Language of document : ECLI:EU:C:2022:626

ORDONANȚA VICEPREȘEDINTELUI CURȚII

17 august 2022(*)

„Recurs – Intervenție – Ajutoare de stat – Schemă de ajutoare pusă în aplicare de Regatul Belgiei – Cerere de intervenție introdusă după expirarea termenului de șase săptămâni prevăzut la articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului – Admisibilitate – Articolele 40 și 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”

În cauza C‑4/22 P(I),

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 57 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 3 ianuarie 2022,

St. Jude Medical Coordination Center BV, cu sediul în Zaventem (Belgia), reprezentată de É. Bruc și F. Louis, avocats,

recurentă,

celelalte părți din procedură fiind:

Magnetrol International NV, cu sediul în Zele (Belgia),

pârâtă în primă instanță,

Comisia Europeană, reprezentată de P.‑J. Loewenthal și F. Tomat, în calitate de agenți,

pârâtă în primă instanță,

VICEPREȘEDINTELE CURȚII,

după ascultarea avocatului general M. Szpunar,

dă prezenta

Ordonanță

1        Prin recursul formulat, St. Jude Medical Coordination Center BV solicită anularea Ordonanței președintei Camerei a doua a Tribunalului Uniunii Europene din 21 decembrie 2021, Magnetrol International/Comisia (T‑263/16 RENV, nepublicată, denumită în continuare „ordonanța atacată”, EU:T:2021:947), prin care s‑a respins cererea sa de intervenție în susținerea concluziilor Magnetrol International NV, reclamantă în primă instanță în cauza T‑263/16 RENV.

 Istoricul cauzei

2        Prin Decizia (UE) 2016/1699 din 11 ianuarie 2016 privind schema de ajutoare de stat privind scutirea aplicabilă profitului excedentar SA.37667 (2015/C) (ex 2015/NN) pusă în aplicare de Belgia (JO 2016, L 260, p. 61, denumită în continuare „decizia în litigiu”), Comisia Europeană a considerat că anumite scutiri acordate de Regatul Belgiei constituiau o schemă de ajutor, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, care era incompatibilă cu piața internă și care fusese pusă în aplicare cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) TFUE. Comisia a dispus recuperarea ajutoarelor astfel acordate de la beneficiari, a căror listă definitivă trebuia întocmită ulterior de Regatul Belgiei.

 Procedura în fața Tribunalului și în fața Curții, precum și ordonanța atacată

3        Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 22 martie și la 25 mai 2016, Regatul Belgiei și Magnetrol International au formulat acțiuni în anularea deciziei în litigiu înregistrate sub numerele T‑131/16 și, respectiv, T‑263/16.

4        Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 29 iulie 2016, St. Jude Medical Coordination Center a introdus o acțiune în anularea acestei decizii înregistrată sub numărul T‑420/16.

5        Prin scrisoarea din 20 februarie 2018, grefierul Tribunalului a informat‑o că președintele camerei sesizate a Tribunalului a decis să suspende procedura în cauza T‑420/16 până la soluționarea litigiului în cauzele T‑131/16 și T‑263/16.

6        Prin Ordonanța din 17 mai 2018, președintele Camerei a șaptea extinse a Tribunalului a decis conexarea cauzelor T‑131/16 și T‑263/16 pentru buna desfășurare a fazei orale a procedurii și în vederea pronunțării deciziei prin care se finalizează judecata.

7        Prin Hotărârea din 14 februarie 2019, Belgia și Magnetrol International/Comisia (T‑131/16 și T‑263/16, EU:T:2019:91), Tribunalul a anulat decizia în litigiu.

8        La 24 aprilie 2019, Comisia a formulat recurs împotriva acestei hotărâri. Acest recurs a fost înregistrat sub numărul C‑337/19 P.

