HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
9 septembrie 2015(*)
„Concurență – Înțelegeri – Piața mondială a tuburilor pentru monitoare TV și monitoare de calculatoare – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Acorduri și practici concertate în materie de prețuri, de împărțire a piețelor, de capacități și de producție – Dreptul la apărare – Dovada participării la înțelegere – Încălcare unică și continuă – Orientările din 2006 privind calcularea amenzilor – Proporționalitate – Amenzi – Fond”
În cauza T‑82/13,
Panasonic Corp., cu sediul în Kadoma (Japon),
MT Picture Display Co. Ltd, cu sediul în Matsuocho (Japon),
reprezentate de R. Gerrits și de A.‑H. Bischke, avocați, de M. Hoskins, QC, și de S. K. Abram, barrister,
reclamante,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de A. Biolan, de M. Kellerbauer și de G. Koleva, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect, cu titlu principal, o cerere de anulare a Deciziei C(2012) 8839 final a Comisiei din 5 decembrie 2012 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.437 – Tuburi pentru monitoare TV și monitoare de calculatoare), în măsura în care le privește pe reclamante, precum și, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a cuantumului amenzii care a fost aplicată reclamantelor,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnii S. Papasavvas (raportor), președinte, N. J. Forwood și E. Bieliunas, judecători,
grefier: doamna C. Kristensen, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 11 noiembrie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre(1)
[omissis]
Procedura și concluziile părților
23 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 13 februarie 2013, reclamantele au introdus prezenta acțiune.
24 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a treia, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.
25 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 18 februarie 2014, reclamantele au prezentat observații cu privire la duplică. Prin scrisoarea din 28 februarie 2014, Comisia și‑a prezentat observațiile cu privire la acest înscris. Cele două înscrisuri au fost depuse la dosar prin decizia președintelui de cameră din 7 martie 2014.
26 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a treia) a decis să deschidă faza orală a procedurii și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, să adreseze părților anumite întrebări. S‑a dat curs acestei cereri în termenul stabilit.
27 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 11 noiembrie 2014. În cadrul acesteia, s‑a decis ca părțile să fie invitate să depună observații eventuale cu privire la Hotărârea Curții din 12 noiembrie 2014, Guardian Industries și Guardian Europe/Comisia (C‑580/12 P, Rep.), în termen de zece zile de la data pronunțării acesteia din urmă, termen care a fost prelungit până la 28 noiembrie 2014 în privința Comisiei, la cererea acesteia.
28 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 28 noiembrie 2014, Comisia a dat curs acestei cereri. Reclamantele nu au depus observații.
29 Prin decizia din 28 noiembrie 2014, s‑a stabilit ca un document prezentat de Comisie, referitor la procesul‑verbal al ședinței, să nu fie depus la dosarul cauzei.
30 Faza orală a procedurii a fost declarată terminată la 5 decembrie 2014.
31 Prin Ordonanța din 26 mai 2015, Tribunal a decis redeschiderea fazei orale a procedurii, în temeiul articolului 62 din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991.
32 În cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură din 2 mai 1991, Tribunalul a invitat părțile să depună observații eventuale cu privire la Concluziile avocatului general Wathelet prezentate în cauza InnoLux/Comisia (C‑231/14 P, Rep.). S‑a dat curs acestei cereri în termenul stabilit. În continuare, părțile și‑au prezentat observațiile cu privire la răspunsurile date în cadrul acestei măsuri de organizare a procedurii și, în special, cu privire la calculul și la cuantumul amenzilor.
