C‑748/21 P) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 22 septembrie 2021, Severstal/Comisia [T‑753/16, nepublicată, denumită în continuare „Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16)”, EU:T:2021:612], și, respectiv, a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 22 septembrie 2021, NLMK/Comisia [T‑752/16, nepublicată, denumită în continuare „Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16)”, EU:T:2021:611] (denumite în continuare, împreună, „hotărârile atacate”), prin care această instanță a respins acțiunea Severstal și, respectiv, acțiunea NLMK având ca obiect anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1328 al Comisiei din 29 iulie 2016 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite produse plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Federația Rusă (JO 2016, L 210, p. 1, denumit în continuare „regulamentul în litigiu”), în măsura în care acest regulament le privea.
Cadrul juridic
2 În pofida intrării în vigoare, înainte de data adoptării regulamentului în litigiu, a Regulamentului (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21), care a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2014 (JO 2014, L 18, p. 1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), normele de drept material prevăzute de regulamentul de bază rămâneau aplicabile pentru stabilirea dumpingului și a prejudiciului în discuție în prezentele cauze conexate, din moment ce ancheta privind dumpingul și prejudiciul aflate la originea adoptării regulamentului în litigiu a vizat perioada cuprinsă între 1 aprilie 2014 și 31 martie 2015. Totuși, întrucât aceste norme au același conținut cu cele corespunzătoare prevăzute de Regulamentul 2016/1036, aplicarea sau invocarea acestora din urmă în cursul procedurilor care au condus la prezentele recursuri este lipsită de consecințe.
3 Articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază prevedea:
„Atunci când nu există un preț de export stabilit sau când prețul de export nu pare a fi fiabil din cauza existenței unei asocieri sau a unui acord de compensare între exportator și importator sau un terț, prețul de export poate fi construit pe baza prețului cu care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau, în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în starea în care erau când au fost importate, prin orice altă modalitate rezonabilă.
În astfel de cazuri, se operează ajustări pentru a se ține seama de toate cheltuielile, inclusiv de taxe și de impozite, care survin între import și revânzare, precum și de o marjă de profit, pentru a stabili un preț de export fiabil la nivelul frontierei [Uniunii].
Costurile care se iau în calcul la operarea unei ajustări le includ pe cele suportate în mod normal de un importator, dar plătite de orice parte care își desfășoară activitatea în interiorul sau în afara Uniunii și care pare să fie asociată sau să fi încheiat un acord de compensare cu importatorul sau cu exportatorul, în special următoarele elemente: transportul obișnuit, asigurarea, manipularea, încărcarea și costurile suplimentare; taxe vamale, taxe antidumping și alte taxe plătibile în țara importatoare pentru import sau pentru vânzarea de mărfuri, precum și o marjă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative, alte costuri generale și profitul.”
4 Articolul 9 alineatul (4) din acest regulament prevedea:
„În cazul în care din constatarea definitivă a faptelor reiese că există dumping care a cauzat un prejudiciu și că interesul Uniunii [Europene] necesită măsuri în conformitate cu articolul 21, Comisia [Europeană] impune o taxă antidumping definitivă, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 15 alineatul (3). În cazul în care sunt în vigoare taxe provizorii, Comisia inițiază această procedură cu cel puțin o lună înaintea expirării acestor taxe. Cuantumul taxei antidumping nu depășește marja de dumping stabilită, dar ar trebui să fie mai mică decât această marjă în cazul în care această taxă mai mică ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei din Uniune.”
5 Articolul 18 alineatul (1) din regulamentul menționat prevedea:
„În cazul în care o parte interesată nu permite accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează în termenele prevăzute în prezentul regulament sau obstrucționează semnificativ ancheta, pot fi stabilite constatări preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile. În cazul în care se constată că o parte interesată a furnizat o informație falsă sau care induce în eroare, această informație nu este luată în considerare și se pot utiliza datele disponibile. […]”
Istoricul litigiilor
6 Istoricul litigiilor, astfel cum este prezentat în hotărârile atacate, poate fi rezumat după cum urmează în vederea pronunțării prezentei hotărâri.
7 Severstal și NLMK sunt societăți de drept rus active pe piața fabricării și a distribuției de produse siderurgice, printre altele produse plate din oțel laminate la rece.
8 La 14 mai 2015, în urma unei plângeri depuse de Eurofer, Association européenne de l’acier, ASBL, Comisia a publicat un aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de anumite produse plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Federația Rusă (JO 2015, C 161, p. 9).
9 Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 aprilie 2014 și 31 martie 2015. Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și 31 martie 2015 (denumită în continuare „perioada considerată”).
10 În urma depunerii de către Severstal și NLMK a răspunsurilor lor la chestionarul antidumping, precum și în urma unor vizite de verificare la fața locului efectuate de Comisie în incintele acestor întreprinderi și în cele ale comercianților afiliați acestora din urmă, Comisia a informat întreprinderile menționate, prin scrisorile din 30 octombrie 2015, cu privire la intenția sa de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază, pentru motivul că nu au furnizat în aceste răspunsuri informațiile necesare în termenele prevăzute și că au împiedicat buna desfășurare a anchetei prin nefurnizarea documentației solicitate la începutul vizitei de verificare.
11 Prin scrisorile separate din 13 noiembrie 2015, Severstal și NLMK s‑au opus aplicării acestui articol și și‑au exprimat dorința de a continua să coopereze.
12 La 29 iulie 2016, Comisia a adoptat regulamentul în litigiu, al cărui articol 1 prevedea, pe de o parte, că era instituită o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de produse plate laminate din fier sau din oțel nealiat sau alte oțeluri aliate, altele decât oțelurile inoxidabile, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece, încadrate la anumite coduri NC (în continuare „produsul în cauză”), originare din Republica Populară Chineză, precum și din Federația Rusă, și, pe de altă parte, că nivelul acestei taxe era de 34 % în ceea ce privește importurile de la Severstal și de 36,1 % în ceea ce privește importurile de la NLMK.
Procedurile în fața Tribunalului și hotărârile atacate
13 Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 28 octombrie 2016, Severstal și NLMK au solicitat anularea regulamentului în litigiu.
14 Prin două ordonanțe din 31 mai 2017, președintele Camerei a doua a admis intervenția Eurofer, în susținerea concluziilor Comisiei, în fiecare dintre procedurile inițiate de Severstal și de NLMK.
15 În susținerea acțiunilor formulate, Severstal și NLMK au invocat șase și, respectiv, cinci motive. Numai aprecierile Tribunalului privind primul și cel de al șaselea motiv invocate de Severstal în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16) și privind cel de al doilea și cel de al cincilea motiv invocate de NLMK în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16) sunt pertinente pentru prezentele recursuri.
