Cauza T‑450/12

Alexios Anagnostakis

împotriva

Comisiei Europene

„Drept instituțional – Inițiativă cetățenească europeană – Politica economică și monetară – Nerambursarea datoriei publice – Consacrarea principiului «stare de necesitate» – Refuzul înregistrării – Atribuții ale Comisiei – Obligația de motivare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 30 septembrie 2015

1.      Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Concluzii prin care se urmărește obținerea unei somații adresate unei instituții – Inadmisibilitate

(art. 263 TFUE)

2.      Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Nemotivare sau insuficiența motivării – Examinare din oficiu de către instanță

(art. 263 TFUE și 296 TFUE)

3.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comisiei de respingere a înregistrării unei propuneri de inițiativă cetățenească

[art. 24 primul paragraf TFUE și art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (1) și art. 4 alin. (3)]

4.      Acțiune în anulare – Motive – Nemotivare sau insuficiența motivării – Motiv distinct de cel al legalității pe fond

(art. 263 TFUE și 296 TFUE)

5.      Politică economică și monetară – Politică economică – Competența Uniunii de a acorda o asistență financiară statelor membre în dificultate – Domeniu de aplicare – Adoptarea unei legislații care consacră un principiu al stării de necesitate care permite unui stat membru confruntat cu grave probleme de finanțare să nu ramburseze întreaga sa datorie sau o parte a acesteia – Excludere

(art. 122 TFUE)

6.      Politică economică și monetară – Politică economică – Coordonarea politicilor economice – Competența Uniunii – Întindere – Adoptarea unei legislații care consacră un principiu al stării de necesitate care permite unui stat membru confruntat cu grave probleme de finanțare să nu ramburseze întreaga sa datorie sau o parte a acesteia – Excludere

(art. 136 TFUE)

7.      Tratate ale Uniunii – Clauză de solidaritate – Domeniu de aplicare – Obligație de a adopta o legislație care consacră un principiu al stării de necesitate care permite unui stat membru confruntat cu grave probleme de finanțare să nu ramburseze întreaga sa datorie sau o parte a acesteia – Lipsă

(art. 222 TFUE)

8.      Comisia – Competențe – Puterea de inițiativă legislativă – Posibilitatea de a întemeia o inițiativă legislativă pe un principiu de drept internațional în lipsa unei competențe în tratate – Excludere

[art. 13 alin. (2) TUE]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 12)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 21)

3.      Obligația de a motiva o decizie individuală, stabilită prin articolul 296 TFUE, are ca scop să furnizeze persoanei interesate indicații suficiente pentru a ști dacă decizia este bine fundamentată sau dacă este, eventual, afectată de un viciu care permite contestarea validității sale și să dea posibilitatea instanței Uniunii să își exercite controlul asupra legalității deciziei controlate.

În ceea ce privește o decizie de respingere a cererii de înregistrare a unei inițiative cetățenești europene, faptul că propunerea nu a fost înregistrată este de natură să afecteze însăși efectivitatea dreptului cetățenilor de a prezenta o inițiativă cetățenească, consacrat la articolul 24 primul paragraf TFUE. În consecință, o astfel de decizie trebuie să evidențieze în mod clar motivele care justifică respectivul refuz. Astfel, cetățeanului care a prezentat o propunere de inițiativă trebuie să i se dea posibilitatea să înțeleagă motivele pentru care aceasta nu este înregistrată de Comisie. Revine acesteia din urmă, sesizată cu o astfel de propunere, sarcina de a o aprecia, dar și de a motiva decizia de refuz ținând seama de efectul ei asupra exercitării efective a dreptului consacrat de tratat. Aceasta rezultă din însăși natura dreptului respectiv prin care, după cum se subliniază în considerentul (1) al Regulamentului nr. 211/2011, referitor la inițiativa cetățenească, se urmărește consolidarea cetățeniei europene și îmbunătățirea funcționării democratice a Uniunii printr‑o participare a cetățenilor la viața democratică a Uniunii.

