HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)
7 septembrie 2023(*)
„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Contracte de achiziții publice de servicii – Imprimerie de stat – Producerea de documente de identitate și de alte documente oficiale, precum și de sisteme de gestionare a acestor documente – Legislație națională care prevede atribuirea contractelor referitoare la această producție unei întreprinderi de drept public fără recurgerea prealabilă la o procedură de achiziții – Articolul 346 alineatul (1) litera (a) TFUE – Directiva 2014/24/UE – Articolul 1 alineatele (1) și (3) – Articolul 15 alineatele (2) și (3) – Măsuri speciale de securitate – Protecția intereselor esențiale de securitate ale unui stat membru”
În cauza C‑601/21,
având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulată în temeiul articolului 258 TFUE, introdusă la 28 septembrie 2021,
Comisia Europeană, reprezentată inițial de P. Ondrůšek, M. Siekierzyńska, A. Stobiecka‑Kuik și G. Wils, iar ulterior de G. Gattinara, P. Ondrůšek, A. Stobiecka‑Kuik și G. Wils, în calitate de agenți,
reclamantă,
împotriva
Republicii Polone, reprezentată de B. Majczyna, E. Borawska‑Kędzierska și M. Horoszko, în calitate de agenți,
pârâtă,
CURTEA (Camera întâi),
compusă din domnul A. Arabadjiev, președinte de cameră, domnul L. Bay Larsen (raportor), vicepreședintele Curții, și domnii P. G. Xuereb, T. von Danwitz și A. Kumin, judecători,
avocat general: domnul N. Emiliou,
grefier: domnul C. Di Bella, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 1 decembrie 2022,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 2 martie 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că, prin faptul că a introdus în legislația poloneză excluderi care nu sunt prevăzute de Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65), în ceea ce privește contractele referitoare la producerea anumitor documente, formulare și timbre, Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatele (1) și (3) și al articolului 15 alineatele (2) și (3) din Directiva 2014/24 coroborate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) TFUE.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii Europene
2 Articolul 1 din Directiva 2014/24 prevede:
„(1) Prezenta directivă instituie norme aplicabile procedurilor de achiziție utilizate de autoritățile contractante în legătură cu contractele de achiziții publice și concursurile de proiecte a căror valoare este estimată ca fiind cel puțin egală cu pragurile prevăzute la articolul 4.
(2) În sensul prezentei directive, achiziția publică înseamnă achiziționarea, prin intermediul unui contract de achiziții publice, de lucrări, de produse sau de servicii de către una sau mai multe autorități contractante de la operatori economici aleși de aceste autorități contractante, indiferent dacă lucrările, produsele sau serviciile sunt destinate sau nu unui scop public.
(3) Punerea în aplicare a prezentei directive intră sub incidența articolului 346 [TFUE].
[…]”
3 Potrivit articolului 2 alineatul (1) punctele 6 și 9 din această directivă:
„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
[…]
6. «contracte de achiziții publice de lucrări» înseamnă contracte de achiziții publice care au ca obiect:
(a) execuția sau atât proiectarea, cât și execuția de lucrări legate de una dintre activitățile menționate în anexa II;
(b) execuția sau atât proiectarea, cât și execuția unei lucrări;
(c) realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care corespunde cerințelor precizate de autoritatea contractantă care exercită o influență decisivă asupra tipului sau proiectului lucrării;
[…]
9. «contracte de achiziții publice de servicii» înseamnă contracte de achiziții publice care au ca obiect prestarea de servicii, altele decât cele menționate la punctul 6”.
4 Articolul 4 din directiva menționată stabilește pragurile începând de la care aceasta este aplicabilă.
5 Articolul 12 din aceeași directivă, intitulat „Contracte de achiziții publice încheiate între entități din sectorul public”, prevede la alineatul (1):
„Un contract de achiziții publice atribuit de o autoritate contractantă unei persoane juridice de drept privat sau public nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a) autoritatea contractantă exercită asupra persoanei juridice în cauză un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii;
(b) peste 80 % din activitățile persoanei juridice controlate sunt efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de autoritatea contractantă care o controlează sau de către alte persoane juridice controlate de respectiva autoritate contractantă; și
(c) nu există participare privată directă la capitalul persoanei juridice controlate, cu excepția formelor de participare nemajoritare sau nedecisive a capitalului privat cerute de dispozițiile legislative naționale, în conformitate cu tratatele, care nu exercită o influență decisivă asupra persoanei juridice controlate.
[…]”
6 Intitulat „Apărare și securitate”, articolul 15 din Directiva 2014/24 prevede la alineatele (2) și (3):
„(2) Prezenta directivă nu se aplică contractelor de achiziții publice și concursurilor de proiecte care nu sunt exceptate în temeiul alineatului (1), în măsura în care protecția intereselor esențiale de securitate ale unui stat membru nu poate fi garantată prin măsuri mai puțin invazive, de exemplu prin impunerea unor cerințe în vederea protejării naturii confidențiale a informațiilor pe care autoritatea contractantă le pune la dispoziție în cadrul unei proceduri de atribuire de contract, astfel cum se prevede în prezenta directivă.
În plus și în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) [TFUE], prezenta directivă nu se aplică contractelor de achiziții publice și concursurilor de proiecte care nu sunt exceptate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, în măsura în care aplicarea prezentei directive ar obliga statul membru să furnizeze informații a căror divulgare o consideră contrară intereselor esențiale ale securității sale.
(3) În cazul în care achiziția și executarea contractului de achiziții publice sau a concursului de proiecte sunt declarate secrete sau trebuie să fie însoțite de măsuri speciale de securitate în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare într‑un stat membru, prezenta directivă nu se aplică cu condiția ca statul membru să stabilească că interesele esențiale în cauză nu pot fi garantate prin măsuri mai puțin invazive, cum sunt cele menționate la alineatul (2) primul paragraf.”
7 Articolul 28 alineatele (1) și (2) din această directivă, intitulat „Procedura restrânsă”, are următorul cuprins:
„(1) În cazul procedurilor restrânse, orice operator economic poate depune o cerere de participare ca răspuns la o invitație la o procedură concurențială de ofertare […]
[…]
(2) Numai operatorii economici invitați în acest sens de autoritatea contractantă după evaluarea informațiilor furnizate pot depune o ofertă. Autoritățile contractante pot limita numărul candidaților corespunzători pentru a fi invitați să participe la procedură în conformitate cu articolul 65.
[…]”
8 Articolul 29 din directiva menționată, intitulat „Procedura competitivă cu negociere”, prevede la alineatul (6):
„Procedurile competitive cu negociere se pot desfășura în faze succesive, în scopul reducerii numărului de oferte care urmează să fie negociate, aplicând criteriile de atribuire menționate în anunțul de participare, în invitația pentru confirmarea interesului sau în alte documente ale achiziției. […]”
9 Articolul 30 alineatul (4) din aceeași directivă prevede:
„Dialogurile competitive se pot desfășura în etape succesive, pentru a reduce numărul de soluții care urmează să fie discutate în etapa de dialog, aplicând criteriile de atribuire prevăzute în anunțul de participare sau în documentul descriptiv. În anunțul de participare sau în documentul descriptiv, autoritatea contractantă precizează dacă va recurge la opțiunea respectivă.”
10 Articolul 42 din Directiva 2014/24 prevede modalitățile potrivit cărora autoritățile contractante pot formula specificații tehnice și le pot lua în considerare la selectarea ofertelor. Acest articol prevede la alineatul (1):
„Specificațiile tehnice definite la punctul 1 din anexa VII sunt stabilite în documentele achiziției. Specificația tehnică descrie caracteristicile pe care trebuie să le întrunească lucrările, serviciile sau produsele.
Caracteristicile respective se pot referi, de asemenea, la procesul sau metoda specifică de producție sau de execuție a lucrărilor, furnizare a produselor sau prestare a serviciilor solicitate sau la un proces specific pentru o altă etapă a ciclului de viață al acestora chiar și în cazul în care astfel de factori nu fac parte din structura lor materială, cu condiția să aibă legătură cu obiectul contractului și să fie proporționale cu valoarea și obiectivele acestuia.
Specificațiile tehnice pot preciza totodată dacă va fi necesar transferul drepturilor de proprietate intelectuală.
[…]”
11 Potrivit articolului 58 din această directivă, intitulat „Criterii de selecție”:
„(1) Criteriile de selecție se pot referi la:
(a) capacitatea de exercitare a activității profesionale;
(b) situația economică și financiară;
(c) capacitatea tehnică și profesională.
Autoritățile contractante pot impune operatorilor economici doar criteriile menționate la alineatele (2), (3) și (4) drept cerințe de participare. Autoritățile contractante limitează eventualele cerințe de participare la cele care sunt adecvate pentru a garanta că un candidat sau ofertant are capacitatea juridică și financiară și competențele tehnice și profesionale pentru a executa contractul care urmează să fie atribuit. Toate cerințele trebuie să aibă legătură cu obiectul contractului și să fie proporționale cu acesta.
