HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta)
14 aprilie 2011(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ACNO FOCUS – Marca națională verbală anterioară FOCUS – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] – Utilizare serioasă a mărcii anterioare – Articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009]”
În cauza T‑466/08,
Lancôme parfums et beauté & Cie, cu sediul în Paris (Franța), reprezentată de A. von Mühlendahl și J. Pagenberg, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de domnul G. Schneider, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Focus Magazin Verlag GmbH, cu sediul în München (Germania), reprezentată de R. Schweizer și J. Berlinger, avocați,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 29 iulie 2008 (cauza R 1796/2007‑1) privind o procedură de opoziție între Focus Magazin Verlag GmbH și Lancôme parfums et beauté & Cie,
TRIBUNALUL (Camera a opta),
compus din domnul L. Truchot, președinte, doamna M. E. Martins Ribeiro și domnul H. Kanninen (raportor), judecători,
grefier: doamna S. Spyropoulos, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 21 octombrie 2008,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI depus la grefa Tribunalului la 13 februarie 2009,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 29 ianuarie 2009,
în urma ședinței din 17 noiembrie 2010,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 23 iulie 2003, reclamanta, Lancôme parfums et beauté & Cie, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal ACNO FOCUS.
3 Produsele a căror înregistrare s‑a solicitat fac parte din clasa 3 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „produse cosmetice și pentru machiaj”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 27/2004 din 5 iulie 2004.
5 La 16 septembrie 2004, intervenienta, Focus Magazin Verlag GmbH, a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii solicitate în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009).
6 Opoziția s‑a întemeiat pe:
– marca verbală FOCUS numărul 39407564 înregistrată în Germania la 23 mai 1996 pentru produse și servicii din clasele 3, 5, 6, 7, 8, 9, 14-16, 18, 20, 21, 24-26, 28-30, 33, 34, 36, 38, 39, 41 și 42;
– cererea numărul 453720 de înregistrare a mărcii verbale comunitare FOCUS depusă la 17 ianuarie 1997 pentru produse și servicii din clasele 3, 6, 7, 9, 14, 16, 21, 25, 28, 29, 32, 33, 35, 38, 39, 41 și 42.
7 Opoziția a vizat toate produsele desemnate în cererea de înregistrare a mărcii comunitare ACNO FOCUS și s‑a întemeiat pe toate produsele și serviciile acoperite de marca națională anterioară FOCUS și pe cererea de înregistrare a mărcii comunitare FOCUS.
8 Motivele invocate în susținerea opoziției au fost cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) și, respectiv, articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009].
9 Prin scrisoarea din 10 septembrie 2005, reclamanta a solicitat, în temeiul articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009], ca intervenienta să aducă dovada că marca națională anterioară FOCUS a făcut obiectul unei utilizări serioase în decursul a cinci ani care au precedat publicarea cererii de înregistrare a mărcii comunitare ACNO FOCUS.
10 Prin scrisoarea din 20 decembrie 2005, intervenienta a invocat, în esență, faptul că marca națională anterioară FOCUS a făcut, după înregistrare, obiectul mai multor proceduri de opoziție în Germania, care s‑ar fi încheiat la 13 ianuarie 2004, astfel încât obligația de utilizare a mărcii anterioare nu ar fi devenit efectivă decât la 13 ianuarie 2009.
11 Prin scrisoarea din 4 septembrie 2006, reclamanta a susținut, în esență, că marca națională anterioară FOCUS a fost înregistrată în Germania la 23 mai 1996 și că această dată constituia momentul de la care se calculează perioada de cinci ani de la înregistrare a mărcii anterioare respective, în sensul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94.
12 Prin decizia din 19 septembrie 2007, divizia de opoziție a admis opoziția și, în consecință, a respins cererea de înregistrare a mărcii comunitare ACNO FOCUS. Divizia de opoziție a apreciat mai întâi că intervenienta nu este obligată să facă dovada utilizării mărcii naționale anterioare FOCUS, întrucât aceasta a făcut obiectul unei proceduri de opoziție în Germania care s‑a încheiat abia la 13 ianuarie 2004. În continuare, divizia de opoziție a apreciat că produsele acoperite de marca națională anterioară FOCUS și de marca solicitată ACNO FOCUS sunt identice, că semnele în conflict sunt, în ansamblu, similare și că există, așadar, un risc de confuzie între cele două semne în conflict pe teritoriul german.
