Cauzele conexate C‑261/08 și C‑348/08

María Julia Zurita García

și

Aurelio Choque Cabrera

împotriva

Delegado del Gobierno en la Región de Murcia

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Superior de Justicia de Murcia)

„Vize, azil și imigrare – Măsuri cu privire la trecerea frontierelor externe – Articolul 62 punctul (1) și punctul (2) litera (a) CE – Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen – Articolele 6b și 23 – Regulamentul (CE) nr. 562/2006 – Articolele 5, 11 și 13 – Prezumție cu privire la durata șederii – Resortisanți din țări terțe în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru – Reglementare națională care permite să se impună, în funcție de împrejurări, sau o amendă, sau expulzarea”

Sumarul hotărârii

Vize, azil, imigrare – Trecerea frontierelor externe ale statelor membre – Norme comune privind standardele și procedurile de control – Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen – Cod comunitar privind trecerea frontierelor – Persoană aflată în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru – Obligația acestuia din urmă de a adopta o decizie de expulzare – Inexistență

(Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 2133/2004, art. 6b și 23; Regulamentul nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 11)

Articolele 6b și 23 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 2133/2004 privind obligația autorităților competente ale statelor membre de a ștampila cu regularitate documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe în momentul trecerii de către aceștia a frontierelor externe ale statelor membre, precum și de modificare a dispozițiilor Convenției pentru aplicarea Acordului Schengen și a Manualului comun, precum și articolul 11 din Regulamentul nr. 562/2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) trebuie interpretate în sensul că, atunci când un resortisant al unei țări terțe se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru pentru că nu îndeplinește sau încetează să mai îndeplinească condițiile referitoare la durata șederii aplicabile în statul respectiv, acest stat membru nu este obligat să adopte împotriva sa o decizie de expulzare.

(a se vedea punctul 66 și dispozitivul)