16 Prin intermediul primului și al celui de al doilea motiv, Severstal și NLMK au reproșat în esență Comisiei că a încălcat articolul 18 din regulamentul de bază, articolul 6.8 din Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul general pentru tarife și comerț 1994 (GATT) (JO 1994, L 336, p. 103), anexa II la acest acord și principiul proporționalității, precum și că a săvârșit o eroare vădită de apreciere considerând că acestea nu cooperaseră pe deplin, astfel încât datele disponibile trebuiau luate în considerare. Prin hotărârile atacate, Tribunalul a respins aceste motive, confirmând în esență că nici Severstal, nici NLMK nu furnizaseră toate informațiile fiabile și necesare anchetei Comisiei, astfel încât aceasta din urmă putea aplica articolul 18 din regulamentul de bază fără a săvârși o eroare.
17 Prin intermediul celui de al șaselea și al celui de al cincilea motiv menționate la punctul 15 din prezenta hotărâre, Severstal și NLMK au reproșat în esență Comisiei că a încălcat articolul 2 alineatul (9), precum și articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază și a săvârșit erori vădite de apreciere cu ocazia stabilirii nivelului de eliminare a prejudiciului. Ele susțin în special că Comisia a stabilit o marjă de profit nerezonabilă și excesivă pentru industria din Uniune și că a săvârșit o eroare prin aplicarea prin analogie a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază în vederea calculării marjei de prejudiciu. Prin hotărârile atacate, Tribunalul a respins aceste motive, considerând că Comisia a stabilit nivelul de eliminare a prejudiciului fără a săvârși vreo eroare.
Concluziile părților și procedura în fața Curții
18 Prin recursul formulat în cauza C‑747/21 P, Severstal solicită Curții:
– anularea Hotărârii Severstal/Comisia (T‑753/16);
– soluționarea definitivă a litigiului, în cazul în care acesta este în stare de judecată;
– cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal și
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața Curții, precum și a celor aferente procedurii în fața Tribunalului.
19 Prin recursul formulat în cauza C‑748/21 P, NLMK solicită Curții:
– anularea Hotărârii NLMK/Comisia (T‑752/16);
– soluționarea definitivă a litigiului, în cazul în care acesta este în stare de judecată;
– cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal și
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața Curții, precum și a celor aferente procedurii în fața Tribunalului.
20 Comisia solicită Curții respingerea acestor două recursuri ca nefondate și obligarea Severstal și a NLMK la plata cheltuielilor de judecată.
21 La 21 septembrie 2022, președintele Curții a invitat părțile să își exprime poziția cu privire la eventuala conexare a cauzelor C‑747/21 P și C‑748/21 P pentru buna desfășurare a procedurii și în vederea pronunțării hotărârii.
22 Prin scrisorile din 22 septembrie 2022, Comisia a informat Curtea că nu are obiecții cu privire la conexarea acestor cauze. Prin scrisoarea din 28 septembrie 2022, Severstal a indicat Curții că își exprima acordul privind această conexare. Prin scrisoarea din aceeași zi, NLMK s‑a opus conexării respective pentru continuarea procedurii, fără a prezenta motive în această privință.
23 Prin Decizia Curții din 18 octombrie 2022, adoptată în temeiul articolului 54 din Regulamentul de procedură al Curții, cauzele C‑747/21 P și C‑748/21 P au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii și în vederea pronunțării hotărârii.
24 Prin scrisoarea din 24 octombrie 2022, părțile au fost invitate să răspundă la anumite întrebări ale Curții cu titlu de măsură de organizare a procedurii. Comisia a răspuns la întrebările respective la 24 noiembrie 2022. Severstal și NLMK au răspuns la aceste întrebări la 1 decembrie 2022.
Cu privire la recursuri
25 În susținerea recursurilor formulate, Severstal și NLMK invocă trei motive, întemeiate în esență, primul, pe erori de drept în interpretarea articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, pe o denaturare a elementelor de probă și pe constatări de fapt inexacte din punct de vedere material, al doilea, pe erori de drept în aplicarea și în interpretarea articolului 9 alineatul (4) din acest regulament, precum și, al treilea, pe erori de drept în aplicarea și în interpretarea articolului 2 alineatul (9) din regulamentul menționat.
26 Din moment ce aceste motive, invocate atât de Severstal, cât și de NLMK, se suprapun într‑o foarte mare măsură, ele vor fi examinate împreună.
Cu privire la primul motiv din ambele recursuri
Argumentația părților
27 În primul rând, recurentele susțin că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când a apreciat aplicarea acestei dispoziții de către Comisie în regulamentul în litigiu fără a se pronunța în prealabil cu privire la aspectul dacă produsul în cauză era un produs finit sau un produs semifinit. Or, criteriile de control al aplicării articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază ar depinde de răspunsul la această întrebare. În plus, Tribunalul nu și‑ar fi motivat alegerea de a califica produsele în cauză drept semifinite și, în mod eronat, și‑ar fi limitat controlul asupra anchetelor Comisiei. Pentru aceste motive, Severstal și NLMK contestă punctele 32, 56, 58 și 68 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16) și, respectiv, punctele 33, 50, 56, 79, 80 și 163 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16).
28 În al doilea rând, recurentele susțin că Tribunalul a denaturat elemente de probă și a efectuat constatări de fapt inexacte din punct de vedere material în hotărârile atacate.
29 În special, Severstal contestă punctele 70, 72, 80, 81, 83, 84, 90-94, 97 și 102 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16), invocând următoarele argumente:
– aprecierea, la punctele 70 și 81 din această hotărâre, potrivit căreia Comisia nu a putut verifica dacă costurile totale de achiziție a materiilor prime erau reflectate cu exactitate în conturile Severstal este inexactă din punct de vedere material în raport cu conținutul anexei F‑14b la răspunsul său la chestionarul antidumping și al înscrisului de verificare nr. 11;
– aprecierea, la punctul 72 din hotărârea menționată, potrivit căreia Severstal nu își declarase costurile de fabricație în anexa F‑14 A la acest răspuns în conformitate cu clasificarea costurilor în diferitele numere de control al produselor (denumite în continuare „NCP‑uri”) adoptate de Comisie este inexactă din punct de vedere material, din moment ce acest punct indică faptul că, cu ocazia vizitei de verificare la fața locului, Severstal furnizase o paralelă între propria clasificare și structura NCP solicitată de Comisie;
– aprecierea, la punctele 80 și 89 din aceeași hotărâre, potrivit căreia Severstal nu dovedise că nu era în posesia datelor necesare ar fi eronată, din moment ce a demonstrat că costul materiilor prime nu era „alocat” de sistemul său de contabilizare electronică internă SAP, ERP (denumit în continuare „sistemul SAP”) produsului în cauză, ci era „agregat” în fiecare etapă de producție pentru fiecare cod de producție individual, și
– aprecierea, la punctele 90-93 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16), potrivit căreia Severstal a adoptat două chei de repartizare diferite pentru costurile materiilor prime este inexactă din punct de vedere material în raport cu răspunsul său la scrisoarea Comisiei din 10 septembrie 2015 prin care aceasta o invita să remedieze anumite lacune și cu înscrisul nr. 16 prezentat de Severstal cu ocazia verificării la fața locului.
30 NLMK contestă punctele 54-57, 68 și 77-79 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), pentru motivul că Tribunalul ar fi denaturat în cadrul acesteia elemente de probă sau ar fi formulat constatări de fapt inexacte din punct de vedere material privind înscrisurile nr. 23, nr. 25, nr. 28 și nr. 34.