13 Împotriva deciziei diviziei de opoziție, reclamanta a formulat la 16 noiembrie 2007 o cale de atac la OAPI, în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009).
14 Prin decizia din 29 iulie 2008 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a OAPI a respins calea de atac declarată de reclamantă. Aceasta a apreciat mai întâi că perioada de cinci ani de la înregistrare a mărcii naționale anterioare a început abia la 13 ianuarie 2004. În continuare, referitor la similitudinea semnelor, camera de recurs a subliniat că elementul „acno” al mărcii solicitate este descriptiv în ceea ce privește o caracteristică a produselor în cauză, și anume tratamentul acneei, și că nu poate fi, așadar, considerat elementul dominant al mărcii. Dat fiind că elementul „focus”, care ar fi elementul dominant al mărcii solicitate, reproduce marca națională anterioară, iar produsele sunt identice, camera de recurs a constatat existența unui risc de confuzie între semnele în conflict.
Procedura și concluziile părților
15 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– respingerea opoziției formulate de intervenientă împotriva înregistrării mărcii ACNO FOCUS;
– obligarea OAPI și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs.
16 OAPI și intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
17 Prin scrisoarea din 11 octombrie 2010, Tribunalul a solicitat OAPI, în temeiul articolului 64 din Regulamentul de procedură, prezentarea unei copii a hotărârii din 18 aprilie 2002 (MICRO FOCUS), pronunțată de Oberlandesgericht München (Tribunalul Landului Superior din München, Germania), și a hotărârii din 10 iulie 2003 (AMS), pronunțată de Bundespatentgericht (Curtea Federală de Brevete), ambele citate în memoriul în răspuns al OAPI. OAPI a dat curs acestei solicitări prin scrisoarea din 27 octombrie 2010.
În drept
18 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive: primul se întemeiază pe încălcarea articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 și al doilea pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din același regulament.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94
Argumentele părților
19 În primul rând, reclamanta susține că este „fără echivoc” că articolul 43 alineatul (2), din Regulamentul nr. 40/94 impune, atât cu privire la o marcă națională, cât și cu privire la o marcă comunitară care sunt anterioare, să se facă dovada utilizării serioase în decurs de cinci ani de la data înregistrării. Pentru a stabili momentul de la care se calculează perioada de cinci ani de la înregistrare a mărcii naționale anterioare FOCUS, nu ar fi, așadar, necesar să se facă trimitere la dispozițiile din legislația germană.
20 În al doilea rând, reclamanta subliniază că, în situația în care Tribunalul ar decide să țină cont de legislația germană, ar fi posibil să se considere, pornind de la interpretarea articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 26 alineatul (5) din Legea germană privind mărcile (Markengesetz, Gesetz über den Schutz von Marken und sonstigen Kennzeichen) din 25 octombrie 1994 (BGBl. 1994 I, p. 3082, și BGBl. 1995 I, p. 156) și cu articolul 10 alineatul (1) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind mărcile (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92), că, în cazul în care marca anterioară, pe care se întemeiază opoziția, a făcut la rândul său obiectul unei proceduri de opoziție la nivel național (denumită în continuare „procedura națională de opoziție”) după înregistrare, momentul de la care se calculează perioada de cinci ani de la înregistrare a mărcii anterioare prevăzută la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 (denumită în continuare „perioada de cinci ani de la înregistrare”) ar putea fi, însă numai în anumite cazuri, data încheierii procedurii naționale de opoziție.
