HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi)
9 octombrie 2007
Cauza F‑85/06
Gerardo Bellantone
împotriva
Curții de Conturi a Comunităților Europene
„Funcție publică — Funcționari — Agent temporar numit funcționar — Preaviz de încetare a raporturilor de muncă — Indemnizație de plecare — Diurnă — Prejudiciu material”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care domnul Bellantone, fost agent temporar numit funcționar stagiar la 1 aprilie 2005, solicită printre altele, pe de o parte, anularea deciziei secretarului general al Curții de Conturi din 30 martie 2006 prin care se respinge reclamația sa având ca obiect plata unei despăgubiri care echivalează în primul rând cu un preaviz de încetare a raporturilor de muncă în calitate de agent temporar, în al doilea rând cu o indemnizație de plecare și, în al treilea rând, cu o diurnă, precum și, pe de altă parte, plata unor sume pe care le consideră datorate, majorate cu dobânzi de întârziere
Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată. Curtea de conturi suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și o pătrime din cheltuielile de judecată ale reclamantului.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Agenți temporari — Agent numit funcționar aflat în perioada de probă — Numire care pune capăt de drept raporturilor de muncă reglementate de Regimul aplicabil celorlalți agenți
2. Funcționari — Agenți temporari — Agent numit funcționar aflat în perioada de probă — Rezilierea contractului de agent temporar fără respectarea de către instituție a preavizului de încetare a raporturilor de muncă
(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47)
3. Funcționari — Agenți temporari — Indemnizație de plecare — Condiții de acordare
(Statutul funcționarilor, anexa VIII, art. 12; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 39 și art. 40 primul paragraf)
1. Un agent temporar care acceptă o numire în calitate de funcționar aflat în perioada de probă este numai sub incidența Statutului funcționarilor, a cărui aplicare pune capăt de drept raporturilor reglementate anterior de Regimul aplicabil celorlalți agenți, fără a fi necesar ca administrația să pună capăt în mod expres raporturilor de muncă stabilite în temeiul acestuia din urmă.
Cu toate acestea, dacă o instituție comunitară alege să procedeze la rezilierea formală a contractului de agent temporar înainte de adoptarea actului de numire a agentului respectiv ca funcționar aflat în perioada de probă, această modalitate este legală, cu condiția ca rezilierea menționată să fie corectă și să respecte normele în vigoare.
(a se vedea punctele 51-53)
Trimitere la:
Curte: 25 iunie 1981, Desmedt, 105/80, Rec., p. 1701, punctele 14 și 15
2. Un agent temporar numit funcționar aflat în perioada de probă nu dobândește un drept de despăgubire din faptul că autoritatea împuternicită să facă numiri nu a respectat preavizul de încetare a raporturilor de muncă prevăzut la articolul 47 litera (c) punctul (i) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.
Astfel, în primul rând, instituțiile comunitare dispun de o largă putere de apreciere în privința organizării serviciilor lor, în funcție de misiunile care le sunt încredințate, și în privința repartizării personalului pe care îl au la dispoziție, în vederea îndeplinirii respectivelor misiuni. Corespunde acestei competențe de organizare modificarea statutului juridic al unui agent temporar numit funcționar aflat în perioada de probă legată de o operațiune, mai generală, de suprimare a unei categorii de posturi în cadrul unei instituții. În acest context, instituția are, în plus, pentru motive care țin de concilierea interesului serviciului cu respectarea principiului egalității de tratament, obligația să procedeze la numirea funcționarilor la date cat mai apropiate posibil. În această privință, nu se poate solicita autorității împuternicite să facă numiri să ofere agentului temporar implicat posibilitatea de a epuiza durata statutară maximă de șase ani prevăzută pentru contractele de atenți temporari pe perioadă determinată întrucât ocuparea fiecărui post trebuie să se bazeze, în primul rând, pe interesul serviciului. Trecerea de la statutul de agent temporar la cel de funcționar îndeplinește, de altfel, cerințele ce țin de stabilitatea personalului și aceasta în interesul serviciului. Pe de altă parte, nu se poate reproșa instituției că a luat în considerare și avantajul pe care îl prezintă, pentru bugetul instituției, trecerea respectivă, posibilitățile bugetare fiind printre factorii de care ține cont administrația în privința politicii legate de personal.
În al doilea rând, actul prin care autoritatea împuternicită să facă numiri a numit în mod unilateral agentul temporar ca funcționar nu creează obligații, persoana interesată putând refuza această numire, care este similară unei oferte de muncă.
În al treilea rând, despăgubirea unei persoane pentru nerespectarea unui preaviz, în timp ce, în aceeași perioadă de preaviz, persoana care urmărește acordarea despăgubirii se afla, în temeiul statutului, în serviciul aceleiași instituții echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză, care este interzisă conform principiilor generale de drept comunitar. Prin analogie cu noua normă care nu permite cumulul pensiei cu un salariu, necesitatea de a proteja resursele Comunității interzice cumulul salariului primit de un funcționar aflat în perioada de probă cu plata unei despăgubiri primite pentru un preaviz pentru rezilierea contractului de agent temporar, întrucât rezilierea menționată a precedat numirea ca funcționar aflat în perioada de probă, în măsura în care această din urmă despăgubire este achitată pe baza unor credite înscrise în cheltuielile unei instituții care figurează în bugetul general al Comunității Europene.
(a se vedea punctele 60-64, 66 și 67)
Trimitere la:
Curte: 17 decembrie 1981, Bellardi‑Ricci și alții/Comisia, 178/80, Rec., p. 3187, punctul 19; 10 iulie 1990, Grecia/Comisia, C‑259/87, Rec., p. I‑2845, punctul 26
Tribunalul de Primă Instanță: 12 iulie 1990, Scheiber/Consiliul, T‑111/89, Rec., p. II‑429, punctul 28; 10 octombrie 2001, Corus UK/Comisia, T‑171/99, Rec., p. II‑2967, punctul 55; 11 iulie 2002, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑137/99 și T‑18/00, RecFP, p. I‑A‑119 și II‑639, punctul 95 și jurisprudența citată; 3 aprilie 2003, Vieira și alții/Comisia, T‑44/01, T‑119/01 și T‑126/01, Rec., p. II‑1209, punctul 86; 14 noiembrie 2006, Neirinck/Comisia, T‑494/04, RecFP, p. I‑A‑2‑259, II‑A‑2‑1345), punctele 162-167, care face obiectul unui recurs în fața Curții, C‑17/07 P
3. Un agent temporar nu poate avea dreptul la o indemnizație de plecare decât în cazul încetării definitive a raporturilor de muncă, și anume atunci când contractul său de agent temporar își încetează efectele, prin reziliere sau expirarea termenului, fără a fi urmat de o numire în calitate de funcționar într‑o perioadă de cel puțin două luni după ce contractul său de agent temporar își încetează efectele. A pretinde cumularea beneficiului unei indemnizații de plecare și cel a unei numiri în calitate de funcționar ar echivala cu a solicita, de la propria instituție, considerată individual sau împreună cu o altă instituție comunitară, eludarea normei de la articolul 40 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți.
(a se vedea punctul 73)