Cauza C‑429/12

Siegfried Pohl

împotriva

ÖBB Infrastruktur AG

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Innsbruck)

„Trimitere preliminară – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 45 TFUE – Directiva 2000/78/CE – Tratament diferențiat pe motive de vârstă – Stabilirea datei de referință pentru promovare în cadrul grilei salariale – Termen de prescripție – Principiul efectivității”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 ianuarie 2014

Dreptul Uniunii Europene – Efect direct – Modalități procedurale naționale – Condiții de aplicare – Respectarea principiilor echivalenței și efectivității – Incompatibilitatea cu dreptul Uniunii a excluderii luării în considerare a anumite perioade de încadrare în muncă – Constatare prin Hotărârile C‑195/98 și C‑88/08 – Termen de prescripție care curge de la încheierea unei convenții – Admisibilitate

Dreptul Uniunii, în special principiul efectivității, nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care supune unui termen de prescripție de 30 de ani, care începe să curgă de la data încheierii convenției pe baza căreia a fost stabilită data de referință pentru promovare sau de la momentul clasării într‑o treaptă de salarizare eronată, dreptul unui salariat de a solicita o reevaluare a vechimii în muncă ce trebuie luată în considerare pentru stabilirea acestei date de referință.

Astfel, revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru atribuția de a prevedea o astfel de modalitate procedurală, cu condiția ca, pe de o parte, această modalitate să nu fie mai puțin favorabilă decât cele care privesc acțiuni similare de natură internă (principiul echivalenței) și, pe de altă parte, să nu facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivității).

În această privință, o astfel de normă de prescripție nu poate fi considerată contrară principiului echivalenței în condițiile în care se aplică independent de faptul că încălcarea invocată privește dreptul Uniunii sau dreptul național.

În ceea ce privește principiul efectivității, stabilirea, sub sancțiunea decăderii, în vederea garantării securității juridice, a unor termene rezonabile de introducere a acțiunilor este compatibilă cu dreptul Uniunii în măsura în care astfel de termene nu sunt de natură să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii.

În ceea ce privește problema dacă datele la care au fost pronunțate Hotărârea din 30 noiembrie 2000, Österreichischer Gewerkschaftsbund (C‑195/98), și, respectiv, Hotărârea din 18 iunie 2009, Hütter (C‑88/08), au efect asupra datei de la care începe să curgă un termen de prescripție stabilit prin dreptul național, trebuie amintit că o hotărâre preliminară nu are o valoare constitutivă, ci pur declarativă. În plus, data de la care începe să curgă termenul de prescripție aplicabil în cauza principală intră sub incidența dreptului național. Prin urmare, datele la care au fost pronunțate aceste hotărâri nu au relevanță în aprecierea respectării, în cadrul cauzei principale, a principiului efectivității.

(a se vedea punctele 23, 27-32 și 37 și dispozitivul)