21 Reclamanta susține astfel că trebuie să se facă distincție după cum produsele și serviciile acoperite de marca anterioară fac sau nu fac obiectul procedurii naționale de opoziție. Dacă procedura națională de opoziție privește toate produsele și serviciile acoperite de marca anterioară, perioada de cinci ani de la înregistrare nu ar trebui să înceapă să curgă decât de la data încheierii procedurii naționale de opoziție. În schimb, dacă procedura națională de opoziție nu privește toate produsele și serviciile acoperite de marca anterioară, momentul de la care se calculează perioada de cinci ani de la înregistrare ar trebui să fie, în ceea ce privește produsele și serviciile care nu fac obiectul procedurii naționale de opoziție, data înregistrării mărcii anterioare.
22 În al treilea rând, reclamanta pretinde că, și în cazul în care opoziția formulată în cadrul procedurii naționale ar constitui un motiv întemeiat pentru neutilizare în sensul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94, acest motiv nu ar fi valabil decât pentru produsele și serviciile care au făcut efectiv obiectul opoziției.
23 În consecință, niciuna dintre aceste trei interpretări nu ar permite intervenientei să invoce produsele din clasa 3 pentru a se opune înregistrării mărcii solicitate.
24 În sfârșit, reclamanta susține că abordarea reținută de camera de recurs în decizia atacată conduce la „rezultatul absurd” potrivit căruia intervenienta, care a solicitat înregistrarea mărcii anterioare FOCUS în 1996 pentru produse și servicii din 25 de clase diferite, ar putea amâna obligația de a face dovada utilizării mărcii timp de mai mulți ani de la formularea cererii de înregistrare a acesteia, ca urmare a faptului că procedurile de opoziție al căror obiect l‑a făcut această marcă în Germania s‑au încheiat abia în anul 2004.
25 OAPI și intervenienta susțin în esență că, având în vedere textul articolului 26 alineatul (5) din Markengesetz, nu pot exista două date diferite de la care să înceapă să curgă perioada de cinci ani de la înregistrare, după cum produsele și serviciile acoperite de marca anterioară fac sau nu fac obiectul procedurii naționale de opoziție. Momentul de la care se calculează perioada de cinci ani de la înregistrare ar fi data încheierii procedurilor naționale de opoziție îndreptate împotriva mărcii, respectiv 13 ianuarie 2004 în speță, oricare ar fi produsele și serviciile acoperite de marca anterioară care ar fi vizate de procedurile naționale de opoziție, astfel încât intervenienta nu ar fi obligată să facă dovada utilizării serioase a mărcii anterioare.
Aprecierea Tribunalului
26 Articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 prevede că, „[l]a cererea solicitantului, titularul unei mărci comunitare anterioare care a formulat opoziția aduce dovada că, în decursul a cinci ani ce precedă publicarea cererii de înregistrare a mărcii comunitare, marca comunitară anterioară a făcut obiectul unei utilizări cu bună‑credință [a se citi «serioase»] în cadrul Comunității pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată și pe care se întemeiază opoziția sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, deoarece la data respectivă marca anterioară fusese înregistrată cu cel puțin cinci ani în urmă”.
27 Rezultă din această dispoziție că titularul unei mărci comunitare anterioare care a formulat opoziția nu este obligat să facă dovada utilizării acestei mărci decât în măsura în care marca comunitară anterioară era înregistrată, la data publicării cererii de înregistrare a mărcii comunitare, de cel puțin cinci ani.
28 Potrivit articolului 43 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94, „[a]lineatul (2) se aplică mărcilor naționale anterioare menționate la articolul 8 alineatul (2) litera (a), înțelegându‑se că utilizarea lor în cadrul Comunității se înlocuiește cu utilizarea lor în statul membru în care marca națională anterioară este protejată”.
29 Pentru a stabili dacă intervenienta avea obligația să facă dovada utilizării serioase a mărcii naționale anterioare FOCUS, al cărei titular este, trebuie, așadar, să se verifice dacă în mod greșit de camera de recurs a reținut data de 13 ianuarie 2004 drept momentul de la care se calculează perioada de cinci ani de la înregistrare, moment de care depinde această obligație.
