HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
11 decembrie 2014*
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative F1‑Live – Mărcile comunitară figurativă anterioară F1 și naționale și internațională verbale F1 Formula 1 – Motive relative de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”
În cauza T‑10/09 RENV,
Formula One Licensing BV, cu sediul în Rotterdam (Țările de Jos), reprezentată de B. Klingberg și K. Sandberg, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
ESPN Sports Media Ltd, cu sediul în Londra (Regatul Unit), reprezentată de T. de Haan, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 16 octombrie 2008 (cauza R 7/2008‑1) privind o procedură de opoziție între Racing‑Live și Formula One Licensing BV,
Limba de procedură: engleza.
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnul D. Gratsias, președinte, doamna M. Kancheva și domnul C. Wetter (raportor), judecători,
grefier: doamna C. Heeren, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 3 iulie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 13 aprilie 2004, Racing‑Live SAS a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:
3 Produsele și serviciile a căror înregistrare s‑a solicitat fac parte din clasele 16, 38 și 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund pentru fiecare dintre aceste clase următoarei descrieri:
– clasa 16: „Reviste, broșuri, cărți; toate aceste produse referitoare la formula 1”;
– clasa 38: „Comunicații și difuzare de carte, reviste și ziare prin terminale de calculator; toate aceste servicii referitoare la formula 1”;
– clasa 41: „Publicare electronică de cărți, reviste și periodice; informații în materie de divertisment; organizare de concursuri pe internet; rezervarea de locuri pentru spectacole; jocuri online; toate aceste servicii referitoare la formula 1”.
4 Această cerere de înregistrare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 5/2005 din 31 ianuarie 2005.
5 La 2 mai 2005, reclamanta, Formula One Licensing BV, a formulat opoziție, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009), împotriva înregistrării mărcii solicitate, invocând un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009].
6 Opoziția s‑a întemeiat în special pe următoarele înregistrări anterioare:
– trei înregistrări ale semnului verbal F1, mai precis, în primul rând înregistrarea internațională nr. 732134 din 20 decembrie 1999, care produce efecte în Danemarca, în Germania, în Spania, în Franța, în Italia și în Ungaria, pentru produse și servicii din clasele 16, 38 și 41, și care acoperă în special produsele și serviciile vizate de marca solicitată, în al doilea rând, înregistrarea germană nr. 30007412 din 10 mai 2000, pentru „organizarea de evenimente sportive” din clasa 41 și în al treilea rând, înregistrarea din Regatul Unit nr. 2277746D din 13 august 2001, pentru „hârtie, carduri, carton, seturi de imprimare, pictură și desen; cataloage” din clasa 16 și „servicii de telecomunicații; transmitere electronică de date, imagini și sunete prin terminale și rețele informatice” din clasa 38;
– înregistrarea mărcii comunitare figurative nr. 631531, care datează din 19 mai 2003, pentru produse și servicii din clasele 16, 38 și 41, privind mai ales produsele și serviciile vizate de marca solicitată, reprezentată mai jos:
7 Opoziția se întemeia pe totalitatea produselor și a serviciilor acoperite de mărcile anterioare și era îndreptată împotriva tuturor produselor și serviciilor desemnate de marca solicitată.
8 Se revendica de către reclamantă caracterul distinctiv ridicat al tuturor mărcilor al căror titular era în temeiul utilizării lor, de mai mulți ani, în raport cu diverse produse și servicii.
9 Prin decizia din 17 octombrie 2007, divizia de opoziție a OAPI, întemeindu‑se numai pe înregistrarea internațională anterioară nr. 732134, a respins cererea de înregistrare a unei mărci comunitare. Divizia de opoziție a constatat că exista o similitudine sau o identitate între produsele și serviciile pe care mărcile în conflict le desemnează și un grad mediu de similitudine între semnele în conflict și, prin urmare, un risc de confuzie între mărcile în conflict în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
10 La 14 decembrie 2007, Global Sports Media Ltd, care a substituit Racing‑Live SAS, în calitate de titular al mărcii a cărei înregistrare se solicită, a introdus o cale de atac în fața OAPI, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009), împotriva deciziei diviziei de opoziție.