31 În special, NLMK susține că aprecierile Tribunalului care figurează la punctele 55, 68 și 123 din această hotărâre denaturează faptele expuse în înscrisul nr. 34. Astfel, contrar celor ce ar reieși din cuprinsul acestor puncte, înscrisul respectiv ar avea același conținut ca și cel al piesei nr. 23, care a fost primită și verificată cu ocazia vizitei la fața locului și care ar indica cantitățile, precum și costurile totale ale produselor nefinite transferate. Prin urmare, în această privință, nu s‑ar fi putut considera că înscrisul nr. 34 menționat conținea informații noi și nici că a fost prezentat tardiv. În plus, Comisia ar fi utilizat respectiva piesă nr. 34 numai pentru a stabili cantitățile și sumele totale, iar nu pentru utilizarea pentru care fusese solicitată, și anume defalcarea informațiilor pe coduri. O astfel de utilizare ar fi condus Comisia la săvârșirea unei erori în aprecierea paralelei calculelor și la concluzia absurdă potrivit căreia NLMK vindea mai mult decât producea.
32 NLMK contestă de asemenea punctele 81 și 116 din hotărârea menționată pentru motivul că, contrar aprecierii Tribunalului care figurează la aceste puncte, ea a furnizat informații adecvate, complete și verificabile. Potrivit NLMK, examinarea informațiilor furnizate în înscrisurile nr. 23 și nr. 34 permitea să se constate că paralelele pe care le realizase erau susținute de probele sistemului SAP, care a fost verificat în cursul vizitelor la fața locului, că explicațiile erau logice, iar nu contradictorii și că ele reflectau structura contabilă complexă a unei oțelării integrate. Comisia nu ar fi înțeles că o deducere suplimentară a costurilor fără cantități (care erau deja deduse anterior) era necesară pentru ajustarea costului de fabricație a deșeurilor reutilizabile, și anume fierul vechi, la valoarea lor de piață, la care acest fier vechi este introdus în producție. O asemenea neînțelegere s‑ar afla la originea concluziei eronate potrivit căreia, în primul rând, ea vindea mai mult decât producea și, în al doilea rând, toate datele erau puțin fiabile.
33 Comisia apreciază că primele motive sunt inadmisibile în măsura în care urmăresc să obțină o reexaminare a faptelor de către Curte și nefondate în rest.
Aprecierea Curții
34 În primul rând, în măsura în care recurentele reproșează Tribunalului că a interpretat eronat articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază pentru motivul că nici nu ar fi examinat, nici nu ar fi motivat calificarea produsului în cauză drept finit sau semifinit înainte de a aprecia aplicarea de către Comisie a acestei dispoziții în regulamentul în litigiu, în condițiile în care criteriile de verificare a informațiilor necesare vizate de dispoziția menționată ar fi diferite în funcție de această calificare, este necesar să se respingă obiecțiile Comisiei referitoare la admisibilitatea acestei critici. Astfel, contrar celor susținute de Comisie, critica menționată ridică o problemă de drept, iar nu de fapt, întrucât privește criteriile care guvernează aplicarea articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază.
35 În ceea ce privește temeinicia aceleiași critici, trebuie amintit că această dispoziție conferă Comisiei posibilitatea de a‑și stabili concluziile în materie de dumping și de prejudiciu pe baza datelor disponibile atunci când o parte interesată nu cooperează la ancheta antidumping, nepermițând accesul la informațiile necesare sau nefurnizându‑le în termenele prevăzute de acest regulament sau obstrucționând semnificativ această anchetă.
36 Reiese din jurisprudența Curții că noțiunea „informații necesare” vizată de dispoziția menționată corespunde informațiilor deținute de părțile interesate care permit Comisiei să își finalizeze anchetele antidumping prin stabilirea unor concluzii preliminare sau finale, pozitive sau negative [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2017, EBMA/Giant (China), C‑61/16 P, EU:C:2017:968, punctele 47-49 și 57].
37 Pe de altă parte, Curtea a precizat că aprecierea care permite să se stabilească dacă un anumit element de informație constituie sau nu constituie o „informație necesară”, în sensul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, trebuie să fie efectuată ținând seama de circumstanțele specifice ale fiecărei anchete, iar nu în abstract [Hotărârea din 14 decembrie 2017, EBMA/Giant (China), C‑61/16 P, EU:C:2017:968, punctul 49].
38 Rezultă că această apreciere trebuie să se facă de la caz la caz, ținând seama de faptul că astfel de informații trebuie să permită Comisiei să își desfășoare anchetele antidumping.
39 Astfel, criteriul relevant pentru a aprecia dacă o informație deținută de o parte interesată este necesară, în sensul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, este același indiferent de împrejurările specifice fiecărei anchete. În realitate, în toate cazurile, trebuie să se stabilească dacă această informație este de natură să permită Comisiei să stabilească concluziile care se impun în cadrul anchetei antidumping în cauză. Caracterul finit sau semifinit al produsului în cauză nu poate afecta, așadar, criteriul de apreciere pentru aplicarea acestei dispoziții.
40 În plus, în măsura în care recurentele invocă încălcări de către Tribunal ale obligației sale de motivare, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea unei hotărâri trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul Tribunalului, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile deciziei luate, iar Curții să își exercite controlul jurisdicțional (Hotărârea din 13 decembrie 2018, Uniunea Europeană/Kendrion, C‑150/17 P, EU:C:2018:1014, punctul 80 și jurisprudența citată).
41 Or, contrar celor susținute de recurente, din interpretarea punctelor 46-102 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16) și a punctelor 38-91 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16) reiese că Tribunalul a prezentat în mod suficient motivele pentru care a considerat că aplicarea de către Comisie a articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază în privința Severstal și NLMK în procedura care a condus la adoptarea regulamentului în litigiu trebuia confirmată. Această expunere permite recurentelor să cunoască justificarea deciziei Tribunalului, iar Curții să își exercite controlul.
42 Prin urmare, este necesar să se respingă ca nefondată critica recurentelor potrivit căreia Tribunalul ar fi interpretat în mod eronat articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, întrucât nici nu a examinat, nici nu a motivat calificarea produsului în cauză drept semifinit înainte de a aprecia aplicarea de către Comisie a acestei dispoziții în privința recurentelor în regulamentul în litigiu.
43 În al doilea rând, în măsura în care Severstal invocă controlul jurisdicțional al puterii de apreciere a Comisiei și consideră că, în speță, Tribunalul nu a interpretat și nu a aplicat în mod corect articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază reducând în mod excesiv întinderea controlului său asupra anchetei Comisiei, trebuie să se constate că Severstal nu expune suficient pretinsa eroare de drept pe care Tribunalul ar fi săvârșit‑o. Prin urmare, această critică trebuie respinsă ca inadmisibilă.
44 În al treilea rând, în măsura în care recurentele reproșează Tribunalului că a denaturat anumite elemente de probă și că a formulat constatări de fapt care sunt inexacte din punct de vedere material, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 256 alineatul (1) TFUE și cu articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, recursul se limitează la chestiuni de drept.