30 Deși din interpretarea coroborată a alineatelor (2) și (3) ale articolului 43 din Regulamentul nr. 40/94 rezultă că înregistrarea unei mărci naționale anterioare constituie momentul de la care se calculează perioada de cinci ani de la înregistrare, se impune constatarea faptului că Regulamentul nr. 40/94 nu permite stabilirea datei la care mărcile naționale anterioare sunt considerate înregistrate în fiecare dintre statele membre.
31 În plus, trebuie subliniat că, deși dreptul național al mărcilor a fost armonizat prin Directiva 89/104, totuși, din Hotărârea Curții din 14 iunie 2007, Häupl (C‑246/05, Rep., p. I‑4673, punctele 26-31), rezultă că această directivă nu armonizează procedura de înregistrare a mărcilor, astfel încât revine statului membru pentru care a fost depusă cererea de înregistrare să determine momentul la care se încheie procedura de înregistrare, în funcție de propriile sale norme de procedură [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2008, Rajani/OAPI – Artoz‑Papier (ATOZ), T‑100/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 36].
32 Rezultă că, în lipsa unei dispoziții relevante în Regulamentul nr. 40/94 sau în Directiva 89/104, trebuie să se facă trimitere la dreptul național al statului membru respectiv pentru a se stabili data înregistrării unei mărci naționale anterioare (a se vedea în acest sens Hotărârea ATOZ, citată anterior, punctul 35).
33 În speță, pentru a stabili momentul de la care se calculează perioada de cinci ani de la înregistrare a mărcii naționale anterioare FOCUS, trebuie, astfel cum a recunoscut reclamanta, de altfel, în ședință, să se facă referire la legislația germană, întrucât marca națională anterioară FOCUS a fost înregistrată în Germania.
34 Este cert că, în Germania, o marcă înregistrată poate face, după înregistrare, obiectul unei proceduri de opoziție. În acest caz, articolul 26 alineatul (5) din Markengesetz prevede că, „atunci când utilizarea unei mărci este necesară în cei cinci ani de la data înregistrării, data înregistrării se înlocuiește cu data încheierii procedurii de opoziție în cazul în care s‑a formulat opoziție împotriva înregistrării unei mărci”.
35 Rezultă că, în speță, întrucât marca națională anterioară FOCUS a făcut obiectul mai multor proceduri de opoziție în Germania, trebuie înlocuită data înregistrării cu data încheierii procedurilor de opoziție, respectiv 13 ianuarie 2004, pentru a se stabili momentul de la care se calculează perioada de cinci ani de la înregistrare.
36 Această concluzie nu poate fi infirmată de argumentul reclamantei potrivit căruia data de 13 ianuarie 2004 nu ar trebui reținută decât pentru produsele și serviciile acoperite de marca națională anterioară FOCUS față de care au fost declanșate proceduri de opoziție în Germania.
37 Astfel, trebuie constatat mai întâi că articolul 26 alineatul (5) din Markengesetz, astfel cum a arătat camera de recurs în decizia atacată, nu distinge după cum procedura de opoziție națională privește sau nu anumite produse sau servicii acoperite de marca națională anterioară. Reclamanta nu se poate, așadar, întemeia pe textul acestei dispoziții pentru a susține că ar trebui să se facă distincție după cum produsele și serviciile au făcut sau nu au făcut obiectul procedurii naționale de opoziție.
38 În continuare, din hotărârile pronunțate de instanțele germane, citate în decizia atacată și invocate de OAPI în memoriul în răspuns, în care se interpretează articolul 26 alineatul (5) din Markengesetz, rezultă că faptul că procedura de opoziție națională privește anumite produse sau servicii acoperite de marca anterioară este lipsit de efecte în privința stabilirii momentului de la care se calculează perioada de cinci ani de la înregistrare care, potrivit jurisprudenței menționate, este în toate cazurile data încheierii procedurilor naționale de opoziție îndreptate împotriva mărcii anterioare [hotărârea din 18 aprilie 2002 (MICRO FOCUS) pronunțată de Oberlandesgericht München și hotărârea din 10 iulie 2003 (AMS) pronunțată de Bundespatentgericht]. Potrivit instanțelor germane, marca anterioară înregistrată în Germania constituie, prin produsele și serviciile pe care le acoperă, un „concept comercial unitar”. În consecință, nu se poate impune titularului să facă dovada utilizării serioase a mărcii numai în privința anumitor produse și servicii acoperite de marca anterioară (a se vedea în acest sens hotărârea din 18 aprilie 2002 pronunțată de Oberlandesgericht München, citată anterior). Trebuie adăugat că, deși contestă interpretarea dreptului german astfel cum este realizată în cele două hotărâri ale instanțelor germane citate anterior, reclamanta nu invocă nicio decizie jurisdicțională germană care să susțină o altă interpretare.