(2) În ceea ce privește capacitatea de exercitare a activității profesionale, autoritățile contractante pot impune operatorilor economici obligația de a fi înscriși în unul dintre registrele profesionale sau comerciale din statul membru de stabilire, care figurează în anexa XI, sau de a se conforma oricăror cerințe stabilite în respectiva anexă.
[…]
(3) În ceea ce privește situația economică și financiară, autoritățile contractante pot impune cerințe care să asigure faptul că operatorii economici dispun de capacitatea economică și financiară necesare pentru a executa contractul. În acest scop, autoritățile contractante pot solicita, în special, ca operatorii economici să aibă o cifră de afaceri anuală minimă, inclusiv o anumită cifră de afaceri minimă în domeniul la care se referă contractul. În plus, autoritățile contractante pot solicita ca operatorii economici să furnizeze informații privind evidențele lor anuale care să arate, de exemplu, raportul între active și pasive. Acestea pot solicita, de asemenea, o asigurare la nivel adecvat împotriva riscurilor profesionale.
[…]
(4) În ceea ce privește capacitatea tehnică și profesională, autoritățile contractante pot impune cerințe care să asigure faptul că operatorii economici dețin experiența și resursele umane și tehnice necesare pentru a executa contractul la un standard de calitate corespunzător.
Autoritățile contractante pot impune, în special, ca operatorii economici să aibă un nivel suficient de experiență demonstrată prin referințe adecvate din cadrul contractelor executate în trecut. O autoritate contractantă poate presupune că un operator economic nu deține capacitățile profesionale necesare în cazul în care autoritatea contractantă a constatat că operatorul economic se află într‑o situație de conflict de interese care ar putea afecta în mod negativ executarea contractului.
În cazul procedurilor de achiziții publice de […] servicii […], capacitatea profesională a operatorilor economici de a presta serviciile […] poate fi evaluată în funcție de aptitudinile, eficiența, experiența și fiabilitatea lor.
[…]”
12 Intitulat „Utilizarea capacităților altor entități”, articolul 63 din aceeași directivă prevede la alineatul (1):
„În ceea ce privește criteriile referitoare la situația economică și financiară stabilite în conformitate cu articolul 58 alineatul (3) și criteriile privind capacitatea tehnică și profesională stabilite în conformitate cu articolul 58 alineatul (4), un operator economic poate, dacă este cazul și pentru un anumit contract, să recurgă la capacitățile altor entități, indiferent de natura juridică a legăturilor pe care le are cu acestea. […]
[…]
În cazul în care un operator economic se bazează pe capacitățile altor entități în ceea ce privește criteriile referitoare la situația economică și financiară, autoritatea contractantă poate solicita ca operatorul economic și acele entități să fie răspunzătoare solidar pentru executarea contractului.
[…]”
13 Articolul 71 din aceeași directivă prevede modalitățile referitoare la subcontractare.
Dreptul polonez
14 Articolul 4 punctul 5c) din ustawa Prawo zamówień publicznych (Legea privind achizițiile publice) din 29 ianuarie 2004 (Dz. U., nr. 19, poziția 177), astfel cum a fost modificată prin ustawa o dokumentach publicznych (Legea privind documentele publice) din 22 noiembrie 2018 (Dz. U. din 2019, poziția 53) (denumită în continuare „Legea privind achizițiile publice”), prevedea:
„Prezentul titlu nu se aplică:
[…]
5c) contractelor de achiziții privind producerea:
a) documentelor publice în alb menționate la articolul 5 alineatul 2) din [Legea privind documentele publice] și nici celor privind personalizarea sau individualizarea acestora;
b) marcajelor pentru accize;
c) marcajelor legale și vinietelor de control prevăzute de Legea privind Codul rutier [(Dz. U. din 2018, poziția 1990) din 20 iunie 1997, cu modificările ulterioare)];
d) buletinelor de vot menționate la articolul 40 din Legea privind Codul electoral (Dz. U. din 2019, pozițiile 684 și 1504) din 5 ianuarie 2011 și la articolul 20 din Legea privind referendumul național (Dz. U. din 2019, pozițiile 1444 și 1504) din 14 martie 2003;
e) marcajelor holografice de pe certificatele pentru drept de vot menționate la articolul 32 alineatul 1) din [Legea privind Codul electoral];
f) sistemelor cu microprocesor dotate cu program informatic destinat gestionării documentelor publice, a sistemelor informatice și a bazelor de date necesare pentru utilizarea documentelor publice menționate la articolul 5 alineatul 2) din [Legea privind documentele publice], care conțin un cip electronic, conform destinației acestora.”
15 Documentele publice menționate la articolul 5 alineatul 2) din Legea privind documentele publice sunt:
„1) cărțile de identitate;
2) pașapoartele;
3) carnetele de marinar menționate la articolul 10 alineatul 1) din Legea privind munca în domeniul maritim, din 5 august 2015;
4) documentele eliberate în temeiul articolului 44 alineatul 1) și al articolului 83 alineatul 1) din Legea privind actele de stare civilă, din 28 noiembrie 2014;
5) documentele eliberate străinilor în temeiul articolului 37 și al articolului 226 din Legea privind străinii, din 12 decembrie 2013;
6) documentele eliberate membrilor misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale statelor străine sau oricărei persoane asimilate acestora în temeiul legilor, al convențiilor sau al dreptului internațional cutumiar, precum și documentele eliberate membrilor familiei acestora care fac parte din gospodăria lor în temeiul articolului 61 din Legea privind străinii, din 12 decembrie 2013;
7) documentul eliberat cetățenilor Uniunii Europene în temeiul articolului 48 alineatul 1) din Legea privind intrarea, șederea și ieșirea de pe teritoriul Republicii Polone a resortisanților statelor membre ale Uniunii și a membrilor familiei acestora, din 14 iulie 2006;
8) documentele eliberate membrilor familiei unui cetățean al Uniunii […] în temeiul articolului 30 alineatul 1) și al articolului 48 alineatul 2) din [Legea privind intrarea, șederea și ieșirea de pe teritoriul Republicii Polone a resortisanților statelor membre ale Uniunii și a membrilor familiei acestora];
9) documentele eliberate străinilor în temeiul articolului 55 alineatul 1) și al articolului 89i) alineatul 1) din Legea privind acordarea de protecție străinilor pe teritoriul Republicii Polone, din 13 iunie 2003;
10) titlurile executorii emise de instanțe sau de auxiliarii justiției;
11) copiile hotărârilor judecătorești definitive privind dobândirea, existența sau stingerea unui drept sau referitoare la starea civilă;
12) copiile hotărârilor judecătorești sau ale certificatelor emise de o instanță, prin care se autorizează reprezentarea unei persoane, îndeplinirea unui act juridic sau administrarea anumitor bunuri;
13) copiile ordonanțelor instanțelor și ale auxiliarilor justiției privind aplicarea formulei executorii pe un titlu executoriu, altul decât cele enumerate la articolul 777 alineatul 1) punctele 1 și 11 din Legea privind Codul de procedură civilă, din 17 noiembrie 1964, în cazul în care obiectul acestora este un titlu executoriu care nu a fost emis de instanță;
14) copiile după și extrasele din documentele referitoare la actele notariale menționate la articolul 79 punctele 1)-1b) și 4) din Legea privind profesia de notar, din 14 februarie 1991, autorizațiile menționate la articolul 79 alineatul 2) din această lege și opozițiile la executare menționate la articolul 79 alineatul 5) din legea menționată;
15) certificatul de membru al echipajului de bord al aeronavei;
16) documentele personale militare eliberate persoanelor înscrise în registrul militar în temeiul articolului 54 alineatul 1) din Legea privind obligația generală de apărare a Republicii Polone, din 21 noiembrie 1967;
17) documentele personale militare eliberate în conformitate cu articolul 48 alineatul 1) din Legea privind serviciul militar profesional, din 11 septembrie 2003;
18) cărțile de identitate eliberate în conformitate cu articolul 137c alineatul 1) din [Legea privind serviciul militar profesional];
19) cărțile de identitate eliberate în temeiul articolului 54a alineatul 1) din [Legea privind obligația generală de apărare a Republicii Polone];
20) o adnotare care figurează într‑un pașaport, prevăzută la articolul 19 alineatul 1) din Legea privind pașapoartele, din 13 iulie 2006;
21) autocolantul de viză;
22) „cartea poloneză” (Karta Polaka);
23) cardul care atestă handicapul sau gradul de handicap;
24) autorizația de exercitare a profesiei de medic;
25) autorizația de exercitare a profesiei de medic dentist;
26) permisul de conducere;
27) certificatul de înmatriculare profesională pentru vehicule și certificatul de înmatriculare a vehiculului, cu excepția certificatelor de înmatriculare a vehiculelor menționate la articolul 73 alineatul 3) din [Legea privind Codul rutier];
28) cartea service a vehiculului (karta pojazdu);
29) certificatul temporar menționat la articolul 71 alineatul 1) din [Legea privind Codul rutier];
30) cardul tahograf menționat la articolul 2 alineatul (4) din Legea privind tahografele, din 5 iulie 2018;
31) certificatul ADR menționat la articolul 2 punctul 10) din Legea privind transportul mărfurilor periculoase, din 19 august 2011;
31a) documentul de înmatriculare menționat la articolul 4 alineatul 1) din Legea privind înmatricularea iahturilor și a altor nave cu o lungime mai mică sau egală cu 24 metri, din 12 aprilie 2018, și
32) cardurile de serviciu:
a) ale polițiștilor;
b) ale polițiștilor de frontieră;
c) ale agenților Securității Statului;
d) ale agenților Agenției de Securitate Internă;
e) ale agenților Agenției de Informații;
f) ale agenților Biroului Central Anticorupție;
g) ale agenților Serviciului de Contrainformații Militare și ale soldaților profesioniști numiți pe un post din cadrul Serviciului de Contrainformații Militare;
h) ale agenților Serviciului de Informații Militare și ale soldaților profesioniști numiți pe un post din cadrul Serviciului de Informații Militare,
i) ale agenților și personalului Administrației Penitenciarelor;
j) ale agenților administrației fiscale și vamale;
k) ale persoanelor angajate în unitățile organizatorice ale Administrației Fiscale Naționale;
l) ale inspectorilor din cadrul Inspectoratului de Transport Rutier;
m) ale membrilor poliției militare.”