9        Prin Hotărârea din 16 septembrie 2021, Comisia/Belgia și Magnetrol International (C‑337/19 P, EU:C:2021:741), Curtea:

–        a anulat Hotărârea Tribunalului din 14 februarie 2019, Belgia și Magnetrol International/Comisia (T‑131/16 și T‑263/16, EU:T:2019:91);

–        a înlăturat primul și al doilea motiv ale acțiunii în cauza T‑131/16, precum și primul motiv și primul aspect al celui de al treilea motiv ale acțiunii în cauza T‑263/16;

–        a trimis cauza spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la al treilea‑al cincilea motiv ale acțiunii în cauza T‑131/16, precum și cu privire la al doilea motiv, la al doilea și al treilea aspect ale celui de al treilea motiv, precum și la al patrulea motiv în cauza T‑263/16 și

–        a dispus soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

10      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 8 octombrie 2021, St. Jude Medical Coordination Center a formulat o cerere de intervenție în cauza T‑263/16 RENV în susținerea concluziilor Magnetrol International.

11      Prin ordonanța atacată, președinta Camerei a doua a Tribunalului a respins această cerere de intervenție.

12      În această privință, președinta a amintit, la punctul 2 din ordonanța menționată, că, potrivit articolului 143 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea de intervenție trebuie depusă în termen de șase săptămâni de la publicarea avizului prevăzut la articolul 79 din regulament.

13      Aceasta a arătat la punctul 3 din ordonanța menționată că cererea de intervenție a fost depusă după expirarea acestui termen, prelungit cu termenul pentru considerente de distanță, întrucât avizul care indica data depunerii cererii de sesizare a instanței a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 1 august 2016. Prin urmare, cererea a fost respinsă la punctul 4 din aceeași ordonanță.

 Concluziile părților

14      Prin recursul formulat, St. Jude Medical Coordination Center solicită Curții:

–        anularea ordonanței atacate;

–        admiterea cererii sale de intervenție în cauza T‑263/16 RENV în susținerea concluziilor Magnetrol International și

–        obligarea Tribunalului să îi comunice o copie a tuturor actelor de procedură notificate părților, precum și redeschiderea procedurii scrise sau invitarea sa să prezinte observații scrise printr‑o măsură de organizare a procedurii.

15      Comisia solicită Curții:

–        respingerea recursului;

–        cu titlu subsidiar, în ipoteza în care Curtea ar anula ordonanța atacată, respingerea cererii de intervenție formulate de St. Jude Medical Coordination Center în cauza T‑263/16 RENV și

–        obligarea St. Jude Medical Coordination Center la plata cheltuielilor de judecată.

 Cu privire la recurs

 Argumentație

16      În susținerea recursului formulat, recurenta prezintă două motive, întemeiate, primul, pe omisiunea de a se pronunța a Tribunalului și pe nemotivarea ordonanței atacate, iar al doilea, pe încălcarea dreptului său de a interveni în procedura în primă instanță.

17      Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, care trebuie analizat de la bun început, aceasta arată că ordonanța atacată nu conține nicio motivare ca răspuns la motivele și la argumentele invocate în cererea sa de intervenție. În special, președinta Camerei a doua a Tribunalului nu s‑ar fi pronunțat cu privire la argumentele recurentei întemeiate pe articolele 40 și 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, pe articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și pe principiul bunei administrări a justiției.

18      Comisia susține că ordonanța atacată este suficient motivată, întrucât președinta Camerei a doua a Tribunalului a arătat în mod clar că cererea de intervenție a recurentei în cauza T‑263/16 RENV a fost formulată peste termen.

 Apreciere

19      Trebuie amintit, pe de o parte, că, în cadrul recursului, controlul Curții are ca obiect, printre altele, verificarea aspectului dacă Tribunalul a răspuns corespunzător cerințelor legale la toate argumentele invocate de recurent și, pe de altă parte, că motivul întemeiat pe lipsa unui răspuns din partea Tribunalului la argumentele invocate în primă instanță echivalează în esență cu invocarea unei încălcări a obligației de motivare ce decurge din articolul 36 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din acest statut, și din articolul 117 din Regulamentul de procedură al Tribunalului [Ordonanța vicepreședintelui Curții din 17 mai 2022, Shanghai Panati/EUIPO, C‑103/22 P(I), nepublicată, EU:C:2022:399, punctul 27 și jurisprudența citată].