39 Rezultă din cele ce precedă că în mod întemeiat camera de recurs a decis că perioada de cinci ani de la înregistrare a mărcii naționale anterioare FOCUS nu începuse să curgă decât la 13 ianuarie 2004, astfel încât intervenienta nu trebuia să facă dovada utilizării serioase a acestei mărci.
40 În aceste condiții, argumentul reclamantei potrivit căruia și în cazul în care opoziția formulată în cadrul procedurii naționale ar constitui un motiv întemeiat pentru neutilizare, acest motiv nu ar fi valabil decât pentru produsele și serviciile care au făcut efectiv obiectul opoziției, trebuie respins ca fiind lipsit de relevanță.
41 În ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia intervenienta s‑ar fi făcut vinovată de manevre dolosive pentru a nu fi obligată să facă dovada utilizării serioase a mărcii sale, se impune constatarea faptului că acesta se întemeiază pe afirmații nesusținute de elemente de probă.
42 Rezultă din toate considerațiile care precedă că motivul întemeiat pe încălcarea articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 trebuie respins ca nefondat.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94
43 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioară.
44 Potrivit jurisprudenței, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și produselor în discuție și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate [Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, Rec., p. II‑2821, punctele 30-33, și Hotărârea din 13 septembrie 2010, Procter & Gamble/OAPI – Prestige Cosmetics (P&G PRESTIGE BEAUTE), T‑366/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 49].
45 În speță, semnele care trebuie comparate sunt, pe de o parte, marca națională anterioară FOCUS și, pe de altă parte, marca comunitară solicitată ACNO FOCUS. Astfel, în timp ce opoziția s‑a întemeiat pe marca națională anterioară FOCUS, precum și pe cererea de înregistrare a mărcii comunitare FOCUS, camera de recurs s‑a întemeiat în decizia atacată numai pe marca națională anterioară FOCUS, fapt necontestat de părți. Prin urmare, pentru a stabili dacă există un risc de confuzie între semnele în conflict, examinarea trebuie să se limiteze la compararea mărcii naționale anterioare FOCUS cu marca solicitată ACNO FOCUS.
Cu privire la publicul relevant
46 Întrucât marca anterioară FOCUS este o marcă națională înregistrată în Germania, la analiza riscului de confuzie trebuie să se țină seama de punctul de vedere al publicului german, astfel cum a constatat camera de recurs.
47 Reclamanta susține că în decizia atacată nu există nicio indicație referitoare la nivelul de atenție al publicului relevant. Or, consumatorii de produse cosmetice și pentru machiaj, care ar fi aproape în exclusivitate femei, ar manifesta un nivel de atenție ridicat față de aceste produse și ar fi obișnuite să observe deosebirile dintre diversele mărci.
48 Potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie trebuie să se ia în considerare consumatorul mediu al categoriei de produse vizate, normal informat și suficient de atent și de avizat. De asemenea, este necesar să se țină seama și de faptul că nivelul atenției consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria de produse sau de servicii în cauză [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, Rep., p. II‑449, punctul 42 și jurisprudența citată].
49 Ținând cont de natura produselor în cauză, și anume produse cosmetice și pentru machiaj, trebuie apreciat că publicul relevant se compune din consumatori medii normal informați și suficient de atenți și de avizați [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 8 iulie 2009, Procter & Gamble/OAPI – Laboratorios Alcala Farma (oli), T‑240/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 27, și Hotărârea Tribunalului din 11 noiembrie 2009, REWE‑Zentral/OAPI – Aldi Einkauf (Clina), T‑150/08, nepublicată în Repertoriu, punctul 33], astfel încât atenția publicului relevant nu poate fi considerată mai mare decât atenția de care acest public ar da dovadă în privința produselor de consum curent.