45 În cazul unui recurs, Curtea nu este, așadar, competentă să se pronunțe asupra situației de fapt și nici, în principiu, să examineze probele pe care Tribunalul le‑a reținut în susținerea acesteia. Astfel, din moment ce aceste probe au fost obținute în mod legal și au fost respectate principiile generale ale dreptului și normele de procedură aplicabile în materie de sarcină a probei și de administrare a probelor, numai Tribunalul are competența de a aprecia valoarea care trebuie să fie atribuită elementelor care i‑au fost prezentate (Hotărârea din 11 mai 2017, Dyson/Comisia, C‑44/16 P, EU:C:2017:357, punctul 30 și jurisprudența citată).
46 Tribunalul exercită o astfel de competență exclusivă sub rezerva inexactității materiale a constatărilor de fapt efectuate și a denaturării elementelor de probă prezentate în fața sa. Astfel, în cadrul unui recurs, puterea de control a Curții se extinde, în ceea ce privește constatarea faptelor, la inexactitatea materială a acestor constatări care rezultă din documentele aflate la dosar și, în ceea ce privește aprecierea faptelor, la denaturarea de către Tribunal a acestor elemente de probă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 ianuarie 2004, BAI și Comisia/Bayer, C‑2/01 P și C‑3/01 P, EU:C:2004:2, punctul 47, precum și Hotărârea din 11 mai 2017, Dyson/Comisia, C‑44/16 P, EU:C:2017:357, punctul 31 și jurisprudența citată).
47 Trebuie amintit de asemenea că, atunci când un recurent invocă o denaturare a elementelor de probă de către Tribunal, acesta trebuie, în temeiul articolului 256 TFUE, al articolului 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 168 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de procedură, să indice cu precizie elementele care ar fi fost denaturate de acesta și să demonstreze erorile de analiză care, în opinia sa, ar fi condus Tribunalul la această denaturare. Pe de altă parte, potrivit unei jurisprudențe constante, o denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile din dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor (Hotărârea din 10 noiembrie 2022, Comisia/Valencia Club de Fútbol, C‑211/20 P, EU:C:2022:862, punctul 55 și jurisprudența citată). Situația este aceeași în ceea ce privește inexactitățile materiale ale constatărilor de fapt invocate de un recurent.
48 În cauza C‑747/21 P, Severstal susține, în primul rând, că Tribunalul a efectuat o constatare de fapt inexactă din punct de vedere material la punctele 70 și 81 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16), arătând că Comisia nu a putut verifica dacă costurile totale de achiziționare a materiilor prime erau reflectate cu exactitate în conturile sale și dacă erau incluse efectiv în costul de fabricație al produsului în cauză, din moment ce anexa F‑14b la răspunsul său la chestionarul antidumping, intitulată „Foaie de costuri inițiale”, și înscrisul de verificare nr. 11, menționat în lista de documente a Comisiei sub titlul „Apropierea costurilor obișnuite cu sistemul SAP”, demonstrau costul total al acestor materii prime.
49 În această privință, este necesar să se observe că reiese din cuprinsul punctelor 70 și 81 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16) că aprecierea Tribunalului se întemeiază pe faptul că este cert că costurile declarate cuprindeau numai costurile referitoare la „vânzările” produsului în cauză, iar nu și pe cele ale produselor destinate unei utilizări captive. Or, nu reiese în mod evident din această anexă F‑14b că erau incluse costurile produselor captive și că, prin urmare, acestea au putut fi verificate. În ceea ce privește înscrisul de verificare nr. 11, despre care se pretinde că a fost menționat în lista înscrisurilor Comisiei sub titlul „Apropierea costurilor obișnuite cu sistemul SAP”, Severstal nu l‑a depus și nici nu aduce vreo precizare cu privire la această listă. În plus, acest înscris nu apare în descrierile anexelor la documentele părților în cauza T‑753/16. Prin urmare, Severstal nu reușește să demonstreze că era evident că costurile menționate în înscrisul respectiv includeau costurile produselor captive.
50 În al doilea rând, în măsura în care Severstal susține că constatarea efectuată de Tribunal la punctul 72 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16), potrivit căreia aceasta nu își declarase costurile de fabricație în anexa F‑14 A la răspunsul la chestionarul antidumping în conformitate cu clasificarea costurilor în diferitele NCP‑uri adoptate de Comisie, este inexactă din punct de vedere material, pentru motivul că, la acest punct, se arată că, cu ocazia vizitei de verificare la fața locului, Severstal furnizase o paralelă între propria clasificare și structura NCP solicitată de Comisie, este necesar să se observe că Severstal realizează o citare trunchiată a punctului menționat. Astfel, acesta din urmă precizează că informațiile furnizate cu ocazia acestei vizite „s‑au limitat totuși, după cum a confirmat recurenta în ședință, la costurile de fabricație a produselor «vândute», cu excluderea costurilor de fabricație referitoare la produsele prelucrate în întreprindere”. Rezultă că Severstal nu declarase, într‑adevăr, toate costurile sale de fabricație în conformitate cu clasificarea costurilor în diferitele NCP‑uri adoptate de Comisie și că nu s‑a demonstrat că constatările care figurează la punctul 72 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16) sunt inexacte din punct de vedere material.
51 În al treilea rând, în măsura în care Severstal contestă aprecierea de la punctele 80 și 89 din această hotărâre, potrivit căreia ea nu a dovedit că nu deținea datele necesare, o astfel de contestare trebuie respinsă, din moment ce Severstal nu prezintă în mod suficient inexactitățile materiale în cauză sau elementele de probă care ar fi fost denaturate de Tribunal în această privință.
52 În al patrulea rând, în măsura în care Severstal contestă aprecierile care figurează la punctele 90-93 din hotărârea menționată, pentru motivul că Tribunalul a statuat în mod eronat că aceasta adoptase două chei de repartizare diferite privind costurile materiilor prime și că a validat în mod nelegal ajustări ale costurilor sale de fabricație a produsului în cauză, este necesar să se constate că Severstal solicită în realitate o nouă apreciere a faptelor și a elementelor de probă, fără a indica suficient de precis inexactitățile materiale sau denaturările reproșate Tribunalului și fără a demonstra erorile de analiză care, în aprecierea sa, l‑ar fi determinat să săvârșească aceste denaturări. O astfel de contestație este, prin urmare, inadmisibilă.
53 În sfârșit, în al cincilea rând, în măsura în care Severstal contestă punctele 94, 97 și 102 din aceeași hotărâre, trebuie să se constate că ea nu prezintă motivele pentru care aprecierile care figurează la aceste puncte ar fi eronate în drept, astfel încât o asemenea contestare este și ea inadmisibilă.
54 În cauza C‑748/21 P, NLMK consideră că, la punctele 55, 68 și 123 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), Tribunalul a denaturat elemente de probă atunci când a considerat în esență că ea nu furnizase informații referitoare la cantitatea și la costul total de fabricație a produsului în cauză atât finit, cât și semifinit, deși aceste informații figurează în înscrisurile nr. 23 și nr. 34, care au fost prezentate Comisiei cu ocazia verificării la fața locului.