20      Această obligație de motivare nu impune Tribunalului să facă o expunere care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu, motivarea Tribunalului putând, așadar, să fie implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care Tribunalul nu a admis argumentele acestora, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul [Ordonanța vicepreședintelui Curții din 17 mai 2022, Shanghai Panati/EUIPO, C‑103/22 P(I), nepublicată, EU:C:2022:399, punctul 28 și jurisprudența citată].

21      În speță, președinta Camerei a doua a Tribunalului s‑a limitat să constate în ordonanța atacată că cererea de intervenție fusese introdusă după expirarea termenului prevăzut la articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

22      Astfel, această ordonanță nu conține nicio motivare menită să justifice respingerea argumentelor invocate de recurentă în primă instanță, potrivit cărora, pe de o parte, aplicarea acestui termen trebuia înlăturată în prezenta cauză în temeiul articolului 40 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și al articolului 47 din cartă și, pe de altă parte, introducerea cererii de intervenție după expirarea termenului menționat era cauzată de un caz fortuit sau de forță majoră sau de o eroare scuzabilă.

23      Prin urmare, ordonanța atacată este afectată de nemotivare și, în consecință, trebuie anulată.

 Cu privire la cererea de intervenție depusă la Tribunal

24      În conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curtea poate, atunci când anulează decizia Tribunalului, fie să trimită cauza spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe asupra ei, fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.

25      În speță, Curtea trebuie să soluționeze în mod definitiv cererea de intervenție a recurentei.

26      Este cert că această cerere a fost introdusă după expirarea termenului de șase săptămâni prevăzut la articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

27      Recurenta arată însă că cererea menționată trebuia considerată admisibilă pe baza a trei motive întemeiate, primul, pe articolul 40 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și pe articolul 47 din cartă, al doilea, pe articolul 45 din acest statut și, al treilea, pe dreptul la o cale de atac efectivă, pe dreptul la apărare, precum și pe principiile egalității armelor și bunei administrări a justiției.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe articolul 40 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și pe articolul 47 din cartă

 Argumentație

28      St. Jude Medical Coordination Center apreciază că Regulamentul de procedură al Tribunalului nu prevede nicio normă care să reglementeze, într‑o cauză „pilot”, o eventuală cerere de intervenție a reclamantului într‑o cauză suspendată în așteptarea soluționării acestei cauze „pilot”, atunci când cauza „pilot” menționată este trimisă de Curte spre rejudecare la Tribunal.

29      În acest context, ar trebui admisă formularea de către o astfel de parte a unei cereri de intervenție în aceeași cauză „pilot” atunci când aceasta a fost trimisă de Curte spre rejudecare la Tribunal. În caz contrar, această parte s‑ar confrunta cu o denegare de dreptate, cu încălcarea articolului 40 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, care nu prevede nicio condiție privind termenul, și a articolului 47 din cartă.

30      Soluția propusă ar fi de altfel conformă și cu articolul 71 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, care ar prevedea că, de la data reluării procedurii după o suspendare, termenele procedurale întrerupte se înlocuiesc cu termene noi, care încep să curgă de la data reluării.

31      În plus, ar trebui stabilită o analogie cu articolul 129 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție, care ar permite admiterea unei cereri de intervenție depuse peste termenul prevăzut în acest scop la articolul 130 din acest regulament de procedură, dar înainte de a se lua decizia privind deschiderea fazei orale a procedurii.

32      În consecință, Tribunalul ar fi trebuit să redeschidă procedura scrisă sau, în temeiul articolului 89 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, printr‑o măsură de organizare a procedurii, să solicite recurentei să își exprime în scris poziția.

 Apreciere

33      Trebuie arătat de la bun început că, contrar celor susținute de recurentă, Regulamentul de procedură al Tribunalului cuprinde norme aplicabile cererii de intervenție într‑o cauză „pilot” a reclamantului din cadrul unei cauze suspendate în așteptarea soluționării acestei cauze „pilot”, atunci când cauza „pilot” menționată este trimisă de Curte spre rejudecare la Tribunal.