(a se vedea punctele 22, 25 și 26)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 33)

5.      Articolul 122 alineatul (1) TFUE nu poate să constituie un temei juridic adecvat pentru adoptarea în legislația Uniunii a unui principiu al stării de necesitate, potrivit căruia un stat membru ar fi abilitat să decidă în mod unilateral să nu ramburseze întreaga datorie sau o parte a acesteia ca urmare a faptului că se confruntă cu grave probleme de finanțare. În această privință, deși este adevărat că din modul de redactare a acestei dispoziții nu rezultă că ea se limitează în mod necesar la adoptarea de măsuri de către Consiliu numai în cazul în care ar apărea dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energiei, spiritul de solidaritate dintre statele membre care trebuie să guverneze adoptarea de către Consiliu a măsurilor corespunzătoare situației economice în sensul respectivei dispoziții sugerează că aceste măsuri sunt întemeiate pe asistența dintre statele membre.

În plus, adoptarea unui astfel de principiu al stării de necesitate nu face parte în mod vădit nici din măsurile de asistență financiară pe care Consiliul este abilitat să le adopte în temeiul articolului 122 alineatul (2) TFUE. Astfel, deși această dispoziție permite Uniunii să acorde, în anumite condiții, o asistență financiară punctuală unui stat membru, ea nu poate, în schimb, să justifice introducerea pe cale legislativă a unui mecanism de abandonare a datoriei, chiar și numai din cauza caracterului general și permanent al unui astfel de mecanism.

Pe de altă parte, întrucât articolul 122 TFUE are ca obiect numai asistența financiară acordată de Uniune, iar nu de către statele membre, adoptarea unui principiu al stării de necesitate, presupunând că acesta poate intra în sfera noțiunii de asistență financiară în sensul dispoziției menționate, nu poate face parte din măsurile de asistență acordate de Uniune în temeiul dispoziției sus‑menționate, în special întrucât adoptarea unui astfel de principiu nu ar viza numai datoria unui stat membru față de Uniune, ci și datoriile contractate de respectivul stat față de alte persoane juridice sau fizice, publice sau private, cu toate că, în mod vădit, această situație nu este avută în vedere de dispoziția în cauză.

(a se vedea punctele 42, 43 și 48-50)

6.      Rolul Uniunii în domeniul politicii economice este limitat la adoptarea de măsuri de coordonare. În această privință, adoptarea unui act legislativ care să autorizeze nerambursarea datoriei unui stat membru, departe de a intra în sfera noțiunii de orientare de politică economică în sensul articolului 136 alineatul (1) litera (b) TFUE, ar avea, în realitate, ca efect să substituie un mecanism legislativ de abandonare unilaterală a datoriei publice liberei voințe a părților contractante, ceea ce, în mod vădit, această dispoziție nu permite.

(a se vedea punctul 58)

7.      Refuzul de a integra în textele Uniunii un principiu al stării de necesitate, potrivit căruia un stat membru ar fi abilitat să decidă în mod unilateral să nu ramburseze întreaga datorie sau o parte a acesteia ca urmare a faptului că se confruntă cu grave probleme de finanțare, nu este contrar clauzei de solidaritate prevăzute la articolul 222 TFUE, chiar și numai pentru motivul că această clauză de solidaritate nu vizează în mod vădit politica economică și monetară și nici situația economică sau dificultățile bugetare ale statelor membre.

(a se vedea punctul 60)

8.      Chiar dacă se presupune că există o normă de drept internațional care consacră un principiu al stării de necesitate potrivit căruia un stat membru ar fi autorizat să nu ramburseze datoria publică în împrejurări excepționale, numai existența unui astfel de principiu de drept internațional nu ar fi suficientă să fundamenteze o inițiativă legislativă din partea Comisiei, din moment ce lipsește orice atribuire de competență în tratate în acest scop.

(a se vedea punctul 65)