55 În această privință, trebuie observat că, după cum reiese din cuprinsul punctului 54 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), NLMK nu a contestat că nu a declarat volumul total al producției produsului în cauză în răspunsul său la chestionarul antidumping. Astfel cum arată Comisia, fără a fi contrazisă, aceasta a ajuns la o asemenea constatare după ce înscrisul nr. 23 a fost prezentat cu ocazia vizitei de verificare la fața locului, pentru a verifica deducerea costurilor pentru variația stocurilor de produse în curs de fabricație care s‑a dovedit că privea produse semifinite al căror volum nu fusese preluat în acest răspuns. În urma acestei constatări, Comisia a solicitat NLMK să îi furnizeze datele privind costurile, pe tip de produs, pentru produsul semifinit care făcea obiectul anchetei. Ca răspuns la această solicitare, NLMK a furnizat, la sfârșitul acestei vizite, înscrisul nr. 34. Conținuturile înscrisurilor nr. 23 și nr. 34 se suprapun parțial în măsura în care ambele înscrisuri cuprind date privind cantitatea și costul total de fabricație a produsului în cauză, atât finit, cât și semifinit. Acestea se diferențiază însă prin faptul că înscrisul nr. 34 conține și date privind costul și cantitatea pe tip de produs semifinit.
56 Tribunalul nu denaturează totuși aceste înscrisuri atunci când statuează, în primul rând, la punctul 68 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), că înscrisul nr. 34 a fost prezentat tardiv, că nu a putut fi verificat după vizita la fața locului și că nu era o simplă defalcare în funcție de codul de producție a informațiilor furnizate în înscrisul nr. 23, ci a fost prezentat într‑un context diferit pentru a reconcilia deducerile de costuri pentru variațiile stocurilor datorate produselor în curs de fabricație, astfel cum au fost declarate în răspunsul său la chestionarul antidumping, în al doilea rând, la punctul 55 din această hotărâre, că informațiile cuprinse în înscrisul nr. 34 nu au remediat lacuna NLMK care nu declarase întreaga producție și capacitate pentru întregul produs în cauză, ci au permis Comisiei să stabilească incoerența datelor de producție declarate de NLMK, întrucât stabileau că aceasta declara o cantitate vândută global superioară față de ceea ce făcea posibilă producția, ținând seama de variațiile de stocuri, de excluderi și de deșeuri astfel cum le declarase, precum și, în al treilea rând, la punctul 123 din hotărârea menționată, că NLMK nu a putut să își susțină argumentele potrivit cărora trebuia să se țină seama de datele sale privind cantitățile vândute, prin informațiile deja conținute în acest răspuns sau prin cele care figurează în înscrisurile colectate la fața locului.
57 Astfel, asemenea aprecieri ale Tribunalului privesc valoarea probantă a înscrisurilor nr. 23 și nr. 34, ținând seama de verificarea de către Comisie a datelor conținute în acestea, în urma prezentării lor în cursul procedurii administrative care a condus la adoptarea regulamentului în litigiu. Or, aceste aprecieri sunt aprecieri de fapt care, sub rezerva denaturării lor, nu intră sub incidența controlului Curții în cadrul unui recurs.
58 De asemenea, NLMK susține în mod eronat că, la punctele 81 și 116 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), Tribunalul a denaturat informațiile pe care ea le‑a furnizat în cadrul dublei deduceri a deșeurilor și a excluderilor, considerând că aceste informații nu erau fiabile. Astfel, prin argumentele sale, NLMK se limitează să repună în discuție aprecierea elementelor de fapt efectuată de Tribunal, fără a stabili existența vreunei denaturări sau a unor constatări de fapt inexacte din punct de vedere material.
59 În sfârșit, în măsura în care NLMK invocă, în susținerea obiecțiilor sale, înscrisurile nr. 25 și nr. 28, trebuie să se constate că aceasta nu arată motivele pentru care conținutul acestor înscrisuri ar fi fost denaturat.
60 Având în vedere cele de mai sus, criticile recurentelor întemeiate pe denaturarea de către Tribunal a elementelor de probă și pe inexactitatea materială a constatărilor de fapt efectuate de acesta trebuie respinse.
61 În consecință, primele motive trebuie respinse.
Cu privire la al doilea motiv din ambele recursuri
Argumentația părților
62 Severstal și NLMK susțin că, la punctele 243-257 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16) și, respectiv, la punctele 209-223 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), Tribunalul a săvârșit erori cu ocazia interpretării și a controlului aplicării de către Comisie a articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, precum și prin faptul că nu a răspuns la argumentele lor. În plus, recurentele consideră că Tribunalul nu și‑a îndeplinit obligația de motivare ținând seama de argumentele pe care ele le invocaseră în această privință.
63 În special, recurentele reproșează Tribunalului că a confirmat că Comisia putea, ca urmare a crizei financiare mondiale, să rețină anul 2008 ca fiind cel mai recent an reprezentativ pentru stabilirea marjei de profit țintă a industriei din Uniune în vederea aplicării articolului 9 alineatul (4), deși acest an nu făcea parte din perioada examinată. În speță, anul menționat ar fi prea îndepărtat pentru a putea fi considerat ca atare, iar alegerea sa ar rezulta dintr‑o aplicare eronată a articolului 9 alineatul (4) menționat.
64 În plus, recurentele consideră că Tribunalul a încălcat principiul protecției încrederii legitime prin faptul că a statuat că Comisia nu era obligată să respecte perioada analizată pentru a defini cel mai recent an reprezentativ în scopul stabilirii marjei de profit în cauză.
65 Pe de altă parte, alegerea anului 2008 pentru determinarea acestei marje de profit ar fi, din cauza crizei financiare, incompatibilă cu aprecierile care figurează la punctele 151 și 152 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), precum și la punctele 185 și 186 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16). În realitate, la aceste puncte, Tribunalul ar fi refuzat să răspundă la argumentele recurentelor privind luarea în considerare a acestei crize la aprecierea costurilor de producție ale industriei din Uniune pentru aprecierea prejudiciului cauzat industriei din Uniune. Astfel, Tribunalul ar fi confirmat în mod arbitrar abordarea Comisiei potrivit căreia criza menționată trebuie luată în considerare la stabilirea marjei de profit țintă a industriei din Uniune în vederea aplicării articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, însă nu cu ocazia aprecierii acestui prejudiciu. Or, această marjă de profit nu ar corespunde celei care ar fi de dorit pentru a asigura supraviețuirea industriei din Uniune și/sau o remunerare adecvată a capitalului după producerea unui eveniment extern, precum o criză financiară mondială.
66 Cu titlu principal, recurentele susțin că criza financiară poate fi un element care trebuie luat în considerare la calcularea prejudiciului menționat, astfel încât importurile din țările vizate nu pot fi singurul factor pertinent aflat la originea prejudiciului suferit de industria din Uniune. Prin faptul că nu a răspuns la aceste argumente, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere și și‑ar fi încălcat obligația de motivare.
