Cauza T‑387/07

Republica Portugheză

împotriva

Comisiei Europene

„FEDR – Reducere a unei contribuții financiare – Subvenție globală de sprijin pentru investițiile locale în Portugalia – Acțiune în anulare – Cheltuieli suportate efectiv – Clauză compromisorie”

Sumarul hotărârii

1.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut

(art. 253 CE)

2.      Coeziune economică și socială – Intervenții structurale – Subvenție globală de sprijin pentru investițiile locale

[Regulamentul nr. 4253/88 al Consiliului, art. 21 alin. (1)]

3.      Coeziune economică și socială – Intervenții structurale – Finanțare de către Uniune – Cuantum care rezultă în mod direct din decizia de acordare – Convenție încheiată între Comisie și organismul însărcinat cu gestionarea contribuției financiare care prevede o clauză compromisorie – Excludere din domeniul de aplicare al acesteia a litigiilor privind eventuale neregularități referitoare la executarea sa

[Regulamentul nr. 4253/88 al Consiliului, art. 20 alin. (1) și art. 21 alin. (1), și Regulamentul nr. 4254/88 al Consiliului, art. 6 alin. (2)]

1.      Motivarea impusă de articolul 253 CE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente, să își exercite controlul.

Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acest act. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 253 CE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă.

(a se vedea punctul 58)

2.      O convenție încheiată între Comisie și un organism intermediar însărcinat cu gestionarea unui sprijin pentru investițiile locale, în care se stabilesc condițiile de acordare și de utilizare a acestui sprijin, nu poate fi interpretată ca fiind contrară normelor comunitare care reglementează subvenția în cauză.

Or, articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul nr. 4253/88 al Consiliului din 19 decembrie 1988 de aplicare a Regulamentului nr. 2052/88 în ceea ce privește coordonarea colaborării între diferite fonduri structurale, pe de o parte, și între acestea și cele ale Băncii Europene de Investiții și ale altor instrumente financiare existente enunță în mod clar că plata unei contribuții financiare acordate în temeiul dispozițiilor acestui regulament trebuie să se refere exclusiv la cheltuielile suportate efectiv.

Într‑un regim de subvenționare a dobânzilor, intermediarul varsă beneficiarului final un împrumut cu condiții subvenționate. Subvențiile la dobândă constituie sumele care rezultă din diferența dintre dobânzile la rata de pe piață și dobânzile plătite efectiv de beneficiarii finali. Subvențiile la dobândă sunt, prin urmare, suportate efectiv la momentul la care plățile dobânzilor ajung la scadență, ceea ce poate dura mai mulți ani. Astfel, subvențiile la dobândă sunt ulterioare plății dobânzilor de către beneficiarii finali pe durata împrumuturilor. Prin urmare, numai prin prisma articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul nr. 4253/88, subvențiile la dobândă pot fi considerate cheltuieli suportate efectiv la momentul plății tranșelor de dobânzi aferente acestora.

Doar existența obligațiilor financiare care rezultau din contractele de împrumut încheiate între organismul însărcinat cu gestionarea unui sprijin și beneficiarii finali nu era suficientă pentru a considera subvențiile la dobândă care trebuiau plătite după data limită pentru acoperirea cheltuielilor stabilită în decizia de acordare ca fiind cheltuieli suportate efectiv, în sensul articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul nr. 4253/88. Astfel, pe de o parte, la momentul încheierii acestor contracte nu există, potrivit acestei dispoziții, decât obligații între părțile la contractul de împrumut, care trebuie să fie diferențiate de cheltuielile suportate efectiv în vederea îndeplinirii acestor obligații. Pe de altă parte, atunci când rezultă din decizia de acordare a subvenției că acoperirea cheltuielilor nu privește răspunderea care rezultă din contractele de împrumut, ci cheltuielile suportate efectiv care rezultă din aceste contracte, acestea nu pot fi decât subvențiile la dobândă suportate efectiv la momentul plății tranșelor de dobânzi de către beneficiarii finali.

(a se vedea punctele 81-83, 87 și 98)

3.      Astfel cum rezultă din articolul 20 alineatul (1) și din articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul nr. 4253/88 de aplicare a Regulamentului nr. 2052/88 în ceea ce privește coordonarea colaborării între diferite fonduri structurale, pe de o parte, și între acestea și cele ale Băncii Europene de Investiții și ale altor instrumente financiare existente, plata contribuțiilor financiare acordate în temeiul dispozițiilor acestui regulament se efectuează conform angajamentelor bugetare asumate în temeiul deciziei de aprobare a acțiunii în cauză. Atunci când valoarea unei contribuții rezultă din decizia de acordare, potrivit articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4254/88 privind dispozițiile de aplicare a Regulamentului nr. 2052/88 în ceea ce privește FEDR, o convenție, încheiată între Comisie și organismul însărcinat cu gestionarea ajutorului, al cărei obiect este stabilirea anumitor modalități de utilizare a acesteia, nu poate să dea naștere unei obligații financiare pentru Comunitate.

În aceste condiții, un litigiu privind eventuale neregularități privind executarea convenției menționate nu intră în domeniul de aplicare al clauzei compromisorii prevăzute în aceasta.

(a se vedea punctul 115)