Procedura precontencioasă
16 Printr‑o scrisoare de punere în întârziere din 25 ianuarie 2019, Comisia a comunicat Republicii Polone îndoielile sale referitoare printre altele la compatibilitatea cu Directiva 2014/24 a Legii privind achizițiile publice, care transpune această directivă în ordinea juridică poloneză.
17 În special, Comisia a apreciat că acest stat membru nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei menționate în condițiile în care legea respectivă excludea de la procedurile de atribuire a contractelor serviciile, prevăzute la articolul 4 punctul 5c) din legea menționată (denumite în continuare „serviciile în cauză”), de producere a documentelor, a marcajelor pentru accize, a marcajelor legale, a vinietelor de control, a buletinelor de vot, a marcajelor holografice de pe certificatele pentru drept de vot menționate, precum și a sistemelor cu microprocesor dotate cu program informatic destinat gestionării documentelor publice, a sistemelor informatice și a bazelor de date necesare pentru utilizarea documentelor publice, care conțin un cip electronic, conform destinației acestora.
18 În răspunsul său din 25 martie 2019, Republica Polonă a contestat acest motiv al Comisiei.
19 La 5 noiembrie 2019, acest stat membru a informat Comisia despre adoptarea unei noi legi de înlocuire a Legii privind achizițiile publice începând de la 1 ianuarie 2021.
20 Considerând că această nouă lege tot nu punea capăt încălcărilor reproșate statului membru respectiv în raport cu Directiva 2014/24, Comisia, prin scrisoarea din 28 noiembrie 2019, a adresat Republicii Polone un aviz motivat și a invitat acest stat membru să ia măsurile necesare pentru a se conforma avizului în termen de două luni de la primirea acestuia.
21 În răspunsul său din 28 ianuarie 2020, Republica Polonă a contestat printre altele motivul Comisiei întemeiat pe introducerea în ordinea juridică poloneză a unor excluderi care nu sunt prevăzute de această directivă în ceea ce privește serviciile în cauză.
22 Întrucât a considerat nesatisfăcătoare răspunsurile oferite de Republica Polonă, la 9 iunie 2021, Comisia a decis să sesizeze Curtea cu prezenta acțiune.
Cu privire la acțiune
Argumentele părților
23 Comisia susține că, la transpunerea Directivei 2014/24 în ordinea juridică poloneză, Republica Polonă a exclus, cu încălcarea acestei directive, serviciile în cauză de la procedurile de atribuire a contractelor prevăzute de directiva menționată. În această privință, instituția menționată arată că astfel de excluderi nici nu sunt prevăzute la articolele 7-12 din aceeași directivă, nici nu pot fi justificate în temeiul articolului 15 din aceasta.
24 Comisia amintește că, potrivit jurisprudenței Curții, revine statului membru care intenționează să se prevaleze de derogările prevăzute la acest articol 15 sarcina de a dovedi că există efectiv împrejurări excepționale care justifică aceste derogări.
25 Făcând trimitere la Hotărârea din 20 martie 2018, Comisia/Austria (Imprimerie de stat) (C‑187/16, EU:C:2018:194), Comisia arată că le revine statelor membre sarcina de a‑și defini interesele esențiale de securitate și măsurile de securitate necesare pentru protecția siguranței publice în cadrul imprimării documentelor de identitate și a altor documente oficiale și că măsurile adoptate de statele membre în cadrul cerințelor legitime de interes național nu se sustrag în ansamblul lor de la aplicarea dreptului Uniunii pentru simplul fapt că intervin în special în interesul siguranței publice sau al apărării naționale. În special, Republicii Polone i‑ar reveni sarcina de a dovedi că nevoia de a proteja interesele pe care le invocă nu putea fi satisfăcută în cadrul unei cereri de ofertă. Pe de altă parte, interesele economice sau industriale nu ar constitui, în principiu, astfel de interese esențiale de securitate.
26 În această privință, Comisia apreciază că justificările invocate de Republica Polonă în ceea ce privește serviciile în cauză, pentru a deroga de la aplicarea procedurilor de atribuire a contractelor prevăzute de Directiva 2014/24, sunt insuficiente.
27 Această instituție susține că împrejurarea că statul este acționarul unic al întreprinderii căreia i s‑a încredințat prestarea serviciilor în cauză nu poate constitui o garanție nici împotriva unui eventual faliment al acesteia din urmă, nici pentru fiabilitatea executării contractelor în cauză. În această privință, Comisia, pe de o parte, se îndoiește că falimentul Polska Wytwórnia Papierów Wartościowych S.A. (denumită în continuare „PWPW”) este imposibil, având în vedere normele aplicabile în materie de ajutoare de stat, și, pe de altă parte, invocă posibilitatea ca PWPW să recurgă la subcontractare.
28 În ceea ce privește existența unei eventuale amenințări pentru securitatea Republicii Polone în ipoteza în care ofertantul câștigător ar fi un operator privat, pentru motivul că acesta ar putea fi preluat de noi acționari, Comisia susține că autoritatea contractantă poate institui garanții adecvate, inclusiv rezilierea contractului de achiziții publice vizat.
29 De asemenea, în ceea ce privește posibilitatea scurgerilor de informații clasificate sau sensibile, Republica Polonă nu ar fi demonstrat raportul existent între statutul de întreprindere publică al PWPW și garanțiile destinate evitării unei astfel de scurgeri. O participație a statului în proporție de 100 % în cadrul acestei societăți nu ar constitui o garanție împotriva unor astfel de scurgeri de informații, ținând seama de posibilitatea de a recurge la subcontractanți.
30 Deși Comisia nu neagă că necesitatea de a asigura securitatea informațiilor pe care le implică atribuirea serviciilor în cauză este de interes general, acest interes nu ar corespunde totuși în mod sistematic unui interes esențial de securitate al unui stat membru.
31 Această instituție observă că autoritatea contractantă poate impune cerințe deosebit de ridicate în ceea ce privește capacitatea și fiabilitatea ofertanților câștigători și poate adapta condițiile care guvernează cererile de ofertă și contractele de prestări de servicii.
32 În special, autoritatea contractantă ar putea prevedea specificații tehnice precum cele menționate la articolul 42 din Directiva 2014/24 și/sau stabilirea criteriilor de selecție, astfel cum sunt menționate la articolul 58 din această directivă, garantând astfel că ofertantul câștigător este în măsură să livreze un produs de calitate, cu respectarea condițiilor și a tehnicilor impuse.
33 În ceea ce privește specificațiile tehnice menționate la articolul 42 din Directiva 2014/24, autoritatea contractantă ar putea impune printre altele cerințe și proceduri speciale care să garanteze siguranța incintelor, a transportului, precum și pe cea referitoare la manipularea materialului și la accesul fizic în aceste incinte, ținerea registrelor adecvate, protecția datelor cu caracter personal sau prezentarea de către operatorul economic ales a unor rapoarte permanente. Autoritatea contractantă ar putea, în plus, să oblige acest operator să îi permită efectuarea controalelor pe care le‑ar considera necesare.
34 Potrivit Comisiei, ar putea fi furnizate garanții prin intermediul unor prevederi contractuale, precum o garanție bancară sau o garanție pentru repararea eventualelor prejudicii cauzate în caz de daună, cu asigurarea că orice scurgere de informații va fi considerată abatere profesională gravă. De asemenea, s‑ar putea avea în vedere să se impună ofertantului câștigător obligația de a întocmi un raport detaliat în caz de neregularități sau de a introduce în contract prevederi referitoare la protecția proprietății intelectuale și la asumarea serviciilor în cauză de către o altă entitate în ipoteza în care acest ofertant câștigător nu ar fi în măsură să își îndeplinească obligațiile.
35 Pe de altă parte, în ceea ce privește caracterul ireversibil al unui eventual prejudiciu care ar rezulta dintr‑o atingere adusă intereselor esențiale ale Republicii Polone ca urmare a scurgerii unor informații sensibile, Comisia arată că un astfel de caracter nu exclude un efect atât compensatoriu, cât și disuasiv al clauzelor în materie de reparare a prejudiciilor.