34      Pe de o parte, deși articolele 142-145 din Regulamentul de procedură al Tribunalului nu se referă la calitatea care trebuie recunoscută persoanelor ale căror cereri de intervenție au fost admise de Curte într‑o cauză aflată în recurs, atunci când Curtea a apreciat că recursul este fondat, a anulat decizia Tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare acestuia din urmă pentru a se pronunța, ele stabilesc, în schimb, normele referitoare la depunerea cererilor de intervenție la Tribunal și la examinarea acestora [a se vedea în acest sens Ordonanța din 1 august 2022, Atlas Copco Airpower și Atlas Copco/Comisia, C‑31/22 P(I), EU:C:2022:620, punctul 69].

35      În acest context, trebuie arătat că norma prevăzută la articolul 143 alineatul (1) din acest Regulament de procedură, potrivit căreia cererea de intervenție se depune în termen de șase săptămâni de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a avizului care a menționat inițial depunerea cererii de sesizare a instanței în cauza respectivă, se aplică în cazul trimiterii spre rejudecare la Tribunal a unei cauze de către Curte [a se vedea în acest sens Ordonanța din 1 august 2022, Atlas Copco Airpower și Atlas Copco/Comisia, C‑31/22 P(I), EU:C:2022:620, punctul 40].

36      Pe de altă parte, articolul 71 din Regulamentul de procedură menționat definește durata și efectele suspendării procedurii, fără a conferi reclamantului dintr‑o cauză suspendată drepturi procedurale specifice în alte cauze.

37      Rezultă că o astfel de parte este chemată, atunci când depune o cerere de intervenție într‑o altă cauză, să respecte normele prevăzute la articolele 142-145 din același regulament de procedură, inclusiv norma de la articolul 143 alineatul (1) din acesta.

38      Faptul, invocat de recurentă, că articolul 40 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene nu prevede un termen în care trebuie formulată o cerere de intervenție nu poate conduce la înlăturarea aplicării articolului 143 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, întrucât din articolul 53 al doilea paragraf din acest statut reiese că procedura în fața Tribunalului este completată, în măsura necesară, de regulamentul său de procedură.

39      Aplicarea strictă a termenului prevăzut la acest articol 143 alineatul (1) respectă, în plus, cerința privind securitatea juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 5 iulie 2018, Müller și alții/QH, C‑187/18 P(I), nepublicată, EU:C:2018:543, punctul 20, precum și jurisprudența citată].

40      Prin urmare, întrucât recurenta susține în esență că respingerea cererii sale de intervenție încalcă articolul 47 din cartă, trebuie arătat că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, dreptul de a fi ascultat și dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă nu sunt în niciun fel afectate de aplicarea strictă a reglementării Uniunii privind termenele procedurale [Ordonanța vicepreședintelui Curții din 17 mai 2022, Shanghai Panati/EUIPO, C‑103/22 P(I), nepublicată, EU:C:2022:399, punctul 56 și jurisprudența citată].

41      Pe de altă parte, norma prevăzută la articolul 71 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, potrivit căreia, de la data reluării procedurii după o suspendare, termenele procedurale întrerupte sunt înlocuite cu termene noi, care încep să curgă de la data acestei reluări, este lipsită de pertinență în speță, întrucât această normă se aplică termenelor procedurale referitoare la cauzele suspendate, iar nu termenelor procedurale referitoare la cauzele „pilot”.

42      Mai trebuie respins argumentul recurentei întemeiat pe necesitatea de a proceda la o aplicare prin analogie a articolului 129 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții, care prevede posibilitatea de a admite o cerere de intervenție depusă după expirarea termenului de șase săptămâni prevăzut la articolul 130 alineatul (1) din acest regulament, dar înainte de decizia de deschidere a procedurii orale prevăzute la articolul 60 alineatul (4) din regulamentul menționat.