11 Prin Decizia din 16 octombrie 2008 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a anulat decizia diviziei de opoziție. Aceasta a considerat că, chiar dacă exista o identitate sau o similitudine între produsele și serviciile în cauză, nu exista un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 între marca solicitată și cele al căror titular era reclamanta, dat fiind că semnele în conflict prezentau diferențe vădite. În plus, camera de recurs a considerat că publicul relevant, compus din consumatori obișnuiți și din utilizatori profesioniști, percepea combinația literei „f” și a cifrei „1” ca fiind denumirea generică a unei categorii de mașini de curse și, prin extindere, de curse în care sunt implicate astfel de mașini. Camera de recurs a concluzionat în plus că renumele mărcilor anterioare privea numai elementul „f 1” al mărcii înregistrate sub nr. 631531.
12 În ceea ce privește articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, camera de recurs a considerat că, deși marca figurativă anterioară poate vehicula o imagine de tehnologie de vârf, de exclusivitate și de lux, singurul vector de comunicare a acestei imagini era elementul „f 1” ca logotip F1. Cu toate acestea, puțini consumatori ar atribui un caracter distinctiv abrevierii F1, cu excepția cazului în care este însoțită de logotipul menționat. În această privință, camera de recurs a constatat că niciun element al mărcii solicitate nu amintea acest logotip publicului și că, prin urmare, marca solicitată nu ar parazita mărcile anterioare, nu ar atinge renumele mărcilor respective și nici nu ar permite titularului său să obțină un profit nejustificat din imaginea pozitivă a acestor mărci.
Procedurile în fața Tribunalului și a Curții de Justiție
13 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 14 ianuarie 2009, reclamanta a formulat acțiunea având ca obiect anularea deciziei atacate pentru încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94.
14 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 10 iunie 2010.
15 Prin Hotărârea din 17 februarie 2011, Formula One Licensing/OAPI – Global Sports Media (F1 – LIVE) (T‑10/09, Rep., denumită în continuare „hotărârea Tribunalului”, EU:T:2011:45), Tribunalul a respins acțiunea și a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
16 Pronunțându‑se astfel, Tribunalul a respins cele două motive invocate de reclamantă.
17 Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 29 aprilie 2011, reclamanta a formulat recurs împotriva hotărârii Tribunalului, prin care a solicitat Curții anularea hotărârii menționate.
18 Prin Hotărârea din 24 mai 2012, Formula One Licensing/OAPI (C‑196/11 P, Rep., denumită în continuare „hotărârea pronunțată în recurs”, EU:C:2012:314), Curtea a anulat hotărârea Tribunalului.
19 Curtea a constatat că Tribunalul a analizat validitatea mărcilor anterioare în cadrul unei proceduri de înregistrare a unei mărci comunitare și astfel a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. În aceste condiții, Formula One Licensing a susținut în mod întemeiat că hotărârea atacată era afectată de o eroare de drept (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 18 de mai sus, EU:C:2012:314, punctele 51-53).
20 Curtea a trimis cauza Tribunalului spre rejudecare pentru ca acesta să examineze dacă, fără a proceda la constatarea lipsei caracterului distinctiv al semnului „F1” în mărcile anterioare, putea fi înlăturată aplicarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
21 În urma hotărârii pronunțate în recurs și conform articolului 118 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cauza a fost atribuită Camerei a șasea. Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat ulterior la Camera a opta, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.
22 Prin scrisoarea din 11 iunie 2014, ESPN Sports Media Ltd a solicitat să fie autorizată să se substituie Global Sports Media Ltd în calitate de intervenientă în procedura din fața Tribunalului pentru motivul că îi fuseseră transferate drepturile asupra mărcii solicitate.
23 Prin scrisoarea din 17 iunie 2014, părțile în procedură au fost invitate să își prezinte observațiile asupra cererii de substituire a intervenientei. Prin scrisoarea din 20 iunie 2014, OAPI nu a ridicat obiecții cu privire la substituirea Global Sports Media în prezenta procedură cu ESPN Sports Media.
24 Prin Ordonanța Tribunalului (Camera a opta) din 30 iunie 2014, s‑a admis cererea de substituire.
Concluziile părților după trimiterea spre rejudecare
25 Părțile au fost invitate să își prezinte observațiile conform articolului 119 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. Reclamanta și OAPI au depus observațiile lor în termenele stabilite, mai precis la 9 august 2012 și, respectiv, la 28 septembrie 2012. Intervenienta nu a depus observații în termenul acordat.