36 În această privință, Comisia adaugă că astfel de obligații și cerințe pot fi impuse ofertantului câștigător indiferent dacă sediul său se află pe teritoriul Republicii Polone sau pe cel al unui alt stat membru.
37 În cadrul definirii criteriilor de selecție prevăzute la articolul 58 din Directiva 2014/24, Comisia subliniază că autorității contractante îi este permis să impună anumite cerințe care vizează atestarea unei experiențe relevante în materia producerii unor documente cu grad înalt de securitate, a existenței de infrastructuri și echipamente necesare, a prezenței unui personal calificat în mod corespunzător și experimentat, care, pe de altă parte, să nu aibă cazier judiciar, să dispună de o situație financiară care să îi permită executarea contractului în cauză în mod cert sau să poată acoperi, prin intermediul unei asigurări, riscurile în materie de răspundere civilă profesională.
38 De asemenea, Comisia susține că confidențialitatea informațiilor în ceea ce privește serviciile în cauză ar putea fi asigurată prin impunerea unei obligații de păstrare a secretului. În această privință, autoritatea contractantă ar putea solicita deținerea unei autorizări în materie de securitate națională pentru accesul la informațiile clasificate. Pe de altă parte, autoritatea contractantă și-ar păstra posibilitatea de a modifica sau de a rezilia contractul de achiziții publice în cauză atunci când survin împrejurări pe care autoritatea contractantă nu le putea prevedea.
39 Republica Polonă, invocând imperativul protecției intereselor sale esențiale de securitate, contestă pretinsa neîndeplinire a obligațiilor în ceea ce privește serviciile în cauză.
40 Potrivit acestui stat membru, este imposibil ca aceste servicii să fie supuse procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții prevăzute de Directiva 2014/24 fără a aduce atingere intereselor menționate. Excluderile vizate de prezenta acțiune ar constitui măsuri proporționale, adecvate și necesare pentru atingerea obiectivului de garantare a protecției intereselor menționate la un nivel pe care Republica Polonă îl consideră adecvat.
41 În ceea ce privește, în primul rând, excluderea de la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții a producerii documentelor publice prevăzute la articolul 4 punctul 5c) din Legea privind achizițiile publice, pe de o parte, Republica Polonă a invocat, în cadrul procedurii precontencioase, necesitatea de a proteja securitatea acestor documente, considerate esențiale pentru securitatea acestui stat membru, evitând falsificarea lor. Or, numai tipărirea acestor documente de către PWPW ar permite statului membru respectiv să se asigure împotriva unor asemenea riscuri de falsificare.
42 Republica Polonă insistă asupra faptului că securitatea acestor documente este strâns legată de interesele fundamentale ale statului, și anume atât interesele interne, care includ siguranța, sănătatea și libertatea cetățenilor, precum și respectarea ordinii publice, cât și interesele transfrontaliere, care includ protecția vieții, a sănătății și a libertăților cetățenilor, precum și prevenirea terorismului, a traficului de ființe umane și a criminalității organizate.
43 În ceea ce privește în special documentele menționate la punctul 32 al articolului 5 alineatul 2) din Legea privind documentele publice, și anume, mai precis, cardurile de serviciu ale polițiștilor, ale polițiștilor de frontieră, ale agenților Securității Statului, ale agenților Agenției de Securitate Internă, ale agenților Agenției de Informații, ale agenților Serviciului de Contrainformații Militare și ale soldaților profesioniști numiți pe un post din cadrul acestui serviciu, precum și ale membrilor poliției militare, statul membru menționat susține că excluderea acestor documente din domeniul de aplicare al procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții este justificată de protecția acestor interese fundamentale.
44 În această privință, Republica Polonă consideră că o protecție adecvată a documentelor menționate, în special împotriva riscurilor de falsificare și de contrafacere, are o importanță considerabilă pentru securitatea sa internă. Pentru a asigura cel mai înalt nivel de protecție împotriva acestor riscuri, documentele în cauză ar trebui produse de un operator economic controlat integral de statul membru respectiv, precum PWPW.
45 De asemenea, în ceea ce privește cărțile de identitate și documentele personale militare, Republica Polonă consideră că excluderea lor din domeniul de aplicare al procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții prevăzute de Directiva 2014/24 este justificată de imperativul, care decurge din Constituția acestui stat membru, de protecție a securității naționale a statului în domeniul apărării, ceea ce ar garanta și independența, dar și integritatea teritoriului său și ar asigura siguranța cetățenilor săi.
46 Republica Polonă susține în această privință că controlul producerii acestor documente se înscrie în cadrul mai larg al securității și al credibilității acestui stat membru în materie de apărare, ținând seama de situația geopolitică a acestuia, de aderarea sa la structurile Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), dar și de contextul internațional actual.
47 Pe de altă parte, în ceea ce privește sistemele cu microprocesor dotate cu program informatic destinat gestionării documentelor publice, a sistemelor informatice și a bazelor de date necesare pentru utilizarea documentelor publice, care conțin un cip electronic, conform destinației acestora, prevăzute la articolul 4 punctul 5c) litera f) din Legea privind achizițiile publice, Republica Polonă apreciază că, din moment ce nu este posibil să se asigure securitatea documentelor publice fără a garanta un nivel adecvat de securitate a componentelor electronice ale acestor documente, precum și a sistemelor și a bazelor de date utilizate în scopul prelucrării documentelor menționate, trebuie ca acestor componente, sisteme și baze de date să le fie aplicate măsuri de protecție similare.
48 În ceea ce privește, în al doilea rând, marcajele pentru accize menționate la articolul 4 punctul 5c) litera b) din Legea privind achizițiile publice, Republica Polonă susține în esență că aceste marcaje au o importanță strategică pentru securitatea sa națională. În această privință, interesele fundamentale invocate de acest stat membru sunt protecția vieții și a sănătății cetățenilor, securitatea tranzacțiilor economice, prevenirea eficientă a criminalității organizate și economice, securitatea financiară, precum și punerea la dispoziție a unui nivel corespunzător de venituri fiscale.
49 Încredințarea producției marcajelor menționate unui operator economic precum PWPW, care dispune de o experiență îndelungată în ceea ce privește conceperea, producerea în condiții de siguranță, stocarea și furnizarea unor astfel de marcaje pe teritoriul statului membru respectiv, ar constitui o măsură esențială pentru garantarea siguranței cetățenilor în acest domeniu, din moment ce nicio altă întreprindere poloneză nu ar fi în măsură să onoreze comenzile de marcaje pentru accize.
50 Securitatea producției acestor marcaje pentru accize ar viza garantarea controlului perceperii taxelor și impunerilor, precum și comercializarea și înregistrarea mijloacelor de transport. Or, încredințarea producției marcajelor pentru accize unei alte întreprinderi decât PWPW ar putea avea drept consecință o scădere a nivelului de securitate pe care Republica Polonă dorește să o mențină în acest domeniu.
51 În ceea ce privește, în al treilea rând, marcajele legale și vinietele de control pentru vehicule, prevăzute la articolul 4 punctul 5c) litera c) din Legea privind achizițiile publice, acest stat membru subliniază importanța documentelor referitoare la punerea în circulație a unui vehicul pentru securitatea unui stat. În măsura în care producerea acestor documente ar impune accesul la informații secrete și ar implica utilizarea unei tehnologii centrale de personalizare cu ajutorul unui sistem electronic, ar trebui asigurată protecția informațiilor clasificate și a datelor cu caracter personal vizate, ceea ce ar constitui unul dintre elementele esențiale ale securității Republicii Polone.
52 În special, acest stat membru arată că transportul de mărfuri periculoase, care pot fi utilizate pentru a comite de exemplu atentate teroriste, impune ca datele conducătorului auto și ale vinietei de control al vehiculului respectiv să nu fie accesibile decât unor entități strict selecționate precum întreprinderile deținute integral de stat.
53 În ceea ce privește, în al patrulea rând, buletinele de vot și marcajele holografice de pe certificatele pentru drept de vot, menționate la articolul 4 punctul 5c) literele d) și e) din Legea privind achizițiile publice, Republica Polonă se prevalează de încrederea publicului în buna desfășurare și în securitatea alegerilor, precum și a referendumurilor din acest stat membru. În special, buna desfășurare a alegerilor ar prezenta o importanță fundamentală, atât din punctul de vedere al încrederii cetățenilor în organele statului, cât și din punctul de vedere al securității naționale, și ar impune tipărirea unor buletine de vot într‑un număr suficient de mare și în timp util.
54 Republica Polonă susține că faptul de a încredința prestarea serviciilor în cauză unei entități precum PWPW, pe care o controlează în întregime, garantează influența sa asupra nivelului de securitate a documentelor publice, pe care le califică drept „sensibile”, permițând o monitorizare continuă a situației acestei entități și o reacție rapidă la eventualele amenințări.
55 Statul membru evidențiază faptul că acesta controlează în întregime și că gestionează atât funcționarea organelor PWPW, cât și procesul de producere a documentelor publice, ceea ce ar permite garantarea protecției interesului fundamental de securitate al statului membru menționat.
