Cauza C‑110/14

Horațiu Ovidiu Costea

împotriva

SC Volksbank România SA

(cerere de decizie preliminară formulată de Judecătoria Oradea)

„Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Articolul 2 litera (b) – Noțiunea «consumator» – Contract de credit încheiat de o persoană fizică ce exercită profesia de avocat – Rambursarea creditului garantată cu un imobil care aparține cabinetului de avocat al împrumutatului – Împrumutat care are cunoștințele necesare pentru a aprecia caracterul abuziv al unei clauze înainte de încheierea contractului”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 septembrie 2015

1.        Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Competența instanței naționale – Stabilirea și aprecierea faptelor deduse judecății

(art. 267 TFUE)

2.        Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Noțiunea de consumator – Persoană fizică ce exercită profesia de avocat și încheie un contract de credit cu o bancă – Includere – Condiție – Rambursarea creditului garantată cu un imobil care aparține cabinetului de avocat al împrumutatului – Irelevanță

[Directiva 93/13 a Consiliului, al zecelea considerent și art. 2 lit. (b) și (c)]

3.        Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Obiectiv

[Directiva 93/13 a Consiliului, al zecelea considerent și art. 6 alin. (1)]

1.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 13)

2.        Articolul 2 litera (b) din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică ce exercită profesia de avocat și încheie un contract de credit cu o bancă, fără ca scopul creditului să fie precizat în acest contract, poate fi considerată „consumator”, în sensul acestei dispoziții, atunci când contractul menționat nu este legat de activitatea profesională a acestui avocat. Împrejurarea că creanța născută din același contract este garantată printr‑o garanție ipotecară contractată de această persoană în calitate de reprezentant al cabinetului său de avocat și având ca obiect bunuri destinate exercitării activității profesionale a persoanei respective, precum un imobil care aparține acestui cabinet, nu este relevantă în această privință.

Astfel, după cum prevede al zecelea considerent al Directivei 93/13, normele uniforme privind clauzele abuzive ar trebui să se aplice tuturor contractelor încheiate între „consumatori” și „vânzători sau furnizori”, noțiuni definite la articolul 2 literele (b) și (c) din această directivă Prin urmare, directiva menționată definește contractele cărora li se aplică prin referire la calitatea contractanților, după cum aceștia acționează sau nu acționează în scopuri legate de activitatea lor profesională.

În ceea ce privește noțiunea „consumator”, în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 93/13, aceasta are un caracter obiectiv și este independentă de cunoștințele concrete pe care persoana în cauză le poate avea sau de informațiile de care această persoană dispune în mod real. Instanța națională sesizată cu un litigiu având ca obiect un contract care poate intra în domeniul de aplicare al acestei directive are obligația să verifice, ținând seama de ansamblul elementelor de probă și în special de termenii acestui contract, dacă împrumutatul poate fi calificat drept „consumator” în sensul directivei menționate . Pentru a proceda astfel, instanța națională trebuie să țină seama de toate împrejurările cauzei, în special de natura bunului sau a serviciului care face obiectul contractului vizat, care sunt susceptibile să demonstreze în ce scop este dobândit acest bun sau acest serviciu.

În această privință, un avocat care încheie, cu o persoană fizică sau juridică ce acționează în scopuri legate de activitatea sa profesională, un contract care, în special ca urmare a inexistenței unei legături cu activitatea cabinetului său, nu este legat de exercitarea profesiei de avocat se află, față de această persoană, într‑o situație de inferioritate. Pe de altă parte, faptul că un avocat dispune de un nivel ridicat de competențe tehnice nu ar permite să se prezume că nu este o parte defavorizată în raport cu un vânzător sau furnizor.

(a se vedea punctele 15, 17, 21-23, 26, 27 și 30 și dispozitivul)

3.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 18 și 19)