33 Faza orală a procedurii a fost declarată terminată la 10 iulie 2015.
34 Reclamantele solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate, în măsura în care în aceasta se concluzionează că MEI sau MTPD au încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE;
– anularea sau reducerea în mod adecvat a amenzilor aplicate Panasonic sau MTPD;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
35 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
[omissis]
Cu privire la al doilea capăt de cerere, prin care se solicită desființarea sau reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantelor
[omissis]
Cu privire la metodologia utilizată pentru stabilirea valorii vânzărilor
153 Reclamantele susțin că metodologia utilizată în decizia atacată pentru calcularea valorii vânzărilor directe în SEE prin intermediul produselor prelucrate este incorectă și a condus la o amendă disproporționată în raport cu impactul real al acestor vânzări pe piață. În această privință, în primul rând, reclamantele arată că, potrivit solicitării de informații a Comisiei din 4 martie 2011, valoarea acestor vânzări trebuia calculată ca fiind media valorii vânzărilor directe în SEE în aceeași perioadă înmulțită cu numărul de CPT vizate. Reclamantele susțin astfel că metodologia Comisiei a pornit de la premisa eronată potrivit căreia valoarea medie a CPT integrate în produse prelucrate era identică față de valoarea medie a vânzărilor directe de CPT în SEE. Or, această abordare nu ar ține seama de faptul că, în ceea ce privește Panasonic, CPT integrate în produsele prelucrate de grup aveau, în general, o dimensiune mai mică și aveau, așadar, o valoare economică mai mică față de cea a produselor vândute direct în SEE unor terți, după cum s‑ar menționa în raportul întocmit de un cabinet de consultanță în economia concurenței anexat în răspunsul la solicitarea de informații a Comisiei, formulat de reclamante la 20 aprilie 2011. În al doilea rând, reclamantele susțin că, spre deosebire de abordarea avută în vedere de Comisie, care se întemeia numai pe perioada în care CPT erau vândute unor terți, metodologia pe care o propuseseră era mai precisă, întrucât se întemeia pe o medie ponderată care ținea seama atât de perioada, cât și de dimensiunea CPT încorporate în televizoarele Panasonic. Deși Comisia nu a negat exactitatea datelor furnizate de reclamante, acestea îi impută că nu le‑a luat în considerare în vederea calculării cuantumului amenzii care le‑a fost aplicată prin decizia atacată.
154 Comisia arată că Orientările din 2006 nu impun luarea în considerare a impactului real asupra pieței al unei încălcări a articolului 101 TFUE. Pe de altă parte, Comisia arată că reclamantele propun o metodă alternativă nu pentru că aceasta este mai precisă, ci doar pentru că se dovedește că determină o valoare mai mică a vânzărilor și, prin urmare, o amendă mai mică. Or, Comisia susține că nu are nicidecum obligația să aleagă o metodă specifică ce ar determina o amendă mai mică, ci doar să aplice Orientările din 2006 într‑un mod care să reflecte în mod adecvat caracterul real al încălcării în ansamblu.
155 În această privință, în ceea ce privește controlul exercitat de instanța Uniunii asupra deciziilor Comisiei în domeniul concurenței, trebuie amintit că competența de fond abilitează această instanță să reformeze actul atacat, chiar în lipsa anulării, ținând seama de toate împrejurările de fapt, în scopul modificării, de exemplu, a cuantumului amenzii (a se vedea Hotărârea Curții din 3 septembrie 2009, Prym și Prym Consumer/Comisia, C‑534/07 P, Rep., p. I‑7415, punctul 86 și jurisprudența citată).
156 Desigur, din jurisprudența Curții rezultă că exercitarea unei competențe de fond nu poate da naștere, cu ocazia determinării cuantumului amenzilor, unei discriminări între întreprinderile care au participat la un acord contrar articolului 101 alineatul (1) TFUE (Hotărârea Limburgse Vinyl Maatschappij și alții/Comisia, punctul 51 de mai sus, punctul 617, și Hotărârea Curții din 25 ianuarie 2007, Dalmine/Comisia, C‑407/04 P, Rep., p. I‑829, punctul 152). În cazul în care Tribunalul intenționează să înlăture în mod specific, în privința uneia dintre aceste întreprinderi, metoda de calcul urmată de Comisie și pe care nu a repus‑o în discuție, este necesar să explice această decizie în cuprinsul hotărârii (Hotărârea Curții din 18 septembrie 2003, Volkswagen/Comisia, C‑338/00 P, Rec., p. I‑9189, punctul 146, și Hotărârea Curții din 30 mai 2013, Quinn Barlo și alții/Comisia, C‑70/12 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 46).
157 În continuare, trebuie amintit că, potrivit punctului 13 din Orientările din 2006, pentru a determina cuantumul de bază al amenzii care urmează să fie aplicată în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia utilizează valoarea vânzărilor de bunuri sau de servicii, realizate de întreprindere, care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea, în sectorul geografic relevant din teritoriul SEE.
158 Astfel cum s‑a amintit la punctul 16 de mai sus, din decizia atacată reiese că, pentru a determina cuantumul de bază al amenzii, Comisia a luat în considerare proporția din vânzările directe de CPT – vândute ca atare sau prin intermediul produselor prelucrate – intervenite în SEE pe toată durata încălcării și care erau efectuate de unul dintre destinatarii deciziei menționate înmulțite cu numărul de ani de participare a acestora la încălcare [considerentele (1020), (1021), (1034), (1042) și (1056)].
159 În considerentul (1022) al deciziei atacate, Comisia a arătat că, deși luarea în considerare a vânzărilor directe intervenite în SEE prin intermediul produselor prelucrate a determinat includerea vânzărilor intragupuri în cazul unora dintre părți, inclusiv societățile‑mamă ale întreprinderilor comune, faptul de a se concentra pe prima vânzare realizată în SEE a produsului vizat de încălcare – indiferent dacă acesta a fost prelucrat sau nu a fost prelucrat – către un client sau către o întreprindere care nu făcea parte din întreprinderea furnizoare garanta lipsa unei discriminări între întreprinderile integrate vertical și cele care nu erau integrate vertical.