56 În special, deținerea de către Trezoreria Statului a 100 % din acțiunile PWPW ar permite Republicii Polone să evite ca această societate să fie preluată de o altă entitate decât o entitate aflată sub controlul Trezoreriei Statului. Ea ar garanta astfel continuitatea acestei producții și ar permite evitarea riscului de faliment al operatorului economic însărcinat cu aceasta.
57 Astfel, riscul de faliment al unei societăți precum PWPW ar fi pur teoretic și, în plus, Comisia nu ar fi invocat motive pentru care, în cazul unor dificultăți financiare ale PWPW, nu ar fi posibil să se acorde un ajutor de stat acestei societăți.
58 În ceea ce privește riscul insolvabilității acestui operator, soluția propusă de Comisie nu ar permite evitarea unei deteriorări bruște a situației financiare a acestuia, în condițiile în care, dimpotrivă, o astfel de ipoteză ar fi exclusă în cadrul unui sistem precum cel instituit de Republica Polonă.
59 De asemenea, consecințele legate de lipsa unor documente esențiale pentru funcționarea statului, care ar rezulta dintr‑o întrerupere bruscă a producției lor de către operatorul economic ales, ar avea un caracter ireparabil.
60 Pe de altă parte, potrivit Republicii Polone, încredințarea producției unor astfel de documente unei entități precum PWPW, fără a trece printr‑o procedură de atribuire a contractelor de achiziții precum cea prevăzută de Directiva 2014/24, ar garanta autenticitatea acestor documente și, prin urmare, securitatea acestui stat membru, limitând, pe de altă parte, cercul entităților care ar avea acces la informații clasificate.
61 În ceea ce privește posibilitatea autorității contractante de a utiliza subcontractanți, Republica Polonă consideră că o situație în care un contract este executat de o întreprindere deținută integral de stat, chiar apelând la subcontractanți, nu ar fi comparabilă cu o situație în care contractul însuși este executat de o entitate selecționată conform procedurilor de atribuire a contractelor prevăzute de Directiva 2014/24. Pe de altă parte, dacă un subcontractant nu și‑ar onora în mod corect obligațiile rezultate din contractul respectiv, PWPW ar avea posibilitatea de a i se substitui pentru integralitatea lanțului de producție a documentelor.
62 Republica Polonă apreciază că Comisia își întemeiază în mod eronat argumentația pe Hotărârea din 20 martie 2018, Comisia/Austria (Imprimerie de stat) (C‑187/16, EU:C:2018:194), care nu ar fi pertinentă pentru examinarea prezentei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor. În această privință, statul membru menționat arată că aplicarea directivelor privind achizițiile publice invocate în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre permitea asigurarea unui nivel de securitate similar celui care ar fi fost atins fără a se recurge la procedurile de atribuire a contractelor prevăzute de aceste directive. Or, situația ar fi diferită în speță.
63 Republica Polonă insistă asupra faptului că nu este obligată să alinieze nivelul de protecție a propriilor interese esențiale de securitate la cel al unui alt stat membru, în special la cel al Republicii Austria. În această privință, Republica Polonă apreciază că, deși măsurile care, potrivit Comisiei, pot fi luate pentru a asigura protecția intereselor sale esențiale, supunând în același timp serviciile în cauză procedurilor de atribuire a contractelor prevăzute de Directiva 2014/24, sunt suficiente pentru majoritatea contractelor, ele nu permit atingerea nivelului de protecție a intereselor esențiale de securitate pe care l‑a ales în ceea ce privește contractele referitoare la serviciile în cauză.
64 În ceea ce privește protecția securității informațiilor referitoare la documentele publice în cauză, deschiderea către concurență a serviciilor de producere a acestor documente ar crește numărul de entități ce pot avea acces la informațiile referitoare la securitatea Republicii Polone, ceea ce ar crește riscul de scurgere a acestor informații sensibile. Or, o astfel de atingere adusă intereselor esențiale de securitate ale acestui stat membru ar avea, la fel ca o întrerupere a aprovizionării cu astfel de documente, un caracter ireversibil și ar constitui o amenințare pentru continuitatea funcționării acestuia, în condițiile în care informațiile astfel divulgate ar putea fi utilizate de state terțe, de grupuri infracționale organizate sau de organizații teroriste.
65 În ceea ce privește măsura avută în vedere de Comisie constând în impunerea unei obligații de păstrare a secretului prin impunerea deținerii unei autorizări în materie de securitate națională pentru accesul la informațiile clasificate, Republica Polonă apreciază că o astfel de obligație nu ar garanta decât într‑o anumită măsură securitatea acestor informații sensibile. Situația ar fi aceeași în ceea ce privește măsurile referitoare la definirea specificațiilor tehnice care impun cerințe și proceduri speciale ce garantează securitatea.
66 Deși Comisia a arătat că puteau exista amenințări pentru securitatea statului membru în cauză chiar și atunci când serviciile în cauză erau încredințate unei întreprinderi publice precum PWPW, ea nu ar fi dovedit totuși că nivelul acestor amenințări ar fi la fel de ridicat ca și în ipoteza în care executarea contractului în cauză ar fi încredințată unei entități selectate în aplicarea acestei directive.
67 Astfel, chiar dacă măsurile menționate la punctul 65 din prezenta hotărâre permit să nu se acorde acces la informațiile menționate decât unui număr limitat de candidați care, pe de altă parte, au demonstrat că îndeplinesc standarde ridicate în ceea ce privește fiabilitatea și procedurile de protecție a informațiilor, sistemul ales de Republica Polonă ar permite reducerea numărului de entități care au acces la astfel de informații.
Aprecierea Curții
68 Prezenta acțiune privește conformitatea cu cerințele Directivei 2014/24 a legislației poloneze care prevede o atribuire directă a contractelor de achiziții privind serviciile în cauză către PWPW.
69 Trebuie arătat de la bun început că, astfel cum reiese din dosarul prezentat Curții, pe de o parte, contractele de achiziții publice vizate de această legislație constituie contracte de achiziții publice de servicii, în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 9 din această directivă, și că, pe de altă parte, nu se contestă că valoarea estimată a acestor contracte depășește pragurile de aplicare din această directivă. Prin urmare, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din aceasta, legislația menționată trebuie, în principiu, să prevadă că atribuirea acestor contracte se efectuează cu respectarea normelor prevăzute de aceeași directivă.
70 Singurele excepții permise de la aplicarea Directivei 2014/24 sunt cele menționate limitativ și expres în cuprinsul acesteia (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 noiembrie 1999, Teckal, C‑107/98, EU:C:1999:562, punctul 43 și jurisprudența citată).
71 Potrivit unei jurisprudențe constante referitoare la sarcina probei în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 TFUE, revine Comisiei sarcina de a dovedi existența pretinsei neîndepliniri a obligațiilor. Comisia este cea care trebuie să prezinte Curții elementele necesare pentru ca aceasta să verifice existența neîndeplinirii obligațiilor, fără a se putea întemeia pe o simplă prezumție [Hotărârea din 2 septembrie 2021, Comisia/Suedia (Stații de epurare), C‑22/20, EU:C:2021:669, punctul 143 și jurisprudența citată].
72 În prezenta procedură, Republica Polonă se prevalează de articolul 15 alineatele (2) și (3) din Directiva 2014/24 coroborat cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) TFUE pentru a justifica compatibilitatea cu dreptul Uniunii a legislației poloneze care prevede o atribuire directă în favoarea PWPW a contractelor de servicii în cauză.
73 În această privință, trebuie arătat că, astfel cum reiese din cuprinsul articolului 15 alineatul (2) din Directiva 2014/24, aceasta nu se aplică contractelor de achiziții publice în măsura în care protecția intereselor esențiale de securitate ale unui stat membru nu poate fi garantată prin măsuri mai puțin intruzive, de exemplu prin impunerea unor condiții pentru protejarea confidențialității informațiilor pe care autoritatea contractantă le pune la dispoziție în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract prevăzute de această directivă.
74 De asemenea, această dispoziție precizează că, în conformitate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) TFUE, Directiva 2014/24 nu se aplică contractelor de achiziții publice în măsura în care aplicarea acestei directive ar obliga un stat membru să furnizeze informații a căror divulgare o consideră contrară intereselor esențiale ale siguranței sale.
75 În temeiul articolului 15 alineatul (3) din directiva menționată, în cazul în care atribuirea și executarea contractului de achiziții publice sunt declarate secrete sau trebuie să fie însoțite de măsuri speciale de securitate, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare într‑un stat membru, directiva nu se aplică cu condiția ca statul membru respectiv să fi stabilit că interesele esențiale în cauză nu pot fi garantate prin măsuri mai puțin intruzive.
76 În ceea ce privește derogarea de la articolul 15 din Directiva 2014/24, este de competența statelor membre să își definească interesele esențiale de securitate și, în speță, este de competența autorităților poloneze să definească măsurile de securitate necesare protejării securității naționale a Republicii Polone în cadrul imprimării unor documente precum cele în discuție în prezenta cauză [a se vedea prin analogie Hotărârea din 20 martie 2018, Comisia/Austria (Imprimerie de stat), C‑187/16, EU:C:2018:194, punctul 75 și jurisprudența citată].
