Cauza T‑235/18 DEP
Qualcomm Inc.,
împotriva
Comisiei Europene
Ordonanța Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 29 februarie 2024
„Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”
1. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Noțiune – Cheltuieli necesare efectuate de părți – Elemente care trebuie luate în considerare
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]
(a se vedea punctele 12 și 27)
2. Procedură jurisdicțională – Publicare a deciziilor – Omitere față de public a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice – Omitere față de public a altor date decât datele cu caracter personal ale persoanelor fizice – Condiții
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 66 și 66a]
(a se vedea punctele 15-18)
3. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate în legătură cu procedura – Onorarii de avocat aferente unei alte proceduri decât cea în fața Tribunalului – Excludere
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]
(a se vedea punctele 21-23)
4. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de părți – Onorarii ale avocaților și ale economiștilor – Stabilire efectuată pe baza unor indicații precise furnizate de solicitant sau, în lipsa acestora, a unei aprecieri echitabile a instanței Uniunii
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]
(a se vedea punctele 26, 39, 40, 45, 47-49, 58, 59 și 63-69)
5. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Intervenția mai multor avocați – Lipsa incidenței – Apreciere având în vedere în primul rând numărul total de ore de muncă necesare din punct de vedere obiectiv în legătură cu procedura – Criterii
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]
(a se vedea punctele 34-40, 46 și 53)
6. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de părți – Cheltuieli de deplasare și de ședere ale avocaților pentru a asista la ședință și cheltuieli de închiriere a unei săli de reuniune și a unor materiale – Condiții de rambursare
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]
(a se vedea punctele 73, 75, 80, 82 și 85)
7. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de părți – Cheltuieli de deplasare și de ședere ale altor persoane decât avocații părților – Condiții de rambursare
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]
(a se vedea punctele 74 și 98)
Rezumat
Sesizat cu o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată, Tribunalul sintetizează jurisprudența referitoare la rambursarea cheltuielilor de judecată aferente unei proceduri principale inițiate în fața sa, în contextul dreptului concurenței.
Reclamanta, Qualcomm Inc., a introdus o acțiune având ca obiect anularea deciziei Comisiei prin care i se aplica o amendă de aproape un miliard de euro pentru că a abuzat de poziția sa dominantă pe piața mondială a chipseturilor.
Prin Hotărârea din 15 iunie 2022(1), Tribunalul a anulat decizia atacată în totalitate și a obligat Comisia să suporte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă. În lipsa unui acord între părți cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile, reclamanta a introdus o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată la Tribunal, prin care solicită rambursarea, pe de o parte, a onorariilor aferente serviciilor de consiliere juridică și economică și, pe de altă parte, a cheltuielilor pentru a asista la ședință, în cuantum total de peste 12 milioane de euro.
Aprecierea Tribunalului
Cu titlu introductiv, examinând problema confidențialității cererii de stabilire a cheltuielilor de judecată și a anexelor la aceasta, Tribunalul arată că simpla prezență a mențiunii „confidențial”, înscrisă de reclamantă, pe aceste documente nu poate fi interpretată ca reprezentând o cerere de omitere a anumitor date față de public, în lipsa unei cereri în acest sens formulate prin înscris separat(2), instanța neputând să intervină în mod ipotetic sau să remedieze eventualele lacune ale unei astfel de cereri.
Continuându‑și analiza pe fond, Tribunalul respinge, în primul rând, cererea de rambursare a onorariilor de avocat efectuate în cadrul procedurilor desfășurate în Statele Unite. În această privință, Tribunalul amintește că noțiunea de „cheltuieli recuperabile” este limitată la cheltuielile necesare efectuate de către părți în legătură cu procedura în fața sa și nu poate acoperi cheltuielile aferente altor proceduri jurisdicționale sau administrative desfășurate la alte instanțe sau autorități naționale sau internaționale, nici chiar atunci când astfel de proceduri urmăresc, precum în speță, obținerea de informații sau de documente menite să susțină motivele unei acțiuni în fața Tribunalului.
În al doilea rând, în cadrul rambursării onorariilor de avocat efectuate în legătură cu procedura, Tribunalul ține seama de obiectul și de natura litigiului, de importanța acestuia din perspectiva dreptului Uniunii, precum și de dificultățile cauzei, de volumul de muncă pe care procedura contencioasă l‑a necesitat din partea agenților sau a consilierilor implicați și de interesele economice ale părților în cadrul litigiului.