67 Cu titlu subsidiar, acestea susțin că, deși criza financiară nu constituie un factor pertinent care trebuie luat în considerare pentru a aprecia legătura de cauzalitate dintre acest prejudiciu și aceste importuri, Tribunalul ar fi trebuit să constate că Comisia nu putea alege anul 2008 ca an de referință pentru a calcula marja de profit a industriei din Uniune.
68 Comisia consideră că al doilea motiv din ambele recursuri este inoperant în măsura în care privește punctele 151 și 152 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), precum și punctele 185 și 186 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16) și nefondate în rest.
Aprecierea Curții
69 Prin intermediul celui de al doilea motiv din ambele recursuri, recurentele susțin în esență că Tribunalul, pe de o parte, a săvârșit erori de drept în interpretarea și în aplicarea articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază și, pe de altă parte, a încălcat principiul protecției încrederii legitime, precum și obligația sa de motivare prin faptul că nu a reținut un an care face parte din perioada examinată, ci anul 2008 ca fiind anul reprezentativ cel mai recent în scopul stabilirii marjei de profit țintă al industriei din Uniune.
70 În primul rând, trebuie amintit că, în temeiul unei jurisprudențe constante, în cadrul recursului, competența Curții este, în principiu, limitată la aprecierea soluției legale care a fost dată cu privire la motivele dezbătute în fața instanței de fond (Hotărârea din 12 septembrie 2017, Anagnostakis/Comisia, C‑589/15 P, EU:C:2017:663, punctul 55 și jurisprudența citată). Or, argumentul recurentelor potrivit căruia principiul protecției încrederii legitime a fost încălcat ca urmare a alegerii anului 2008 ca fiind cel mai recent an reprezentativ pentru stabilirea marjei de profit țintă a industriei din Uniune a fost invocat pentru prima dată în stadiul recursului. În consecință, acest argument este inadmisibil.
71 În al doilea rând, trebuie declarate inoperante argumentele recurentelor întemeiate pe refuzul Tribunalului de a lua în considerare efectele crizei financiare la aprecierea prejudiciului suferit de industria din Uniune și a legăturii de cauzalitate dintre aceasta și importurile în cauză, astfel cum ar reieși din cuprinsul punctelor 151 și 152 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), precum și al punctelor 185 și 186 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16). Astfel, Tribunalul a apreciat acest prejudiciu și această legătură de cauzalitate atunci când a examinat al treilea și al patrulea motiv invocate de NLMK în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), precum și al patrulea și al cincilea motiv invocate de Severstal în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16). Examinarea acestor motive de către Tribunal nu face totuși obiectul prezentelor recursuri. În consecință, argumentele recurentelor îndreptate împotriva acestor puncte din hotărârile atacate, independent de temeinicia lor, nu ar putea în niciun caz să determine anularea acestor hotărâri. Pentru aceleași motive, criticile recurentelor întemeiate pe lipsa motivării de către Tribunal a respingerii argumentelor lor privind efectele crizei financiare asupra aprecierii prejudiciului menționat și a legăturii de cauzalitate menționate trebuie de asemenea declarate inoperante.
72 În al treilea rând, în ceea ce privește afirmațiile recurentelor potrivit cărora Tribunalul ar fi săvârșit erori de drept în interpretarea și aplicarea articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, trebuie amintit că ultima teză a acestei dispoziții prevede „regula taxei celei mai mici”, potrivit căreia valoarea taxei antidumping trebuie să fie mai mică decât marja de dumping stabilită în cazul în care această taxă mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei din Uniune.
73 Astfel, după cum a arătat avocatul general la punctul 52 din concluzii, această regulă are ca obiectiv să evite ca taxa antidumping impusă să depășească ceea ce este necesar pentru a elimina prejudiciul cauzat acestei industrii de importurile care fac obiectul unui dumping. O asemenea normă este justificată în raport cu natura și cu finalitatea taxelor antidumping, care nu constituie nici sancțiuni, nici măsuri compensatorii destinate reparării prejudiciilor suferite, ci măsuri de protecție împotriva concurenței neloiale rezultate din importuri care fac obiectul unui dumping (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2000, Industrie des poudres sphériques/Consiliul, C‑458/98 P, EU:C:2000:531, punctul 91). Aceste taxe nu urmăresc decât să împiedice sau să facă neinteresante din punct de vedere economic importurile care fac obiectul unui dumping și astfel să remedieze un dezechilibru pe piața națională, cauzat de acest dumping.
74 Din considerentul (175) și din articolul 1 din regulamentul în litigiu reiese că Comisia a aplicat regula menționată pentru a stabili nivelurile taxei antidumping definitive la 34 % în ceea ce privește importurile Severstal ale produsului în cauză și la 36,1 % în ceea ce privește importurile NLMK ale produsului în cauză. Pentru a calcula aceste rate, Comisia a recurs la așa‑numita metodă a „subcotării prețurilor indicative”. În conformitate cu această metodă, marja prejudiciului se calculează prin compararea prețului importurilor care fac obiectul unui dumping cu prețul de vânzare indicativ al industriei din Uniune. Acest din urmă preț corespunde prețului pe care industria putea preconiza în mod rezonabil să îl practice pe piața Uniunii în absența acestor importuri. Pentru a stabili un astfel de preț ipotetic, se adaugă un profit țintă la costul de producție al industriei din Uniune. Acest profit țintă corespunde marjei de profit pe care industria din Uniune putea preconiza să o obțină în mod rezonabil în condiții normale de piață.
75 În aplicarea metodei menționate, Comisia a luat în considerare marja de profit a industriei din Uniune aplicată în cursul anului 2008. Potrivit Comisiei, în speță, acest an era anul reprezentativ cel mai recent în scopul stabilirii profitului țintă al industriei din Uniune, întrucât din ancheta sa reieșea că, în primul rând, pe parcursul întregii perioade examinate, existau volume semnificative de importuri la preț scăzut care au avut consecințe negative asupra rentabilității industriei din Uniune și, în al doilea rând, nu se putea considera că anii 2009 și 2010 reflectă condiții de concurență normale, ținând seama de criza financiară (a se vedea în acest sens punctele 154-157 din regulamentul în litigiu). La punctele 217-223 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16) și la punctele 251-257 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16), Tribunalul a confirmat o asemenea abordare a Comisiei.
76 Având în vedere argumentele recurentelor, trebuie să se arate mai întâi că, în lipsa unei metode prevăzute de regulamentul de bază pentru calcularea marjei de prejudiciu vizate de regula taxei celei mai mici, Comisia dispune de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește alegerea unei astfel de metode de calcul. Comisia rămâne însă obligată să exercite această marjă de apreciere cu respectarea garanțiilor conferite de ordinea juridică a Uniunii în cadrul procedurilor administrative și asigurându‑se că alegerea sa conduce la rezultate verosimile.