77 Astfel, modul de redactare a articolului 15 alineatele (2) și (3) din Directiva 2014/24, interpretat în lumina articolului 346 TFUE, nu impune statelor membre o obligație în ceea ce privește nivelul de protecție a intereselor esențiale de securitate urmărit.
78 După cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 48 din concluzii, termenul „securitate”, menționat în aceste dispoziții, include printre altele menținerea securității naționale.
79 În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, obiectivul menținerii securității naționale corespunde interesului primordial de a proteja funcțiile esențiale ale statului și interesele fundamentale ale societății prin prevenirea și sancționarea activităților de natură să destabilizeze grav structurile constituționale, politice, economice sau sociale fundamentale ale unei țări și în special să amenințe în mod direct societatea, populația sau statul ca atare, cum ar fi, printre altele, activitățile de terorism (Hotărârea din 5 aprilie 2022, Commissioner of An Garda Síochána și alții, C‑140/20, EU:C:2022:258, punctul 61, precum și jurisprudența citată).
80 Cu toate acestea, măsurile pe care statele membre le adoptă în contextul cerințelor legitime de interes național nu se sustrag în ansamblul lor de la aplicarea dreptului Uniunii pentru simplul fapt că acestea intervin în special în interesul siguranței publice [a se vedea prin analogie Hotărârea din 20 martie 2018, Comisia/Austria (Imprimerie de stat), C‑187/16, EU:C:2018:194, punctul 76 și jurisprudența citată].
81 Pe de altă parte, trebuie amintit de asemenea că derogări precum cele invocate în cadrul prezentei acțiuni trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte [a se vedea prin analogie Hotărârea din 20 martie 2018, Comisia/Austria (Imprimerie de stat), C‑187/16, EU:C:2018:194, punctul 77 și jurisprudența citată].
82 Așadar, chiar dacă alineatele (2) și (3) ale articolului 15 din Directiva 2014/24 lasă statelor membre o marjă de apreciere pentru a decide măsurile considerate necesare în vederea protecției intereselor lor esențiale de securitate, aceste dispoziții nu pot fi totuși interpretate într‑un asemenea mod încât să confere statelor membre puterea de a deroga de la dispozițiile Tratatului FUE prin simpla invocare a acestor interese. Prin urmare, statul membru care invocă beneficiul derogărilor prevăzute de aceste dispoziții trebuie să probeze că nevoia de a proteja asemenea interese nu ar fi putut fi satisfăcută în cadrul unei proceduri concurențiale, astfel cum este prevăzută de această directivă [a se vedea prin analogie Hotărârea din 20 martie 2018, Comisia/Austria (Imprimerie de stat), C‑187/16, EU:C:2018:194, punctele 78 și 79, precum și jurisprudența citată].
83 În speță, deși Republica Polonă a identificat, desigur, interesele sale esențiale de securitate pe care consideră că trebuie să le protejeze, precum și garanțiile inerente protecției acestor interese, trebuie totuși să se verifice dacă acest stat membru a demonstrat că obiectivele pe care le urmărește nu ar fi putut fi atinse în cadrul unei proceduri concurențiale, astfel cum este prevăzută de Directiva 2014/24.
84 În această privință, trebuie înlăturat de la bun început argumentul Republicii Polone potrivit căruia Comisia nu poate invoca în mod valabil Hotărârea din 20 martie 2018, Comisia/Austria (Imprimerie de stat) (C‑187/16, EU:C:2018:194), în măsura în care, spre deosebire de situația în discuție în prezenta cauză, imprimeria națională în discuție în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre era o întreprindere de drept privat. Astfel, statutul juridic al societății însărcinate, la nivel național, cu imprimarea documentelor oficiale nu scutește statul membru în cauză, sub rezerva aplicabilității articolului 12 din Directiva 2014/24, de obligația de a demonstra că obiectivele pe care le urmărește nu ar fi putut fi atinse în cadrul unei proceduri concurențiale. Or, Republica Polonă nu a demonstrat că contractele de achiziții publice vizate de legislația poloneză în cauză fac obiectul unei atribuiri in house, care să intre sub incidența cazurilor specifice de excludere de la normele de atribuire a contractelor de achiziții publice, prevăzute la acest articol 12.
85 În ceea ce privește, în primul rând, argumentația Republicii Polone potrivit căreia atribuirea directă către PWPW a contractelor de achiziții de servicii în cauză întrunește obiectivul de a asigura continuitatea aprovizionării cu documente oficiale, evitând riscul unui faliment al acestei întreprinderi, trebuie arătat că, deși cea mai mare parte a acestor documente este strâns legată de ordinea publică și de funcționarea instituțională a unui stat membru, care presupun garantarea unei continuități a aprovizionării, Republica Polonă nu a demonstrat însă că acest obiectiv nu ar putea fi asigurat în cadrul unei cereri de ofertă și că o astfel de garanție ar fi compromisă dacă serviciile menționate ar fi încredințate altor întreprinderi, inclusiv, eventual, unor întreprinderi cu sediul în alte state membre.
86 În special, acest stat membru nu a demonstrat că riscul de perturbare a producerii documentelor publice în cauză rezultând dintr‑un eventual faliment al operatorului economic însărcinat cu această producție era semnificativ mai ridicat în cazul recurgerii la o procedură de atribuire a contractelor prevăzută de Directiva 2014/24.
87 Astfel, pentru a atenua asemenea riscuri, legislația poloneză în cauză ar fi putut să prevadă impunerea în contractul de achiziții publice în cauză a altor măsuri, precum, printre altele, o obligație față de autoritatea contractantă de a încheia, atunci când alte considerații nu se opun, contracte cu mai mulți furnizori.
88 Pe de altă parte, acest contract ar fi putut prevedea cerințe de garantare a solidității financiare a candidaților. Astfel, articolul 58 alineatul (3) din Directiva 2014/24 prevede că autoritățile contractante pot impune operatorilor economici condiții care să garanteze că aceștia dispun de capacitatea economică și financiară necesară pentru executarea contractului. Această dispoziție precizează că, în acest scop, autoritățile contractante pot solicita în special ca operatorii economici să realizeze o cifră de afaceri anuală minimă dată, în special o anumită cifră de afaceri minimă în domeniul la care se referă contractul. De asemenea, autoritățile contractante pot solicita operatorilor economici să furnizeze informații cu privire la conturile lor anuale și să dispună, după caz, de un nivel adecvat de asigurare a riscurilor profesionale.
89 Or, Republica Polonă nu a reușit să demonstreze că impunerea unor astfel de cerințe nu ar fi de natură să atenueze riscurile invocate în ceea ce privește aprovizionarea cu documente în cauză, cauzate în special de o deteriorare bruscă a situației financiare a întreprinderii însărcinate cu producerea acestora. Astfel, așa cum subliniază Comisia, deși riscul ca o întreprindere precum PWPW să intre în faliment este mai mic, nu se poate considera că acest risc este complet exclus.
90 În ceea ce privește necesitatea producerii, în număr suficient de mare și în timp util, a buletinelor de vot și a marcajelor holografice de pe certificatele pentru drept de vot, prevăzute la articolul 4 punctul 5c) literele d) și e) din Legea privind achizițiile publice, pentru a garanta buna desfășurare și securitatea alegerilor, Republica Polonă nu demonstrează că alte întreprinderi decât PWPW ar fi neapărat mai puțin performante decât aceasta din urmă și că acestea nu pot imprima buletinele menționate și nu pot produce marcajele respective în cantități suficiente și în timp util. Rezultă că nu s‑a dovedit că este necesar să se înlăture aplicarea dispozițiilor în materie de atribuire a contractelor prevăzute de Directiva 2014/24 pentru a atinge obiectivul invocat de acest stat membru.
91 În ceea ce privește, în al doilea rând, necesitatea de a asigura, pentru majoritatea serviciilor în cauză, protecția securității documentelor vizate și, mai precis, a informațiilor pe care le conțin, Curtea a statuat deja că necesitatea de a prevedea o obligație de confidențialitate nu împiedică în sine recurgerea la o procedură concurențială pentru atribuirea unui contract [Hotărârea din 20 martie 2018, Comisia/Austria (Imprimerie de stat), C‑187/16, EU:C:2018:194, punctul 89].
92 Mai mult, Curtea a statuat de asemenea că se poate asigura confidențialitatea datelor printr‑o obligație de păstrare a secretului, fără a fi necesar să se contravină procedurilor în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice. Astfel, nimic nu împiedică autoritatea contractantă să impună cerințe deosebit de ridicate privind capacitatea și fiabilitatea ofertanților câștigători, să adapteze în acest sens condițiile care guvernează cererile de ofertă, precum și contractele de prestări de servicii și să solicite eventualilor candidați documentele justificative necesare [Hotărârea din 20 martie 2018, Comisia/Austria (Imprimerie de stat) C‑187/16, EU:C:2018:194, punctele 90 și 91].