Astfel, pentru a aprecia amploarea muncii pe care procedura a putut să o genereze pentru reprezentanții reclamantei, instanța Uniunii ține seama în principal de numărul total de ore de muncă ce pot fi considerate în mod obiectiv necesare în cadrul acestei proceduri, independent de numărul de avocați între care au fost repartizate prestațiile efectuate. Deși, în principiu, remunerația unui singur avocat este recuperabilă, este posibil ca, în funcție de caracteristicile proprii fiecărei cauze, printre care figurează în primul rând complexitatea ei, să se poată considera că remunerarea mai multor avocați intră în noțiunea de „cheltuieli necesare”. În acest caz, revine Tribunalului sarcina de a examina în ce măsură serviciile efectuate de toți avocații în cauză erau necesare pentru desfășurarea procedurii judiciare și de a se asigura că nu există o dublare inutilă a cheltuielilor. În această privință, atunci când avocații au asistat deja o parte în cursul procedurilor sau al demersurilor care au precedat litigiul, trebuie să se țină cont de faptul că dispun de o cunoaștere a elementelor pertinente care este de natură să le fi facilitat munca și să le fi redus timpul de pregătire necesar pentru procedura contencioasă. Cu toate acestea, costurile legate de coordonarea dintre avocații aceleiași părți nu pot fi considerate cheltuieli necesare.
În speță, deși litigiul principal a putut solicita efectiv o muncă importantă ținând seama de complexitatea problemelor juridice invocate și de interesele economice în discuție, elementele prezentate de reclamantă nu permit să se stabilească numărul de ore care corespund diferitelor sarcini efectuate de avocații săi, dacă orele de muncă respective au fost prestate în legătură cu procedura în fața Tribunalului și nici dacă erau necesare în acest scop. Or, simplul fapt că actele care au numeroase pagini și care au numeroase anexe au fost depuse de reprezentanții reclamantei în fața Tribunalului nu dovedește nicidecum caracterul necesar, în cadrul procedurii în fața Tribunalului, al orelor de muncă și, prin urmare, al sumelor solicitate care s‑ar raporta la acestea.
Pe de altă parte, documentele prezentate nu permit să se stabilească cu precizie tariful orar corespunzător diferitelor sarcini îndeplinite. În această privință, deși o parte este, desigur, liberă să recurgă la avocați care facturează tarife orare atât de ridicate, faptul de a beneficia de serviciile lor nu poate fi considerat necesar, cu atât mai mult cu cât, precum în speță, aceste tarife nu sunt prezentate în cerere în legătură cu sarcini precise clar identificate.
Prin urmare, în lipsa oricărei informații cu privire la cheltuielile de judecată efectuate efectiv, Tribunalul face o apreciere echitabilă, dar în mod necesar strictă a onorariilor de avocat recuperabile. În speță, pentru a aprecia timpul de lucru necesar din punct de vedere obiectiv în legătură cu procedura, Tribunalul ia în considerare numărul de motive invocate, dificultatea problemelor juridice și de fapt ridicate, numărul și succesiunea actelor de procedură, elementele de probă prezentate în anexa la acestea și susținute în fața Tribunalului, precum și caracterul din ce în ce mai precis și detaliat al argumentației dezvoltate. În ceea ce privește tariful orar, în lipsa unui barem relevant în dreptul Uniunii, numai în ipoteza în care tariful orar mediu facturat pare vădit excesiv Tribunalul se poate îndepărta de acesta și poate stabili ex aequo et bono cuantumul onorariilor de avocat recuperabile.
În al treilea rând, Tribunalul efectuează de asemenea o apreciere echitabilă, dar strictă a cheltuielilor recuperabile cu titlu de onorarii aferente consultanței experților economici, a căror participare a fost în mod obiectiv necesară în cadrul procedurii, în lipsa oricărei indicații concrete cu privire la volumul de muncă efectuat de aceștia și la tariful orar aferent.
În al patrulea rând, în ceea ce privește cheltuielile de deplasare și de ședere efectuate în vederea desfășurării ședinței, numai cheltuielile de călătorie și cheltuielile aferente nopților de cazare la hotel ale avocaților care au reprezentat reclamanta și care au pledat în fața Tribunalului pot fi considerate recuperabile. În schimb, rambursarea cheltuielilor de deplasare și de ședere ale unui angajat al reclamantei este respinsă, în lipsa justificării de către aceasta din urmă a caracterului necesar al prezenței sale în vederea desfășurării procedurii, simplul fapt că acest angajat monitoriza cauza în cadrul întreprinderii fiind vădit insuficient în această privință.
De asemenea, deși închirierea unei săli de reuniune la hotelul avocaților reclamantei poate fi considerată efectiv necesară, având în vedere durata ședinței și numărul de avocați implicați, o închiriere pentru trei zile complete pare excesivă în lipsa unor precizări furnizate în această privință.
Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, Tribunalul stabilește cuantumul total al cheltuielilor de judecată recuperabile de către reclamantă la aproape 800 000 de euro.