77 Alegând, în speță, o metodă întemeiată pe prețuri indicative, Comisia nu a depășit marja de apreciere menționată. Astfel, după cum a arătat în mod întemeiat Tribunalul la punctul 214 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16) și la punctul 248 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16), utilizarea unui preț indicativ în locul prețului real al vânzărilor industriei din Uniune pentru a stabili marja de prejudiciu permite să se țină seama de presiunea în scădere exercitată de importurile care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune. Or, luarea în considerare a acestei presiuni contribuie la caracterul verosimil al rezultatelor obținute prin utilizarea acestei metode.
78 În continuare, în măsura în care recurentele consideră că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază prin alegerea unui an care nu face parte din perioada examinată pentru cel mai recent an reprezentativ pentru a stabili profitul țintă al industriei din Uniune, este necesar să se arate că, astfel cum a statuat Tribunalul în esență la punctul 218 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16) și la punctul 252 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16), în lipsa unei metode prevăzute de regulamentul de bază pentru determinarea marjei de profit țintă, Comisia beneficiază de asemenea de o marjă de apreciere pentru a determina această marjă.
79 În plus, trebuie să se constate că obiectivul definirii marjei de profit țintă a industriei din Uniune constă în a reflecta, în modul cel mai plauzibil posibil, profitul care ar fi fost cel al acestei industrii în condiții de piață obișnuite pentru a stabili taxele antidumping care trebuie impuse, în conformitate cu natura și cu finalitatea acestor taxe, enunțate la punctul 73 din prezenta hotărâre, fără a depăși ceea ce este necesar pentru a remedia un dezechilibru cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping pe piața Uniunii.
80 În consecință, astfel cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 55 din concluzii, datele celui mai recent an reprezentativ pentru determinarea profitului țintă nu trebuie să provină din perioada examinată dacă aceste date nu permit să se ofere o imagine adecvată a ceea ce este necesar pentru restabilirea unei concurențe loiale în perioada ulterioară anchetei. Astfel cum a statuat Tribunalul în Hotărârea din 28 octombrie 1999, EFMA/Consiliul (T‑210/95, EU:T:1999:273, punctul 60), la care s‑a referit în mod întemeiat la punctele 215 și 218 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), precum și la punctele 249 și 252 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16), marja de profit care trebuie reținută pentru calcularea prețului indicativ trebuie să corespundă marjei de profit pe care industria din Uniune ar putea să o obțină în mod rezonabil în condiții normale de concurență, în lipsa unor importuri care fac obiectul unui dumping, din moment ce alegerea unei astfel de marje de profit contribuie la faptul că impunerea taxelor antidumping restabilește o concurență loială în perioada ulterioară anchetei.
81 Prin urmare, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a interpretat regula taxei celei mai mici prevăzută la articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază în sensul că permite Comisiei, în aplicarea metodei subcotării prețurilor indicative, să ia în considerare un an care nu face parte din perioada examinată drept cel mai recent an reprezentativ pentru a stabili profitul țintă al industriei din Uniune, în scopul de a se asigura că acest profit corespunde celui pe care industria din Uniune l‑ar putea obține în mod rezonabil în condiții normale de concurență, în lipsa importurilor care fac obiectul unui dumping.
82 Pe de altă parte, din moment ce aprecierile factuale potrivit cărora, în primul rând, au existat volume semnificative de importuri la prețuri scăzute din țările în cauză pe parcursul întregii perioade examinate, în al doilea rând, criza economică mondială a afectat în mod grav sectorul începând cu anul 2009 și, în al treilea rând, anii 2005-2008 erau marcați de o concurență puternică, fără să fi fost totuși caracterizați de condiții de piață deosebit de favorabile nu sunt contestate, Tribunalul putea, la punctele 219-222 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16) și la punctele 253-256 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16), pe baza acestor aprecieri, să califice anul 2008 drept cel mai recent an reprezentativ fără a săvârși o eroare de drept în aplicarea articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază.
83 În sfârșit, în măsura în care recurentele reproșează Tribunalului că nu a motivat în mod corespunzător hotărârile atacate în ceea ce privește motivele pentru care acesta a respins criticile lor întemeiate pe o interpretare sau pe o aplicare eronată a articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, trebuie amintit că, astfel cum s‑a arătat la punctul 40 din prezenta hotărâre, obligația de motivare impune ca hotărârea în cauză să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul Tribunalului, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile deciziei luate, iar Curții să își exercite controlul jurisdicțional. Or, punctele 217-223 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16) și punctele 251-257 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16) expun în mod suficient motivele pentru care Tribunalul a respins criticile recurentelor privind alegerea de către Comisie a celui mai recent an reprezentativ pentru determinarea profitului țintă în scopul aplicării articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază.
84 Pentru toate motivele care precedă, al doilea motiv al ambelor recursuri trebuie respins.
Cu privire la al treilea motiv din ambele recursuri
Argumentația părților
85 Recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a validat abordarea reținută de Comisie în regulamentul în litigiu, potrivit căreia articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază putea fi aplicat prin analogie pentru a stabili prețul de export al revânzătorilor afiliați producătorului‑exportator cu ocazia aprecierii prejudiciului cauzat industriei din Uniune. În această privință, Severstal invocă aprecierile Tribunalului care figurează la punctele 260-272 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16) și NLMK pe cele care figurează la punctele 226-239 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16).
86 Potrivit recurentelor, prețul de export care trebuie luat în considerare pentru a aprecia o subcotare a prețurilor de către societăți afiliate producătorului‑exportator este prețul de export CIF (cost, asigurare și navlu), astfel cum este efectiv facturat la frontiera Uniunii primului client independent, fără ca, în temeiul unei aplicări prin analogie a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, acest preț să fie ajustat ținând seama de costurile de vânzare, de cheltuielile administrative și de alte costuri generale (costuri VAG), precum și de un profit rezonabil. Astfel, prețul menționat ar reflecta concurența prețurilor între importurile în cauză și produsul similar al industriei din Uniune. În schimb, o asemenea ajustare ar conduce la stabilirea unei marje de prejudiciu artificiale și ar implica o comparație între prețurile importurilor și prețurile Uniunii care nu se situează la același nivel comercial.
87 În susținerea argumentului lor, recurentele invocă Hotărârea Tribunalului din 30 noiembrie 2011, Transnational Company „Kazchrome” și ENRC Marketing/Consiliul și Comisia (T‑107/08, EU:T:2011:704), Hotărârea Tribunalului din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia (T‑301/16, EU:T:2019:234), precum și Hotărârea Tribunalului din 2 aprilie 2020, Hansol Paper/Comisia (T‑383/17, nepublicată, EU:T:2020:139), și Concluziile avocatului general Pikamäe prezentate în cauza Comisia/Hansol Paper (C‑260/20 P, EU:C:2022:13).
88 Pe de altă parte, recurentele susțin că Tribunalul nu și‑a îndeplinit obligația de motivare prin faptul că nu a ținut seama de Hotărârea din 2 aprilie 2020, Hansol Paper/Comisia (T‑383/17, nepublicată, EU:T:2020:139), pe care o invocaseră în cursul procedurii în fața acestuia.