26 În observațiile sale, reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii de pe rolul OAPI, al Tribunalului și al Curții de Justiție.
27 În observațiile sale, OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea în totalitate a acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
28 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive, întemeiate pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 și, respectiv, pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din același regulament.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94
29 Mai întâi, este necesar să se considere, asemenea camerei de recurs, că publicul relevant era compus din consumatori medii din Uniunea Europeană.
30 De asemenea, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat la punctele 25-27 ale deciziei atacate că produsele și serviciile vizate de mărcile în conflict erau fie identice, fie foarte similare.
31 În plus, se înțelege că o combinație a literei „f” și a cifrei „1” este abrevierea pentru „formula 1”, expresie care desemnează în general o categorie de mașini de curse și, prin extensie, curse în care sunt implicate astfel de mașini.
32 Reclamanta susține în esență că există un risc de confuzie între marca verbală F1 (protejată ca marcă internațională în Germania, în Danemarca, în Spania, în Franța, în Italia și în Ungaria), pe de o parte, și marca solicitată F1-LIVE, pe de altă parte. Același lucru este valabil și în ceea ce privește marca comunitară figurativă și marca solicitată.
33 Astfel cum rezultă din hotărârea pronunțată în recurs (punctul 18 de mai sus, EU:C:2012:314, punctul 47), pentru a nu încălca articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, trebuie recunoscut un anumit grad de caracter distinctiv al unei mărci naționale invocate în susținerea unei opoziții la înregistrarea unei mărci comunitare.
34 Prin urmare, nu se poate recunoaște că semnul F1 este generic, descriptiv și lipsit de orice caracter distinctiv, în caz contrar analizându‑se validitatea mărcii anterioare în cadrul unei proceduri de înregistrare a unei mărci comunitare, ceea ce ar avea drept consecință încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 18 de mai sus, EU:C:2012:314, punctele 51 și 52).
35 Desigur, în cazul formulării unei opoziții, întemeiată pe existența unei mărci naționale anterioare, împotriva înregistrării unei mărci comunitare, OAPI și, în consecință, Tribunalul sunt obligate să verifice în ce mod publicul relevant percepe semnul identic cu această marcă națională în marca a cărei înregistrare se solicită și să aprecieze, dacă este cazul, gradul caracterului distinctiv al acestui semn (hotărârea pronunțată în recurs, punctul 18 de mai sus, EU:C:2012:314, punctul 42).
36 Cu toate acestea, asemenea verificări nu pot conduce la constatarea unei lipse a caracterului distinctiv al unui semn identic cu o marcă națională înregistrată și protejată, din moment ce o astfel de constatare nu ar fi compatibilă nici cu coexistența mărcilor comunitare și a mărcilor naționale, nici cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu alineatul (2) litera (a) punctul (ii) al aceluiași articol (Hotărârea pronunțată în recurs, punctul 18 de mai sus, EU:C:2012:314, punctul 44).
37 Într‑adevăr, după cum rezultă din hotărârea pronunțată în recurs (punctul 18 de mai sus, EU:C:2012:314, punctul 45), această constatare ar aduce atingere mărcilor naționale identice cu un semn considerat ca fiind lipsit de caracter distinctiv, întrucât înregistrarea unei astfel de mărci comunitare ar constitui o situație care poate elimina protecția națională a acestor mărci. În acest sens, constatarea menționată nu ar respecta sistemul instituit prin Regulamentul nr. 40/94, care se bazează pe coexistența mărcilor comunitare și a mărcilor naționale, după cum precizează al cincilea considerent al acestui regulament, dat fiind că validitatea unei mărci internaționale sau naționale poate fi pusă în discuție în temeiul lipsei caracterului distinctiv numai în cadrul unei proceduri de declarare a nulității inițiate în statul membru respectiv, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92) și din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25).
38 În aceste condiții, este necesar să se constate că din elementele de probă scrisă prezentate de părți în fața OAPI rezultă că dat fiind că astfel cum s‑a subliniat la punctul 31 de mai sus, elementul verbal „f 1” constituie abrevierea obișnuită a expresiei „formula 1”, acest element are un caracter distinctiv slab. Este necesar să se amintească, în această privință, că produsele și serviciile vizate de cerere de înregistrare privesc, mai concret, domeniul formulei 1.