160 În plus, în considerentul (1026) al deciziei atacate, Comisia a observat că, dacă se concentrează pe valoarea vânzărilor directe în SEE, precum și pe valoarea vânzărilor directe intervenite în SEE prin intermediul produselor prelucrate, obiectivul acesteia a constat în a include în permanență în valoarea vânzărilor produsele care au făcut obiectul înțelegerii numai dacă erau vândute pentru prima dată către un client extern față de întreprinderile care făceau parte din cartel și care era situat în SEE. Mai mult, Comisia a subliniat că nu a luat în considerare valoarea produsului prelucrat în ansamblu, ci doar valoarea CPT care erau integrate în acesta. În sfârșit, în considerentele (1027) și (1028) ale deciziei atacate, Comisia a arătat că, întrucât concertarea asupra volumelor și a restrângerii producției vizase întreaga producție și vânzările realizate de participanți, vânzările către clienții intragrupuri făceau parte din discuțiile din cadrul înțelegerii.
161 Trebuie să se arate că reclamantele nu contestă luarea în considerare a vânzărilor intragrupuri sau vânzările directe prin intermediul produselor prelucrate, în vederea calculării cuantumului amenzii care le‑a fost aplicată, ci contestă exactitatea calculului valorii acestor vânzări, efectuat de Comisie, astfel cum rezultă din decizia atacată. În această privință, reclamantele afirmă că au semnalat acest aspect în răspunsul lor din 20 aprilie 2011 la solicitarea de informații a Comisiei din 4 aprilie 2011.
162 În ședință, reclamantele au precizat că au furnizat Comisiei date cifrice exacte care țineau seama, în măsura posibilului, de numărul de CPT integrate, în funcție de dimensiunea și de prețul acestora, în fiecare an vizat. Pe de altă parte, reclamantele și‑au reiterat argumentația potrivit căreia, deși Comisia nu a contestat exactitatea acestor date, nu le‑ar fi luat în considerare fără a oferi o justificare.
163 Comisia a confirmat că nu contestă exactitatea datelor respective, însă a susținut că faptul de a aplica o metodologie diferită reclamantelor în raport cu alți destinatari ai deciziei, care nu au prezentat asemenea date, ar fi determinat o încălcare a principiului egalității de tratament. În plus, Comisia a declarat că, în ipoteza în care Tribunalul ar trebui să considere că datele cifrice prezentate de reclamante erau mai exacte, nu s‑ar opune situației în care calculul pe care acestea l‑au efectuat să fie utilizat pentru a recalcula cuantumul amenzii.
164 Trebuie să se arate că, astfel cum s‑a menționat în considerentul (1032) al deciziei atacate, prin scrisoarea din 4 martie 2011, s‑a solicitat destinatarilor acestei decizii să utilizeze date specifice cu privire la vânzările lor directe în SEE și cu privire la vânzările lor directe în SEE prin intermediul produselor prelucrate drept bază de calcul al valorii vânzărilor lor și au fost informați cu privire la modul în care trebuiau să calculeze toate datele cifrice solicitate. Din cuprinsul instrucțiunilor, comunicate în anexa I la această scrisoare în vederea posibilității de a răspunde la chestionarul prevăzut în acest scop, reiese că metoda de calcul preconizată de Comisie în privința vânzărilor directe în SEE prin intermediul produselor prelucrate se întemeia pe media valorii vânzărilor directe în SEE realizate în aceeași perioadă înmulțită cu numărul de CPT vizate. În lipsa vânzărilor directe în SEE în perioada relevantă sau în ipoteza în care acestea nu ar fi fost reprezentative, întreprinderile în cauză erau solicitate să contacteze Comisia pentru a discuta despre o metodă de calcul alternativă.
165 Trebuie să se constate că, din răspunsul reclamantelor din 20 aprilie 2011 la solicitarea de informații a Comisiei, rezultă că acestea au propus o metodă alternativă de calculare a valorii vânzărilor directe în SEE prin intermediul produselor prelucrate, care a fost prezentată într‑un raport economic din 19 aprilie 2011, întocmit de RBB Economics (a se vedea punctul 153 de mai sus) și care a fost anexat la acest răspuns. Această metodă de calcul a constat în luarea în considerare a mediei ponderate a CPT asociate vânzărilor respective, în funcție de dimensiunea lor reală și de perioada vizată, recurgând la datele cifrice furnizate de reclamante. În acest raport, valoarea vânzărilor directe în SEE prin intermediul produselor prelucrate era calculată prin adăugarea, la fiecare dimensiune a unui televizor vândut în perioada în care a fost săvârșită încălcarea, a valorii medii a CPT având aceleași dimensiuni. În lipsa vânzărilor într‑o anumită perioadă de CPT având o dimensiune identică, datele utilizate în raportul respectiv erau întemeiate pe media ponderată a valorii tuturor CPT vândute în acea perioadă, de toate dimensiunile, aliniindu‑se cu privire la acest aspect la metoda Comisiei.
