Recurs introdus la 16 aprilie 2024 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 7 februarie 2024 în cauza T-146/22, Ryanair/Comisia (KLM II; COVID-19)

(Cauza C-266/24 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, J. Carpi Badia, M. Farley, în calitate de agenți)

Celelalte părți din procedură: Ryanair DAC, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos, Société Air France, Air France-KLM, Koninklijke Luchtvaart Maatschappij NV

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

admiterea recursului și anularea hotărârii atacate;

utilizarea competenței de care dispune în temeiul articolului 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție de a soluționa ea însăși în mod definitiv litigiul;

cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să statueze cu privire la motivele asupra cărora nu s-a pronunțat și

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată în prezenta procedură, în cazul în care trimite cauza spre rejudecare la Tribunal, sau obligarea Ryanair la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care se pronunță în mod definitiv asupra litigiului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă două motive.

În primul rând, Tribunalul ar fi aplicat un criteriu juridic incorect pentru a stabili situațiile în care beneficiarul unui ajutor se limitează doar la una sau mai multe entități din cadrul unui grup de întreprinderi în sensul normelor Uniunii privind ajutoarele de stat. În special, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că factori care indică doar că, (i) în general, Air France-KLM, în calitate de societate-mamă de cel mai înalt rang, poate exercita un anumit grad de control asupra Société Air France (Air France) și asupra Koninklijke Luchtvaart Maatschappij (KLM) și a filialelor acestora și (ii) există un anumit grad de integrare, coordonare și cooperare între Air France, Air France-KLM și KLM, sunt suficienți pentru a demonstra că Air France-KLM și Air France au beneficiat efectiv de ajutor – și, prin urmare, ar trebui să fie considerate beneficiare în sensul normelor Uniunii privind ajutoarele de stat – într-o situație în care conținutul precis și condițiile în care a fost acordat ajutorul împiedică în mod explicit utilizarea ajutorului în beneficiul Air France-KLM și al Air France.

În al doilea rând, Tribunalul ar fi substituit în mod nelegal aprecierea Comisiei cu propria apreciere atunci când a stabilit dacă numai anumite societăți din cadrul grupului Air France-KLM sunt beneficiare ale măsurii de ajutor – domeniu care, astfel cum au recunoscut instanțele Uniunii, necesită aprecieri economice complexe și în privința căruia Comisia dispune de o largă putere de apreciere – fără a dovedi în mod adecvat că raționamentul Comisiei este afectat de o eroare vădită de apreciere.

____________