93 Pentru a asigura securitatea majorității documentelor în cauză, autoritatea contractantă ar fi putut, în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor prevăzute de Directiva 2014/24, să prevadă printre altele specificații tehnice precum cele menționate la articolul 42 din această directivă și/sau să stabilească criterii de selecție, astfel cum sunt menționate la articolul 58 din aceasta.
94 Mai precis, în ceea ce privește aceste specificații tehnice, în sensul articolului 42 din Directiva 2014/24, din alineatul (1) al acestui articol reiese că acestea definesc caracteristicile necesare ale serviciilor în cauză și că ele se pot referi și la procesul sau la metoda specifică de furnizare a serviciilor solicitate, cu condiția ca acestea să fie legate de obiectul contractului și proporționale cu valoarea și obiectivele acestuia.
95 În ceea ce privește criteriile de selecție prevăzute la articolul 58 din această directivă, Curtea a statuat că autorității contractante i s‑a recunoscut de către legiuitorul Uniunii o largă putere de apreciere cu ocazia stabilirii acestor criterii. Astfel, în conformitate cu alineatul (1) al acestui articol, aceasta beneficiază de o anumită latitudine pentru a defini condițiile de participare la o procedură de atribuire a unui contract pe care le consideră ca având legătură cu obiectul contractului și proporționale cu acesta și adecvate pentru a garanta că un candidat sau ofertant are capacitatea juridică și financiară și competențele tehnice și profesionale pentru a executa contractul. Mai precis, potrivit alineatului (4) al articolului menționat, autoritatea contractantă apreciază în mod liber condițiile de participare pe care le consideră proprii, din punctul său de vedere, pentru a garanta în special executarea contractului la un nivel de calitate pe care îl estimează ca adecvat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 ianuarie 2023, Construct, C‑403/21, EU:C:2023:47, punctul 60 și jurisprudența citată).
96 În special, acest alineat (4) permite autorității contractante să impună cerințe care să asigure faptul că operatorii economici dețin experiența și resursele umane și tehnice necesare pentru a executa contractul respectiv la un standard de calitate corespunzător, ceea ce poate fi evaluat în funcție de aptitudinile, eficiența, experiența și fiabilitatea lor. Astfel, pot fi excluși operatorii economici despre care se consideră că nu posedă capacitățile profesionale necesare, inclusiv în situații de conflict de interese care ar putea avea un impact negativ asupra executării acestui contract.
97 De asemenea, astfel cum a susținut Comisia, în ceea ce privește majoritatea serviciilor în cauză, autoritatea contractantă ar putea să nu permită accesul la informațiile confidențiale în cauză decât unui număr limitat de candidați, recurgând la procedura restrânsă prevăzută la articolul 28 din Directiva 2014/24 sau, dacă este cazul, la procedurile prevăzute la articolele 29 și 30 din aceasta din urmă. Astfel, autoritatea contractantă poate recurge la posibilitatea de a reduce numărul de oferte care urmează să fie negociate, prevăzută la articolul 29 alineatul (6) din această directivă, sau la cea de a reduce numărul de soluții care urmează să fie discutate, prevăzută la articolul 30 alineatul (4) din directiva menționată.
98 În aceste condiții, primo, în ceea ce privește argumentul Republicii Polone potrivit căruia producerea marcajelor legale și a vinietelor de control pentru vehicule, prevăzute la articolul 4 punctul 5c) litera c) din Legea privind achizițiile publice, precum și a documentelor referitoare la punerea în circulație a unui vehicul impune accesul la informații secrete sau confidențiale și ar implica protecția informațiilor clasificate și a datelor cu caracter personal, la punctul 92 din prezenta hotărâre s‑a amintit că confidențialitatea datelor poate fi asigurată, în principiu, printr‑o obligație de păstrare a secretului, fără a fi necesar să se contravină procedurilor în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice prevăzute de Directiva 2014/24.
99 Pentru a evita scurgerile de informații sensibile, autoritățile poloneze pot introduce, în condițiile care reglementează cererile de ofertă, clauze care să oblige ofertantul câștigător la o confidențialitate generală, precum și să prevadă că întreprinderea candidată care nu ar fi în măsură să ofere garanții suficiente în ceea ce privește respectarea acestei obligații va fi exclusă de la procedura de atribuire. Autoritățile poloneze pot de asemenea să prevadă aplicarea unor sancțiuni ofertantului câștigător, în special contractuale, în cazul nerespectării unei astfel de obligații în cursul executării contractului în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 martie 2018, Comisia/Austria (Imprimerie de stat) C‑187/16, EU:C:2018:194, punctul 93].
100 Pe de altă parte, deși, desigur, un stat membru poate lua măsuri pentru a se asigura în special că datele unui conducător auto și ale vinietei de control a unui vehicul în cadrul transportului de mărfuri periculoase nu sunt accesibile decât unor entități strict selecționate, caracterul confidențial al acestor date ar putea fi garantat și printr‑o obligație de confidențialitate în sarcina întreprinderilor care participă la o procedură de atribuire reglementată de Directiva 2014/24.
101 Prin urmare, întrucât Republica Polonă nu a prezentat niciun element susceptibil să demonstreze că recurgerea la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice concepută astfel nu ar permite securizarea accesului la respectivele date secrete în mod comparabil cu atribuirea directă a contractelor respective către PWPW, nu s‑a dovedit că protecția securității lor se opune unei proceduri concurențiale de atribuire a acestor contracte.
102 În ceea ce privește, secundo, marcajele pentru accize prevăzute la articolul 4 punctul 5c) litera b) din Legea privind achizițiile publice, deși Republica Polonă poate lua măsurile necesare pentru a asigura, printre altele, siguranța cetățenilor săi, acest stat membru nu demonstrează totuși că numai atribuirea producerii acestor marcaje unei întreprinderi precum PWPW este de natură să garanteze realizarea unui astfel de obiectiv și că trebuie înlăturată aplicarea dispozițiilor în materie de atribuire a contractelor prevăzute de Directiva 2014/24.
103 Astfel, nu rezultă că acest obiectiv nu ar putea fi atins dacă producția respectivă ar fi încredințată altor operatori economici decât PWPW, care dispun de o experiență suficientă în conceperea, producerea în condiții de deplină siguranță, stocarea și furnizarea unor astfel de marcaje pe teritoriul statului membru menționat. De asemenea, nimic nu indică faptul că ar fi imposibil să se impună prin contract acestor operatori măsurile de confidențialitate și de securitate necesare.
104 Tertio, atunci când Republica Polonă invocă, în ceea ce privește în special producerea documentelor publice menționate la articolul 5 alineatul 2) din Legea privind documentele publice, precum și sistemele cu microprocesor dotate cu program informatic destinat gestionării documentelor publice, a sistemelor informatice și a bazelor de date necesare pentru utilizarea documentelor publice, care conțin un cip electronic, conform destinației acestora, prevăzute la articolul 4 punctul 5c) litera f) din Legea privind achizițiile publice, imperativul de a evita falsificarea sau contrafacerea lor, trebuie arătat că, în ceea ce privește majoritatea acestor documente și a acestor sisteme, garanțiile pe care autoritatea contractantă le poate solicita sunt suficiente pentru a atenua riscurile invocate de acest stat membru pentru interesele sale esențiale de securitate.
105 Astfel, respectarea strictă de către operatorul economic selectat a criteriilor de atribuire și verificarea lor continuă în cursul executării contractului atribuit sunt, în principiu, de natură să prevină scurgerile și potențialele abuzuri interne, care ar putea conduce la asemenea falsificări sau contrafaceri.
106 Rezultă că neaplicarea procedurilor de atribuire a contractelor prevăzute de Directiva 2014/24 în cazul contractelor privind producerea majorității documentelor publice menționate la articolul 4 punctul 5c) din Legea privind achizițiile publice, dar și în cazul contractelor, vizate de asemenea de această dispoziție, referitoare la producerea marcajelor pentru accize, a marcajelor legale, a vinietelor de control, a buletinelor de vot, a marcajelor holografice de pe certificatele pentru drept de vot, precum și a sistemelor cu microprocesor dotate cu program informatic destinat gestionării documentelor publice, a sistemelor informatice și a bazelor de date necesare pentru utilizarea documentelor publice este disproporționată în raport cu obiectivele invocate de Republica Polonă.
107 În schimb, în ceea ce privește anumite documente oficiale, menționate la punctele 16-19 și 32 ale articolului 5 alineatul 2) din Legea privind documentele publice, și anume documentele personale ale militarilor și cărțile de identitate ale acestora, cardurile de serviciu ale polițiștilor, ale polițiștilor de frontieră, ale agenților Securității Statului, ale agenților Agenției de Securitate Internă, ale agenților Agenției de Informații, ale agenților Serviciului de Contrainformații Militare și ale soldaților profesioniști numiți pe un post din cadrul acestui serviciu, ale agenților Serviciului de Informații Militare și ale soldaților profesioniști numiți pe un post din cadrul acestui serviciu, precum și ale membrilor poliției militare, este necesar să se considere că aceste documente prezintă o legătură directă și strânsă cu obiectivul de protecție a securității naționale, astfel încât pot justifica cerințe suplimentare de confidențialitate.