39 În plus, afirmația reclamantei potrivit căreia elementul verbal „f 1” ar fi elementul dominant al mărcii solicitate nu poate fi reținută. Astfel, marca solicitată are un caracter relativ complex, întrucât este compusă din două elemente verbale, „f 1” și „live”, separate de o cratimă și inserate într‑o configurație grafică originală pentru a forma un logo specific. Astfel, vor fi percepute din punct de vedere vizual ca un tot.
40 În ceea ce privește pretinsul renume, din dosar rezultă că în mod întemeiat camera de recurs a concluzionat că acesta privea numai versiunea logotip a elementului verbal „f 1”.
41 Prin urmare, trebuie să se realizeze o comparație între semnele în conflict, și anume marca verbală anterioară F1 și marca solicitată și, eventual, marca figurativă anterioară F1 Formula 1 și marca solicitată.
42 Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că în mod întemeiat camera de recurs a reținut, la punctul 59 și următoarele din decizia atacată, că există un anumit grad de similitudine între semnele în conflict și, prin urmare, un risc de confuzie între semnele în conflict în considerarea elementului „f 1” pe care îl au în comun. Cu toate acestea, ele diferă pe plan vizual, datorită lungimii lor, a prezenței cuvântului „live” și a faptului că marca solicitată cuprinde un element figurativ.
43 Pe plan fonetic, trebuie constatat că marca solicitată cuprinde două cuvinte, iar mărcile anterioare unul singur. Adăugarea în marca solicitată a unui cuvânt suplimentar, care este pronunțat, contrabalansează, într‑o anumită măsură, elementul comun „f 1”. Cu toate acestea, datorită faptului că semnele în conflict cuprind amândouă elementul „f 1”, care este primul pronunțat în marca solicitată, camera de recurs a concluzionat în mod întemeiat în sensul existenței unui anumit grad de similitudine pe plan fonetic.
44 Pe plan conceptual, trebuie subliniat că marca anterioară desemnează un tip deosebit de mașini de curse, și anume mașinile de formula 1, și poate fi percepută de asemenea ca făcând implicit referire la cursele de formula 1. Marca solicitată vehiculează același mesaj, dar adăugarea cuvântului „live”, care evocă rezumarea sau transmiterea în direct a unui eveniment, o face mai bogată din punct de vedere conceptual decât marca anterioară.
45 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că, deși există elemente de diferențiere vizuală, fonetică și conceptuală între mărcile în conflict, există totodată un anumit grad de similitudine globală, în considerarea includerii elementului verbal al mărcii anterioare în marca figurativă pentru care s‑a solicitat înregistrarea.
46 Prin urmare, trebuie să se aprecieze global dacă există un risc de confuzie între mărcile în conflict.
47 În ceea ce privește riscul de confuzie, trebuie amintit că aprecierea globală a acestui risc implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare și în special între similitudinea mărcilor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec, EU:C:1998:442, punctul 17, și Hotărârea din 14 decembrie 2006, Mast‑Jägermeister/OAPI – Licorera Zacapaneca (VENADO cu cadru și alții), T‑81/03, T‑82/03, și T‑103/03, Rec. EU:T:2006:397, punctul 74].
48 În această privință, trebuie amintit că elementul „f 1”, scris cu caractere tipografice obișnuite, în raport cu produsele și serviciile vizate, nu are decât un caracter distinctiv slab și că renumele eventual al mărcii comunitare figurative utilizate în Uniune privea în esență logotipul în sine.
49 Cu toate acestea, trebuie amintit că recunoașterea unui caracter slab distinctiv al mărcii anterioare nu exclude posibilitatea de a constata existența în speță a unui risc de confuzie. Astfel, deși caracterul distinctiv al mărcii anterioare trebuie luat în considerare în aprecierea riscului de confuzie (a se vedea prin analogie Hotărârea Canon, punctul 47 de mai sus, EU:C:1998:442, punctul 24), acesta nu este decât un element printre altele care intervine în cadrul acestei aprecieri. Astfel, chiar în prezența unei mărci anterioare cu slab caracter distinctiv poate exista un risc de confuzie, de exemplu în considerarea similitudinii semnelor și a produselor sau serviciilor vizate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 13 decembrie 2007, Xentral/OAPI – Pages jaunes (PAGESJAUNES.COM), T‑134/06, Rep., punctul 70 și jurisprudența citată].
