Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 mai 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesverwaltungsgericht - Germania) – IL și alții/Land Nordrhein-Westfalen
(Cauza C-535/18)1
(Trimitere preliminară – Mediu – Convenția de la Aarhus – Directiva 2011/92/UE – Evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului – Participarea publicului la procesul decizional – Neregularități care afectează procedura de aprobare de dezvoltare a unui proiect – Acces la justiție – Limitări prevăzute de dreptul național – Directiva 2000/60/CE – Politica Uniunii Europene în domeniul apei – Deteriorarea unui corp de apă subterană – Modalități de evaluare – Dreptul particularilor la adoptarea măsurilor pentru a preveni poluarea – Calitate procesuală activă în fața instanțelor naționale)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesverwaltungsgericht
Părțile din procedura principală
Reclamanți: IL, JK, KJ, LI, NG, MH, OF, PE, moștenitori ai QD, compuși din RC și SB, precum și TA, UZ, VY, WX
Pârât: Land Nordrhein-Westfalen
Dispozitivul
Articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului trebuie interpretat în sensul că permite statelor membre să prevadă că, atunci când un viciu de procedură care afectează decizia de aprobare de dezvoltare a unui proiect nu este de natură să îi modifice sensul, cererea de anulare a acestei decizii nu este admisibilă decât dacă neregularitatea în cauză a privat reclamantul de dreptul său de a participa la procesul decizional în materie de mediu, garantat de articolul 6 din această directivă.
Articolul 4 din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei trebuie interpretat în sensul că se opune ca controlul exercitat de autoritatea competentă cu privire la respectarea obligațiilor pe care acesta le prevede, printre care cea de a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă, atât de suprafață, cât și subterane, vizate de un proiect, să poată interveni numai după ce dezvoltarea acestuia a fost aprobată.
Articolul 6 din Directiva 2011/92 trebuie interpretat în sensul că informațiile care trebuie puse la dispoziția publicului în cursul procedurii de aprobare de dezvoltare a unui proiect trebuie să includă datele necesare pentru evaluarea efectelor acestuia din urmă asupra apei în raport cu criteriile și cu obligațiile prevăzute în special la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/60.
Articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/60 trebuie interpretat în sensul că trebuie să fie considerată o deteriorare a stării chimice a unui corp de apă subterană ca urmare a unui proiect, pe de o parte, depășirea a cel puțin unuia dintre standardele de calitate sau a valorilor prag, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării, și, pe de altă parte, o creștere previzibilă a concentrației unui poluant atunci când pragul stabilit pentru acesta este deja depășit. Valorile măsurate la fiecare punct de control trebuie luate în considerare în mod individual.
Articolul 1 primul paragraf litera (b) și al doilea paragraf prima liniuță, precum și articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/60, interpretate în lumina articolului 19 TUE și a articolului 288 TFUE, trebuie interpretate în sensul că membrii publicului interesat de un proiect trebuie să poată invoca în fața instanțelor naționale competente încălcarea obligațiilor de a preveni deteriorarea corpurilor de apă și de a îmbunătăți starea lor dacă această încălcare îi privește în mod direct.
____________
1 JO C 427, 26.11.2018.