50 În consecință, argumentul reclamantei trebuie respins.
Cu privire la compararea produselor și a semnelor în cauză
51 Cele două semne în conflict privesc produsele cosmetice și pentru machiaj. Produsele în cauză sunt, așadar, identice, astfel cum a indicat camera de recurs în decizia atacată, fără ca părțile să conteste acest lucru.
52 Referitor la compararea semnelor, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, două mărci sunt similare atunci când, din punctul de vedere al publicului relevant, există între ele o egalitate cel puțin parțială în ceea ce privește unul sau mai multe aspecte relevante [Hotărârea Tribunalului din 26 ianuarie 2006, Volkswagen/OAPI – Nacional Motor (Variant), T‑317/03, nepublicată în Repertoriu, punctul 46, și Hotărârea Tribunalului din 8 septembrie 2010, Quinta do Portal/OAPI – Vallegre (PORTO ALEGRE), T‑369/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 21].
53 Aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. În această privință, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca un tot și nu face o examinare a diferitelor detalii ale acesteia (a se vedea Hotărârea Curții din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, Rep., p. I‑4529, punctul 35 și jurisprudența citată).
54 În speță, camera de recurs a considerat că marca solicitată prezintă „un grad mediu, chiar ridicat, de similitudine” cu marca anterioară pe care o reproduce integral, căreia i se adăugă elementul „acno”. Camera de recurs a subliniat că elementul „acno”, foarte apropiat din punct de vedere fonetic de cuvântul german „akne”, face aluzie la o caracteristică a produselor, respectiv tratamentul acneei, și că nu putea fi, așadar, distinctiv. Prin urmare, cuvântul „focus”, care nu ar face aluzie la nicio caracteristică a produselor cosmetice, ar fi elementul dominant al semnului ACNO FOCUS. Camera de recurs a adăugat că regula potrivit căreia consumatorul acordă mai multă atenție părții de început a unui semn nu este aplicabilă în mod automat întrucât, deși partea de început a unei mărci este doar descriptivă în ceea ce privește produsele în cauză, consumatorul nu i‑ar acorda decât o atenție redusă. Camera de recurs a concluzionat că astfel cumpărătorul german de produse cosmetice ar putea considera cu ușurință că semnul ACNO FOCUS este denumirea sub care partea care a formulat opoziția, titulara mărcii anterioare, a început să comercializeze o nouă linie de produse pentru tratamentul acneei.
55 Reclamanta susține că marca solicitată și marca anterioară nu sunt similare și că în mod greșit camera de recurs a constatat existența unui risc de confuzie între acestea.
56 Trebuie să se constate că marca anterioară este constituită numai din elementul verbal „focus”, pe când marca solicitată este compusă din două elemente verbale, „acno” și „focus”. Prin urmare, cele două semne în conflict au în comun elementul „focus”, iar elementul „acno” constituie componenta care le diferențiază.
57 Părțile au poziții divergente cu privire la importanța care trebuie acordată elementelor „acno” și „focus” ale mărcii solicitate. În opinia reclamantei, elementul „acno”, situat în prima poziție, atrage atenția. În plus, acesta nu ar fi descriptiv în ceea ce privește produsele în cauză, întrucât produsele cosmetice și pentru machiaj nu vizează doar produsele referitoare la tratamentul acneei. În opinia OAPI și a intervenientei, „focus” ar fi elementul dominant al mărcii solicitate, întrucât elementul „acno” este descriptiv în ceea ce privește una dintre caracteristicile produselor în cauză, respectiv tratamentul acneei.