108 În această privință, trebuie arătat că documentele enumerate la punctul anterior, întrucât privesc agenți ale căror funcții apar în mod direct și strâns legate de misiuni care contribuie la menținerea securității naționale a unui stat membru, pot face indispensabilă o limitare a divulgării caracteristicilor lor și a informațiilor pe care le conțin, printre care în special identitatea acestor agenți, astfel încât trebuie să se considere că prezintă un nivel de sensibilitate deosebit de ridicat, care necesită o protecție sporită împotriva scurgerilor și a falsificărilor.
109 Astfel, după cum susține în esență Republica Polonă, fără a fi contrazisă în mod util de Comisie, o eventuală scurgere a unor astfel de informații ar putea avea consecințe ireparabile pentru securitatea națională a unui stat membru, dat fiind că aceste informații ar putea fi utilizate de state terțe sau, în acest caz, în special de grupuri infracționale sau de organizații teroriste.
110 Prin urmare, deși, desigur, ar fi fost posibil să se prevadă garanții precum aplicarea unor sancțiuni, în special contractuale, operatorului economic care ar fi fost însărcinat cu producerea documentelor menționate la punctul 107 din prezenta hotărâre, în cazul scurgerii de informații sensibile menționate, asemenea garanții nu pot fi considerate îndeajuns de eficiente pentru a asigura securitatea acelorași informații.
111 Așa cum a arătat avocatul general la punctul 95 din concluzii, aplicarea de sancțiuni disciplinare persoanelor care s‑ar afla la originea unei astfel de scurgeri de informații sau celor care au permis-o ori includerea în contracte a unor clauze care să prevadă o compensație financiară, care să fie acordată în mod necesar după producerea daunei, nu constituie soluții adecvate în vederea protejării unor asemenea informații.
112 În ceea ce privește argumentul Comisiei potrivit căruia o întreprindere precum PWPW poate recurge la subcontractanți și că, prin urmare, nu ar fi justificat să se atribuie serviciile în cauză exclusiv acestei întreprinderi, trebuie arătat, mai întâi, că Comisia nu a stabilit că legislația poloneză autorizează în mod explicit subcontractarea producerii documentelor menționate la punctul 107 din prezenta hotărâre.
113 În continuare, nu se contestă că o asemenea recurgere la subcontractare ar constitui cel mult o posibilitate oferită PWPW și nu ar fi, așadar, posibilă decât sub controlul acestei întreprinderi, precum și în măsura și în condițiile definite de aceasta. De altfel, Republica Polonă a precizat în ședință, fără a fi contrazisă de Comisie, că PWPW nu face apel la subcontractanți decât pentru anumite servicii limitate, producția documentelor enumerate la punctul 107 din prezenta hotărâre nefăcând parte dintre acestea.
114 În sfârșit, în ipoteza în care această producție ar fi asigurată de o entitate selectată în conformitate cu normele prevăzute de Directiva 2014/24, trebuie arătat că această entitate ar putea recurge ea însăși la subcontractanți, astfel cum reiese din cuprinsul articolului 63 alineatul (1) și al articolului 71 din această directivă, fără ca o entitate deținută de statul membru în cauză să poată controla acțiunea acestor subcontractanți și fără să definească condițiile intervenției lor. Rezultă că nu se poate considera că o eventuală recurgere a PWPW la subcontractare ar implica faptul că nivelul de securitate impus de respectiva producție nu ar fi mai ridicat decât cel care ar rezulta din aplicarea procedurilor de atribuire a contractelor prevăzute de directiva menționată.
115 În aceste condiții, este necesar să se concluzioneze că Republica Polonă poate invoca articolul 15 alineatele (2) și (3) din Directiva 2014/24 atunci când arată că natura documentelor enumerate la punctul 107 din prezenta hotărâre este incompatibilă cu obligația de a recurge la aceste proceduri.
116 Întrucât Comisia nu a făcut dovada afirmațiilor sale cu privire la aceste documente, acțiunea sa trebuie, prin urmare, să fie respinsă în măsura în care privește dispozițiile legislației poloneze care prevăd o atribuire directă a contractelor privind producerea documentelor menționate către PWPW, fără a recurge la procedurile de atribuire a contractelor prevăzute de Directiva 2014/24.
117 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie constatat că, prin faptul că a introdus în legislația poloneză excluderi care nu sunt prevăzute de Directiva 2014/24 în ceea ce privește contractele referitoare la producerea, pe de o parte, a documentelor publice menționate la articolul 4 punctul 5c) din Legea privind achizițiile publice, cu excepția documentelor personale ale militarilor și a cărților de identitate ale acestora, a cărților de serviciu ale polițiștilor, ale polițiștilor de frontieră, ale agenților Securității Statului, ale agenților Agenției de Securitate Internă, ale agenților Agenției de Informații, ale agenților Serviciului de Contrainformații Militare și ale soldaților profesioniști numiți pe un post din cadrul acestui serviciu, ale agenților Serviciului de Informații Militare și ale soldaților profesioniști numiți pe un post din cadrul acestui serviciu, precum și ale membrilor poliției militare, și, pe de altă parte, a marcajelor pentru accize, a marcajelor legale, a vinietelor de control, a buletinelor de vot, a marcajelor holografice de pe certificatele pentru drept de vot, precum și a sistemelor cu microprocesor dotate cu program informatic destinat gestionării documentelor publice, a sistemelor informatice și a bazelor de date necesare pentru utilizarea documentelor publice, prevăzute de asemenea la acest articol 4 punctul 5c), Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatele (1) și (3) și al articolului 15 alineatele (2) și (3) din Directiva 2014/24 coroborate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) TFUE.
118 Acțiunea trebuie respinsă în rest.
Cu privire la cheltuielile de judecată
119 Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
120 Potrivit articolului 138 alineatul (3) din acest regulament, în cazul în care părțile cad fiecare în pretenții cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Totuși, în cazul în care împrejurările cauzei justifică acest lucru, Curtea poate decide ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, o parte să suporte o fracțiune din cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte.
121 În speță, Comisia și, respectiv, Republica Polonă au solicitat obligarea celeilalte părți din procedură la plata cheltuielilor de judecată.
122 Întrucât acțiunea Comisiei a fost admisă, cu excepția excluderii de la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții prevăzute de Directiva 2014/24 a contractelor referitoare la producerea anumitor documente publice menționate la punctul 32 al articolului 5 alineatul 2) din Legea privind documentele publice, la care face trimitere articolul 4 punctul 5c) din Legea privind achizițiile publice, și anume documentele personale ale militarilor și cărțile lor de identitate, cardurile de serviciu ale polițiștilor, ale polițiștilor de frontieră, ale agenților Securității Statului, ale agenților Agenției de Securitate Internă, ale agenților Agenției de Informații, ale agenților Serviciului de Contrainformații Militare și ale soldaților profesioniști numiți pe un post din cadrul acestui serviciu, ale agenților Serviciului de Informații Militare și ale soldaților profesioniști numiți pe un post din cadrul din cadrul acestui serviciu, precum și ale membrilor poliției militare, este necesar, în temeiul articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, să se decidă că, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, Republica Polonă va suporta două treimi din cheltuielile de judecată ale Comisiei.
123 Comisia este obligată să suporte o treime din propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară și hotărăște:
1) Prin faptul că a introdus în legislația poloneză excluderi care nu sunt prevăzute de Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE în ceea ce privește contractele referitoare la producerea, pe de o parte, a documentelor publice menționate la articolul 4 punctul 5c) din ustawa Prawo zamówień publicznych (Legea privind achizițiile publice) din 29 ianuarie 2004, astfel cum a fost modificată prin ustawa o dokumentach publicznych (Legea privind documentele publice) din 22 noiembrie 2018, cu excepția documentelor personale ale militarilor și a cărților de identitate ale acestora, a cărților de serviciu ale polițiștilor, ale polițiștilor de frontieră, ale agenților Securității Statului, ale agenților Agenției de Securitate Internă, ale agenților Agenției de Informații, ale agenților Serviciului de Contrainformații Militare și ale soldaților profesioniști numiți pe un post din cadrul acestui serviciu, ale agenților Serviciului de Informații Militare și ale soldaților profesioniști numiți pe un post din cadrul acestui serviciu, precum și ale membrilor poliției militare, și, pe de altă parte, a marcajelor pentru accize, a marcajelor legale, a vinietelor de control, a buletinelor de vot, a marcajelor holografice de pe certificatele pentru drept de vot, precum și a sistemelor cu microprocesor dotate cu program informatic destinat gestionării documentelor publice, a sistemelor informatice și a bazelor de date necesare pentru utilizarea documentelor publice, prevăzute de asemenea la acest articol 4 punctul 5c), Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatele (1) și (3) și al articolului 15 alineatele (2) și (3) din Directiva 2014/24 coroborate cu articolul 346 alineatul (1) litera (a) TFUE.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Republica Polonă este condamnată să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.
4) Comisia Europeană este obligată să suporte o treime din propriile cheltuieli de judecată.
Semnături