166 Potrivit reclamantelor, abordarea lor ar conduce la rezultate mai precise și mai apropiate de realitate, în timp ce metodologia utilizată de Comisie ar putea avea ca efect atribuirea prețurilor de CPT de dimensiuni mari unor televizoare de dimensiuni mai mici.
167 În această privință, trebuie amintit că, potrivit punctului 15 din Orientările din 2006, pentru a determina valoarea vânzărilor unei întreprinderi, Comisia trebuie să utilizeze cele mai bune date disponibile ale întreprinderii. Or, din moment ce Comisia dispunea de date ce reflectau mai exact valoarea vânzărilor directe în SEE prin intermediul produselor prelucrate, împrejurare pe care, de altfel, Comisia a admis‑o în ședință, este suficient să se constate că aceasta s‑a îndepărtat de Orientări în privința calculării cuantumului de bază al amenzii aplicate reclamantelor, fără a furniza o justificare.
168 Or, Curtea a statuat deja că orientările prevăd o normă de conduită care indică practica ce trebuie urmată și de la care Comisia nu se poate îndepărta într‑un caz specific fără a oferi motive care să fie compatibile cu principiul egalității de tratament. Astfel, adoptând asemenea norme de conduită și anunțând, prin intermediul publicării lor, că le va aplica în viitor situațiilor vizate de acestea, Comisia își limitează exercitarea propriei puteri de apreciere și nu se poate abate de la aceste norme, în caz contrar riscând să fie sancționată, dacă este cazul, în temeiul unei încălcări a principiilor generale de drept precum egalitatea de tratament sau protecția încrederii legitime (Hotărârea Curții din 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri și alții/Comisia, C‑189/02 P, C‑202/02 P, C‑205/02 P‑C‑208/02 P și C‑213/02 P, Rec., p. I‑5425, punctele 209 și 211). Cu toate acestea, deși Comisia are obligația de a respecta principiul protecției încrederii legitime atunci când aplică normele indicative pe care și le‑a impus, acest principiu nu poate lega în aceiași termeni instanțele Uniunii în măsura în care nu au în vedere să aplice o metodă specifică de calcul al cuantumului amenzilor în exercitarea competenței lor de fond, ci examinează de la caz la caz situațiile care le sunt prezentate ținând seama de toate împrejurările de fapt și de drept aferente acestora (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 mai 2013, Quinn Barlo și alții/Comisia, punctul 156 de mai sus, punctul 53).
169 Prin urmare, este necesar ca Tribunalul să ia în considerare, în cadrul exercitării competenței sale de fond în vederea stabilirii cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor, datele cifrice furnizate de acestea în cursul procedurii administrative, a căror exactitate nu a fost contestată de Comisie. Or, în această privință, trebuie să se arate că, în răspunsul la măsurile de organizare a procedurii menționate la punctul 32 de mai sus, reclamantele au precizat că datele cifrice reproduse în cererea introductivă, referitoare la valoarea totală a vânzărilor realizate de Panasonic până la 31 martie 2003, includeau în mod greșit și vânzările realizate în luna iulie 1999 și au furnizat date rectificate cu privire la această împrejurare, care nu au fost contestate de Comisie.
170 Din cele de mai sus rezultă că primul aspect trebuie admis.
[omissis]
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Stabilește cuantumul amenzilor aplicate prin articolul 2 alineatul (2) literele (f), (h) și (i) din Decizia C(2012) 8839 final a Comisiei din 5 decembrie 2012 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.437 – Tuburi pentru monitoare TV și monitoare de calculatoare) la 128 866 000 de euro în ceea ce privește Panasonic Corp., pentru participarea sa directă la încălcarea privind piața tuburilor cinescop color utilizate pentru televizoarele color, la 82 826 000 de euro în ceea ce privește Panasonic, Toshiba Corp. și MT Picture Display Co. Ltd, în solidar, și la 7 530 000 de euro în ceea ce privește Panasonic și MT Picture Display, în solidar.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Papasavvas | Forwood | Bieliūnas |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 9 septembrie 2015.
Semnături