58 Trebuie subliniat că, pentru publicul relevant, elementul „acno” al mărcii solicitate poate face trimitere la cuvântul care german „akne” și poate fi, așadar, asociat cu produsele pentru tratamentul acneei. Este important de precizat în această privință că reclamanta nu exclude complet posibilitatea unei astfel de conexiuni. Ea se limitează astfel să menționeze că produsele cosmetice și pentru machiaj nu acoperă doar produsele pentru tratamentul acneei, astfel încât nu va trebui să se considere că elementul „acno” are caracter descriptiv cel puțin față de o parte a produselor menționate în cererea de înregistrare. Or, potrivit jurisprudenței, faptul că un semn verbal este descriptiv numai în raport cu o parte dintre produsele sau serviciile dintr‑o categorie menționată ca atare în cererea de înregistrare nu împiedică respingerea înregistrării acestui semn. Astfel, dacă într‑un asemenea caz semnul în discuție ar fi înregistrat ca marcă comunitară pentru categoria revendicată, nimic nu s‑ar opune ca titularul acestuia să îl utilizeze și pentru produsele sau pentru serviciile din categoria pentru care este descriptiv [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 20 martie 2002, DaimlerChrysler/OAPI (TELE AID), T‑355/00, Rec., p. II‑1939, punctul 40, și Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2008, Reber/OAPI – Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Mozart), T‑304/06, Rep., p. II‑1927, punctul 92].
59 În plus, elementul „acno” nu permite distragerea atenției de la elementul „focus” astfel încât să se modifice suficient modul în care publicul va percepe această marcă. Astfel, din moment ce elementul „acno” este descriptiv în ceea ce privește cel puțin o parte a produselor menționate în cererea de înregistrare, trebuie să se țină cont de faptul că probabil consumatorii îi vor acorda o importanță mai redusă, întrucât acest element nu are capacitatea de a indica originea comercială a produselor în cauză. În consecință, apreciată în ansamblul său, impresia produsă de marca solicitată este dominată de elementul „focus” într‑o astfel de manieră încât elementul „acno” apare mai puțin în imaginea acestei mărci pe care publicul relevant o păstrează în memorie, având în vedere produsele menționate în cererea de înregistrare.
60 Rezultă din considerațiile care precedă că, în ceea ce privește marca solicitată, elementul „acno” nu este mai important decât elementul „focus”. Dimpotrivă, astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs în decizia atacată, elementul „focus” este elementul dominant.
61 Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia partea de început a unui semn are importanță în impresia globală pe care o produce acest semn [Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2005, L’Oréal/OAPI – Revlon (FLEXI AIR), T‑112/03, Rec., p. II‑949, punctele 64 și 65, și Hotărârea Tribunalului din 16 decembrie 2008, Focus Magazin Verlag/OAPI – Editorial Planeta (FOCUS Radio), T‑357/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 36], trebuie amintit că această apreciere nu își găsește aplicabilitatea în toate cazurile și nu poate, în orice caz, să infirme principiul potrivit căruia, la examinarea similitudinii mărcilor, trebuie luată în considerare impresia de ansamblu produsă de aceste mărci, din moment ce consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitelor detalii ale acesteia [Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2007, Trek Bicycle/OAPI – Audi (ALLTREK), T‑158/05, nepublicată în Repertoriu, punctul 70, și PORTO ALEGRE, citată anterior, punctul 29].
62 Gradul de similitudine existent între cele două semne în conflict trebuie examinat în lumina acestei aprecieri.
63 Pe plan vizual, semnele în conflict au o lungime diferită și sunt compuse dintr‑un număr diferit de cuvinte, astfel încât nu se poate constata că sunt identice. Trebuie totuși avut în vedere că, pe acest plan, există între ele o anumită similitudine în măsura în care marca solicitată și marca anterioară au în comun elementul „focus”.
64 Pe plan fonetic, nu se poate constata nici existența unei identități între semnele în cauză, întrucât elementul „acno” al mărcii solicitate contribuie la diferențierea fonetică a celor două semne în conflict. Astfel, se impune constatarea faptului că există o diferență în modul de pronunțare între marca anterioară, deosebit de scurtă (două silabe), și marca solicitată (patru silabe). Totuși, din cauza pronunțării cuvântului comun „focus” al celor două mărci, se poate considera că există o anumită similitudine fonetică între cele două semne luate în ansamblul lor [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 11 decembrie 2008, Tomorrow Focus/OAPI – Information Builders (Tomorrow Focus), T‑90/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 34].