43      Astfel, o asemenea posibilitate era prevăzută la articolul 115 alineatul (1) coroborat cu articolul 116 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, astfel cum a fost modificat la 19 iunie 2013. Cu toate acestea, articolul 143 din noul Regulament de procedură al Tribunalului, care este formulat în termeni clari și necondiționali, nu a reluat această posibilitate, astfel încât nu poate fi aplicată prin analogie [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 5 iulie 2018, Müller și alții/QH, C‑187/18 P(I), nepublicată, EU:C:2018:543, punctul 27].

44      Având în vedere aceste elemente, nu este necesară redeschiderea procedurii scrise sau dispunerea unei măsuri de organizare a procedurii în temeiul articolului 89 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, această dispoziție permițând în orice caz solicitarea de a‑și prezenta poziția adresată părților la procedură, iar nu terților.

45      În consecință, primul motiv invocat de recurentă nu este de natură să demonstreze că cererea sa de intervenție trebuie admisă.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe articolul 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene

 Argumentație

46      St. Jude Medical Coordination Center arată că, în ipoteza în care Curtea ar aprecia că articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului este aplicabil în speță, cererea sa de intervenție trebuie totuși considerată admisibilă în temeiul articolului 45 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

47      Pe de o parte, i‑ar fi fost practic imposibil să depună această cerere în termenul prevăzut de Regulamentul de procedură al Tribunalului, din moment ce nu se putea aștepta la suspendarea cauzei T‑420/16, iar decizia de suspendare a acestei cauze i‑ar fi fost notificată după expirarea termenului respectiv.

48      Pe de altă parte, dacă ar trebui să se considere că St. Jude Medical Coordination Center a săvârșit o eroare prin faptul că nu a depus o cerere de intervenție înainte de expirarea termenului menționat, ar fi vorba despre o eroare scuzabilă, ținând seama de împrejurările care însoțesc suspendarea cauzei T‑420/16 și de lipsa unor norme de procedură care să reglementeze situația specifică în care s‑ar fi aflat.

 Apreciere

49      În primul rând, reiese dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că nu se poate deroga de la aplicarea reglementărilor Uniunii privind termenele de procedură decât în împrejurări cu totul excepționale, de caz fortuit sau de forță majoră, conform articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2016, SV Capital/ABE, C‑577/15 P, EU:C:2016:947, punctul 56, precum și Ordonanța vicepreședintelui Curții din 5 iulie 2018, Müller și alții/QH, C‑187/18 P(I), nepublicată, EU:C:2018:543, punctul 21].

50      Noțiunea de forță majoră sau de caz fortuit, care corespunde unor împrejurări excepționale, presupune existența unui element obiectiv, referitor la împrejurări neobișnuite și străine persoanei în cauză, și a unui element subiectiv, legat de obligația acestei persoane de a se proteja de consecințele evenimentului neobișnuit luând măsuri adecvate, fără a accepta sacrificii excesive [Ordonanța vicepreședintei Curții din 5 iulie 2018, Müller și alții/QH, C‑187/18 P(I), nepublicată, EU:C:2018:543, punctul 39, precum și jurisprudența citată].

51      În speță, trebuie amintit că articolul 69 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede că o procedură pendinte poate fi suspendată în cazuri speciale, atunci când buna administrare a justiției o impune.

52      Întrucât desemnarea unei cauze „pilot” rezultă tocmai din dorința de a asigura o bună administrare a justiției, este necesar să se considere că decizia de suspendare a procedurii în cauza T‑420/16 constituie o aplicare a acestui articol 69 litera (d).

53      În consecință, această hotărâre, deși străină voinței recurentei, nu poate fi considerată o împrejurare neobișnuită [a se vedea prin analogie Ordonanța vicepreședintelui Curții din 5 iulie 2018, Müller și alții/QH, C‑187/18 P(I), nepublicată, EU:C:2018:543, punctul 41].

54      Prin urmare, fără a fi necesar să se stabilească dacă recurenta era în măsură să se protejeze împotriva consecințelor deciziei menționate, rezultă că aceasta nu a dovedit existența unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit.

