Cauza T‑5/17
(publicare în extras)
Ammar Sharif
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 4 aprilie 2019
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Siriei – Înghețarea fondurilor – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare vădită de apreciere – Drept de proprietate – Proporționalitate – Atingere adusă reputației”
Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Siria – Decizia 2013/255/PESC și Regulamentul nr. 36/2012 – Prezumție de asociere cu regimul sirian împotriva oamenilor de afaceri importanți care acționează în Siria – Admisibilitate – Condiții – Proporționalitate – Prezumție refragabilă – Respectarea dreptului la apărare
art. 29 TUE; Decizia 2013/255/PESC a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2015/1836, art. 27 alin. (2). lit. (a) și alin. (3) și art. 28 alin. (2) lit. (a) și alin. (3); Regulamentul nr. 36/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1828, art. 15 alin. (1a) și (1b)
(a se vedea punctele 91-95, 97, 105, 106, 109 și 110)
Rezumat
În Hotărârea Sharif/Consiliul (T‑5/17), pronunțată la 4 aprilie 2019, Tribunalul a respins acțiunea în anulare introdusă de un om de afaceri de cetățenie siriană împotriva actelor prin care numele acestuia a fost înscris în lista persoanelor și entităților vizate de măsurile restrictive adoptate împotriva Republicii Arabe Siriene [și anume Decizia de punere în aplicare (PESC) 2016/1897(1), Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1893(2), Decizia (PESC) 2017/917(3), Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/907(4), Decizia (PESC) 2018/778(5) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/774(6)]. În cadrul acestei acțiuni, reclamantul solicitase de asemenea, cu titlu subsidiar, să fie declarate inaplicabile în privința sa dispozițiile care instituie criteriul de includere care vizează „oamenii de afaceri importanți care acționează în Siria” [și anume articolul 28 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2013/255, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/1836(7), și articolul 15 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 36/2012, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/1828(8)]. Reclamantul a susținut că respectivul criteriu este disproporționat în raport cu obiectivele legitime urmărite de actele atacate, în măsura în care permite să fie vizată orice persoană, „om de afaceri important care acționează în Siria”, independent de aspectul dacă există o asociere între această persoană și regimul sirian.
Tribunalul a considerat că instituțiile pot recurge la prezumții care reflectă posibilitatea autorității administrative care are sarcina probei să tragă anumite concluzii pe baza experienței comune dobândite din derularea firească a evenimentelor. Acesta a apreciat, în plus, că o prezumție, chiar dacă este dificil de răsturnat, rămâne în limite acceptabile atât timp cât este proporțională cu scopul legitim urmărit, cât există posibilitatea de a face proba contrară și cât este asigurat dreptul la apărare. O asemenea prezumție trebuie încadrată în limite rezonabile, luând în considerare importanța mizei și asigurând dreptul la apărare.
În această privință, Tribunalul a arătat, mai întâi, că, din cauza controlului strict exercitat asupra economiei de către regimul sirian, înghețarea tuturor fondurilor și resurselor economice care aparțin categoriei „oamenilor de afaceri importanți care acționează în Siria” ar împiedica această categorie de persoane să continue să acorde sprijin financiar sau material regimului sirian și, având în vedere influența pe care o exercită, să crească presiunea asupra regimului, determinându‑l să își modifice politicile de represiune. În plus, ținând seama mai întâi de natura autoritară a regimului sirian, apoi de relația de interdependență care s‑a dezvoltat între mediile de afaceri și regimul sirian ca urmare a procesului de liberalizare a economiei inițiat de domnul Al Assad și, în sfârșit, de controlul strict exercitat de stat asupra economiei siriene, Consiliul putea să considere, pe bună dreptate, ca reprezentând experiență comună dobândită faptul că persoanele care aparțin categoriei „oamenilor de afaceri importanți care acționează în Siria” nu sunt în măsură să își mențină statutul decât bucurându‑se de o strânsă colaborare cu regimul sirian. Prin urmare, Tribunalul a considerat că este rezonabil să se prezume că o persoană care intră în această categorie este asociată cu regimul domnului Al Assad care îi permite să își dezvolte afacerile și să beneficieze de politicile acestui regim.
Tribunalul a apreciat că Consiliul a instituit o prezumție refragabilă de asociere cu regimul sirian împotriva persoanelor care aparțin categoriei „oamenilor de afaceri importanți care acționează în Siria”. Astfel, nu sunt incluse în listele persoanelor vizate de măsurile restrictive numele persoanelor din această categorie dacă se stabilește că acestea din urmă nu sunt sau nu mai sunt asociate regimului existent ori nu exercită influență asupra acestuia sau nu prezintă un risc real de eludare.
În consecință, Tribunalul a considerat că criteriul de includere contestat este compatibil cu principiul proporționalității și nu prezintă un caracter arbitrar, întrucât Consiliul a introdus acest criteriu în Decizia 2015/1836 și în Regulamentul 2015/1828 în mod justificat și proporțional cu obiectivele urmărite de reglementarea care guvernează măsurile restrictive împotriva Siriei, menținând în același timp posibilitatea ca persoanele vizate să răstoarne prezumția de asociere cu regimul sirian. Prin urmare, Tribunalul a respins excepția de nelegalitate.