65 Pe plan conceptual, cele două mărci sunt destul de apropiate din moment ce fac amândouă referire, prin utilizarea cuvântului „focus”, la ideea de „concentrare intelectuală” sau de „focalizare” [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului Tomorrow Focus, citată anterior, punctul 35, și Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2007, Merant/OAPI – Focus Magazin verlag (FOCUS), T‑491/04, nepublicată în Repertoriu, punctul 57]. Trebuie prezumat că, datorită acestui element comun, publicul german va stabili o legătură conceptuală între cele două mărci. Astfel, deși semnificația mărcii solicitate poate fi considerată mai precisă întrucât elementul „acno” poate face trimitere la cuvântul „akne”, marca menționată nu este, din punct de vedere conceptual, departe de marca anterioară, astfel încât, pentru publicul relevant, marca solicitată ar putea fi percepută drept o variantă a mărcii FOCUS.
66 În sfârșit, trebuie precizat că Hotărârea Tribunalului din 22 iunie 2005, Plus/OAPI – Bälz și Hiller (Turkish Power) (T‑34/04, Rec., p. II‑2401), invocată de reclamantă, nu permite repunerea în discuție a acestei concluzii privind similitudinea semnelor în conflict. În cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre, Tribunalul a statuat că, în ansamblu, semnificația semnului Turkish Power se îndepărta de mesajul pe care îl conține elementul verbal unic „power” al mărcii naționale anterioare în special pentru motivul că elementul figurativ al mărcii solicitate adăuga o conotație distinctă conceptului de putere, singurul transmis de elementul verbal „power” al mărcii anterioare. Tribunalul a subliniat de asemenea existența unor diferențe sensibile la nivel vizual și fonetic între marca figurativă solicitată și marca verbală anterioară. Or, în speță, astfel cum s‑a arătat mai sus, nu numai că marca solicitată și marca anterioară sunt exclusiv verbale, dar în plus ele prezintă o anumită similitudine pe plan vizual și fonetic.
67 Rezultă din tot ceea ce precedă că trebuie confirmată concluzia camerei de recurs potrivit căreia semnele în conflict sunt similare.
Cu privire la riscul de confuzie
68 Aprecierea globală a riscului de confuzie implică o anumită interdependență a factorilor luați în considerare și în special a similitudinii mărcilor și a celei a produselor sau serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile acoperite poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea Curții din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., p. I‑5507, punctul 17, și Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2006, Mast‑Jägermeister/OAPI – Licorera Zacapaneca (VENADO cu cadru și altele), T‑81/03, T‑82/03 și T‑103/03, Rec., p. II‑5409, punctul 74].
69 S‑a constatat mai sus că există o anumită similitudine pe plan vizual, fonetic și conceptual între semnele în conflict. În plus, trebuie amintit că produsele în cauză sunt identice.
70 Rezultă din cele de mai sus și în special din faptul că publicul relevant nu păstrează în memorie decât o imagine imperfectă a mărcilor în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 28 octombrie 2010, Farmeco/OAPI – Allergan (BOTUMAX), T‑131/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 36], astfel încât elementul comun „focus” determină o anumită similitudine între acestea, și din interdependența diferiților factori care trebuie luați în considerare că în mod corect camera de recurs a constatat existența unui risc de confuzie între cele două semne în conflict.
71 Rezultă că acțiunea trebuie respinsă, fără a fi necesar să se mai pronunțe asupra celui de al doilea capăt de cerere al reclamantei, având ca obiect respingerea opoziției formulate de intervenientă împotriva înregistrării mărcii solicitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
72 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI și ale intervenientei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a opta)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Lancôme parfums et beauté & Cie la plata cheltuielilor de judecată.
Truchot | Martins Ribeiro | Kanninen |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 14 aprilie 2011.
Semnături