Cauza T‑47/03 DEP

Jose Maria Sison

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”

Sumarul ordonanței

1.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Taxare – Cheltuieli recuperabile – Noțiune

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 lit. (b)]

2.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Taxare – Elemente ce trebuie luate în considerare

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 lit. (b)]

3.      Procedură – Cheltuieli de judecată – Taxare – Cheltuieli recuperabile – Intervenția mai multor avocați

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 lit. (b)]

1.      Din articolul 91 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului reiese că cheltuielile recuperabile se limitează, pe de o parte, la cele efectuate în legătură cu procedura în fața Tribunalului și, pe de altă parte, la cele care au fost indispensabile în acest sens.

În această privință, nu pot fi considerate în principiu ca fiind indispensabile în legătură cu procedura nici cheltuielile de deplasare efectuate de un avocat pentru a se întâlni personal cu clientul la locul de reședință al acestuia, nici cele efectuate de un reclamant pentru a asista în persoană la ședința de audiere a pledoariilor la Luxemburg, fără ca prezența sa să fi fost solicitată de Tribunal sau impusă de împrejurări, nici cele efectuate de avocatul unei părți după încheierea procedurii orale, în special pentru a asista în persoană la pronunțarea hotărârii Tribunalului la Luxemburg.

(a se vedea punctele 30 și 52)

2.      Instanța comunitară nu este abilitată să fixeze onorariile datorate de părți propriilor avocați, ci să stabilească cuantumul limită în care aceste onorarii pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pronunțându‑se asupra stabilirii cheltuielilor de judecată, Tribunalul nu trebuie să ia în considerare un tarif național de stabilire a onorariilor avocaților și nici un eventual acord încheiat în această privință între partea interesată și agenții sau consilierii acesteia.

În lipsa unor dispoziții comunitare de natură tarifară aplicabile, Tribunalul trebuie să aprecieze în mod liber datele cauzei, ținând cont de obiectul și de natura litigiului, de importanța acestuia din perspectiva dreptului comunitar, precum și de dificultățile cauzei, de amploarea muncii agenților sau a consilierilor implicați pe care procedura contencioasă a putut să o genereze și de interesele economice pe care litigiul le‑a reprezentat pentru părți.

(a se vedea punctele 31 și 32)

3.      În ceea ce privește aprecierea, în vederea evaluării cuantumului cheltuielilor recuperabile, a amplorii muncii consilierilor unui reclamant pe care o procedură contencioasă a putut să o genereze, revine instanței comunitare să țină seama în principal de numărul total de ore de muncă care pot apărea ca indispensabile în mod obiectiv în legătură cu procedura contencioasă, independent de numărul de avocați între care au putut fi repartizate prestațiile efectuate.

În această privință, într‑o cauză legată de înghețarea fondurilor unui reclamant, noutatea și importanța aspectelor juridice ridicate și interesul economic al litigiului justifică a priori ca avocații reclamantului să consacre acestuia o muncă semnificativă.

(a se vedea punctele 37 și 38)