89 Comisia apreciază că al treilea motiv din ambele recursuri trebuie respins ca nefondat.
Aprecierea Curții
90 În primul rând, în măsura în care recurentele apreciază că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a validat aplicarea prin analogie a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază efectuată de Comisie pentru a stabili prețul de export al revânzătorilor afiliați producătorului‑exportator cu ocazia aprecierii prejudiciului cauzat industriei din Uniune, trebuie arătat că, prin Hotărârea din 12 mai 2022, Comisia/Hansol Paper (C‑260/20 P, EU:C:2022:370), Curtea a statuat că o asemenea aplicare prin analogie nu constituia o eroare de drept.
91 Astfel, Curtea a considerat că examinarea existenței unei subcotări a prețurilor fiind o chestiune complexă din punct de vedere economic pentru care regulamentul de bază nu impune nicio metodă specifică, Comisia se bucură de o largă putere de apreciere în această privință, astfel încât aplicarea prin analogie a metodei de construire a prețurilor prevăzute la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază pentru a examina o subcotare a prețurilor poate fi avută în vedere atât timp cât această metodă se înscrie în cadrul juridic prevăzut de acest regulament și nu conduce la un rezultat vădit eronat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 mai 2022, Comisia/Hansol Paper, C‑260/20 P, EU:C:2022:370, punctul 99).
92 Prin urmare, Tribunalul a statuat fără a săvârși o eroare de drept, la punctele 233 și 234 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), precum și la punctele 266 și 267 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16), că Comisia a putut să considere, în cadrul acestei largi puteri de apreciere, că, în vederea calculării marjei de subcotare a prețurilor indicative, era necesar, în prezența unor vânzări realizate prin intermediul unor importatori afiliați, să se stabilească un preț de export aplicând prin analogie articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, din moment ce a arătat în mod întemeiat, pe de o parte, că această dispoziție era singura din acest regulament care furniza orientări pentru calcularea unui preț de export fiabil atunci când vânzările la export aveau loc prin intermediul unor importatori afiliați și, pe de altă parte, că dispoziția menționată reflecta principiul nefiabilității prețurilor de transfer, care poate fi aplicat atât la stabilirea marjei de prejudiciu, cât și la calcularea marjei de dumping.
93 Pe de altă parte, Curtea a precizat că din coroborarea articolului 1 alineatul (1) cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază rezultă că prejudiciul trebuie apreciat cu ocazia „punerii în liberă circulație în Uniune” a produsului care face obiectul unui dumping, astfel încât calculul subcotării trebuie să se facă, în principiu, la nivelul importurilor care fac obiectul unui dumping. Ea a dedus de aici că Comisia putea, în vederea garantării unei comparații obiective a prețurilor la nivelul primei puneri în liberă circulație a produsului în cauză în Uniune, să construiască acest preț CIF la frontiera Uniunii prin deducerea costurilor VAG și a unei marje de profit din prețul de revânzare al acestui produs către clienți independenți (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 mai 2022, Comisia/Hansol Paper, C‑260/20 P, EU:C:2022:370, punctele 102 și 105).
94 Prin urmare, Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, la punctele 236 și 237 din Hotărârea NLMK/Comisia (T‑752/16), precum și la punctele 269 și 270 din Hotărârea Severstal/Comisia (T‑753/16), în primul rând, că este justificată fundamentarea, în speță, a evaluării caracterului suficient al unui nivel al taxei mai mic, în vederea eliminării prejudiciului cauzat de importuri, pe prețul de export „la frontiera Uniunii”, care este considerat la un nivel comparabil cu prețul „franco fabrică” al Uniunii, și anume prețul de vânzare indicativ al industriei din Uniune către primul client independent, diminuat cu diferitele costuri care au intervenit de la ieșirea din fabrică, cum ar fi costurile de transport sau de asigurare, pentru a ajunge la nivelul prețului produsului în cauză la ieșirea din fabrică și, în al doilea rând, că utilizarea în speță a stadiului comercial „frontiera Uniunii”, mai degrabă decât a celui al revânzării către primul cumpărător independent, ca punct de referință pentru calcularea marjei de prejudiciu, se poate justifica atât în raport cu articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de bază, cât și în raport cu articolul 3 alineatul (3) din acest regulament.
95 Aprecierile care precedă nu sunt repuse în discuție de răspunsul recurentelor la o întrebare a Curții, adresată în temeiul unei măsuri de organizare a procedurii, cu privire la consecințele care trebuiau deduse din Hotărârea din 12 mai 2022, Comisia/Hansol Paper (C‑260/20 P, EU:C:2022:370), pentru aprecierea celei de a treia serii de motive.
96 Astfel, în acest răspuns, recurentele apreciază în esență că faptele aflate la originea litigiilor în discuție în prezentele cauze conexate diferă de cele care se aflau la originea litigiului în discuție în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre, ceea ce ar justifica neaplicarea în speță a soluției reținute în aceasta din urmă. În special, Comisia ar fi considerat în mod eronat că comercianții afiliați recurentelor acționau în calitate de importatori, astfel încât Tribunalul ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere validând aplicarea prin analogie în speță a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, un astfel de argument repune în discuție o apreciere de fapt a Tribunalului. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 44-46 din prezenta hotărâre, o asemenea apreciere nu este supusă controlului Curții în cadrul unui recurs, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă. Întrucât nu a fost invocată nicio denaturare, acest argument trebuie respins ca inadmisibil.
97 În al doilea rând, în măsura în care recurentele susțin că Tribunalul nu și‑a îndeplinit obligația de motivare întrucât nu a luat în considerare aprecierile care figurează în Hotărârea din 2 aprilie 2020, Hansol Paper/Comisia (T‑383/17, nepublicată, EU:T:2020:139), trebuie amintit că Curtea a statuat în mod repetat că obligația Tribunalului de a‑și motiva deciziile nu poate fi interpretată ca implicând faptul că acesta este obligat să răspundă în detaliu la fiecare argument invocat de reclamant (Hotărârea din 15 aprilie 2010, Gualtieri/Comisia, C‑485/08 P, EU:C:2010:188, punctul 41 și jurisprudența citată). În plus, o asemenea apreciere nu este repusă în discuție de împrejurarea că Tribunalul însuși a adresat întrebări părților cu privire la incidența eventuală a Hotărârii din 2 aprilie 2020, Hansol Paper/Comisia (T‑383/17, nepublicată, EU:T:2020:139). În consecință, critica recurentelor întemeiată pe nemotivare trebuie de asemenea respinsă.
98 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se respingă și al treilea motiv și, prin urmare, recursurile în întregime.
Cu privire la cheltuielile de judecată
99 În conformitate cu articolul 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, în cazul în care recursul este nefondat, Curtea urmează să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din regulamentul menționat, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
100 În speță, întrucât Comisia a solicitat obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, iar acestea din urmă au căzut în pretenții, se impune obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată aferente recursurilor formulate.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară și hotărăște:
1) Respinge recursurile.
2) Obligă PAO Severstal la plata cheltuielilor de judecată în cauza C‑747/21 P.
3) Obligă Novolipetsk Steel PJSC (NLMK) la plata cheltuielilor de judecată în cauza C‑748/21 P.
Semnături