50 Trebuie remarcat în această privință că produsele și serviciile desemnate de marca solicitată și cele vizate de mărcile anterioare sunt fie identice, fie similare.
51 În plus, astfel cum s‑a subliniat la punctele 42 și 45 de mai sus, elementul verbal „f 1” din marca anterioară a fost reprodus în marca a cărei înregistrare se solicită. Deși elementul verbal „f 1” nu poate fi considerat ca fiind elementul dominant în semnul solicitat, aceasta nu înseamnă că pentru acest motiv trebuie considerat ca fiind neglijabil. Mai concret, este necesar să se constate că celelalte două elemente care alcătuiesc marca solicitată, mai precis elementul verbal „live” și elementul figurativ care constă într‑un cerc care iese în evidență pe fondul gri închis, ar putea fi percepute că sugerează primul, transmiterea evenimentelor sportive în timp real și, al doilea, un circuit de curse. Astfel, din moment ce aceste elemente pot evoca ideea generală de evenimente legate de sportul automobilist, combinarea lor cu elementul verbal „f 1” contribuie la fixarea în percepția publicului relevant a imaginii curselor de automobile de formula 1, vehiculată de acest element verbal.
52 Din considerațiile precedente și în special din faptul că publicul relevant nu păstrează în memorie decât o imagine imperfectă a mărcilor în cauză, astfel încât elementul lor comun, elementul „f 1”, generează o anumită similitudine între acestea, și din interdependența dintre factorii diferiți care trebuie luați în considerare, produsele vizate fiind identice sau foarte similare, rezultă că riscul de confuzie în percepția consumatorilor nu poate fi exclus. Cu alte cuvinte, există un risc ca respectivele două mărci să fie asociate în percepția consumatorilor, care interpretează marca solicitată drept o variantă a mărcii anterioare F1 în considerarea reproducerii identice a acesteia din urmă și, prin urmare, a originii lor comerciale.
53 În consecință, trebuie constatat că, atunci când a concluzionat că între marca solicitată și marca verbală anterioară nu exista niciun risc de confuzie, camera de recurs a săvârșit o eroare.
54 Din ansamblul considerațiilor precedente rezultă că decizia atacată trebuie anulată fără să fie necesar să se compare marca figurativă anterioară cu marca solicitată și să se examineze al doilea motiv.
Cu privire la cheltuielile de judecată
55 În hotărârea pronunțată în recurs, Curtea a dispus soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul. Revine, așadar, Tribunalului să se pronunțe, în cadrul prezentei hotărâri, asupra ansamblului cheltuielilor aferente diferitelor proceduri, în conformitate cu articolul 121 din Regulamentul de procedură.
56 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
57 Întrucât OAPI și intervenienta au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.
58 În plus, reclamanta solicită ca OAPI și intervenienta să fie obligate la plata cheltuielilor de judecată pe care le‑a efectuat în procedura de pe rolul OAPI. În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 136 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cheltuielile necesare efectuate de părți în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs sunt considerate cheltuieli de judecată recuperabile. Situația este însă diferită în ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în legătură cu procedura care s-a aflat pe rolul diviziei de opoziție [Hotărârea din 25 iunie 2010, MIP Metro/OAPI – CBT Comunicación Multimedia (Metromeet), T‑407/08, Rep. EU:T:2010:256, punctul 51]. Prin urmare, cererea reclamantei prin care solicită obligarea OAPI și a intervenientei, care au căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele efectuate în cadrul procedurii de pe rolul OAPI, nu poate fi admisă decât cu privire la cheltuielile necesare efectuate de reclamantă în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 16 octombrie 2008 (cauza R 7/2008-1).
2) Obligă OAPI și ESPN Sports Media Ltd la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Formula One Licensing BV în procedurile desfășurate în fața Tribunalului și a Curții, precum și a celor pe care aceasta le‑a efectuat în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 11 decembrie 2014.
Semnături