55      În al doilea rând, deși se poate deroga de asemenea de la aplicarea reglementărilor Uniunii privind termenele procedurale în cazul unei erori scuzabile săvârșite de o parte, această noțiune, care trebuie interpretată în sens strict, nu vizează decât împrejurări excepționale în care, printre altele, instituția vizată a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unei persoane normal informate [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2016, SV Capital/ABE, C‑577/15 P, EU:C:2016:947, punctul 59, precum și Ordonanța vicepreședintelui Curții din 5 iulie 2018, Müller și alții/QH, C‑187/18 P(I), nepublicată, EU:C:2018:543, punctul 42].

56      În speță, deși recurenta susține că Regulamentul de procedură al Tribunalului nu cuprinde norme direct aplicabile situației sale, din examinarea primului motiv reiese că această situație este reglementată de articolul 143 alineatul (1) din acest regulament de procedură.

57      Or, dispoziția menționată este redactată în termeni clari și necondiționali, care nu lasă loc niciunei dificultăți de interpretare.

58      În plus, recurenta nu a dovedit în niciun fel existența unui comportament al Tribunalului de natură să provoace o confuzie cu privire la aprecierea termenului prevăzut de această dispoziție.

59      În aceste condiții, recurenta nu a demonstrat că a săvârșit o eroare scuzabilă.

60      În consecință, al doilea motiv invocat de recurentă nu este de natură să demonstreze că cererea sa de intervenție trebuie admisă.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe dreptul la o cale de atac efectivă, pe dreptul la apărare, precum și pe principiile egalității armelor și bunei administrări a justiției

 Argumentație

61      St. Jude Medical Coordination Center susține că din jurisprudența Curții reiese că o hotărâre pronunțată într‑o cauză „pilot” poate avea consecințe disproporționate asupra unor cauze paralele având ca obiect anularea aceluiași act. Părțile din astfel de cauze paralele ar avea deci interesul de a interveni în cauza „pilot”, conform articolului 40 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

62      O astfel de soluție s‑ar impune totodată în temeiul principiului egalității armelor, care ar face parte integrantă din principiul protecției jurisdicționale efective.

63      Această soluție ar trebui aplicată în cazul St. Jude Medical Coordination Center, cu atât mai mult cu cât aceasta ar fi în măsură să prezinte fapte și argumente juridice cruciale în susținerea concluziilor Magnetrol International. Astfel, unul dintre principalele motive prezentate în cauza T‑420/16 nu ar fi fost invocat în cauzele T‑131/16 și T‑263/16. Recurenta ar fi, așadar, lipsită de orice posibilitate efectivă de a susține aceste motive dacă nu i s‑ar permite să devină parte la procedura în cauza T‑263/16 RENV.

 Apreciere

64      Toate argumentele legate de a treia împrejurare de care se prevalează St. Jude Medical Coordination Center urmăresc în esență să demonstreze că aceasta avea un interes cert să intervină în cauza T‑263/16 RENV și că nu ar fi fost posibil să i se nege acest interes fără a i se încălca dreptul la o cale de atac efectivă, dreptul la apărare, precum și principiile egalității armelor și bunei administrări a justiției.

65      Cu toate acestea, din cuprinsul punctelor 44, 49 și 55 din prezenta ordonanță reiese că o cerere de intervenție la Tribunal trebuie formulată în termenul prevăzut la articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, cu excepția cazului în care aplicarea normei prevăzute de această dispoziție trebuie înlăturată ca urmare a unui caz fortuit sau de forță majoră sau a săvârșirii unei erori scuzabile.

66      Întrucât este cert că cererea de intervenție nu a fost depusă în acest termen și că rezultă din examinarea argumentelor formulate de St. Jude Medical Coordination Center referitoare la al doilea motiv de care se prevalează că aceasta nu a dovedit existența unui caz fortuit sau de forță majoră sau a unei erori scuzabile, împrejurarea că o cerere de intervenție depusă în timp util de recurentă ar fi trebuit, având în vedere interesul acesteia din urmă de a interveni, să fie admisă, presupunând că ar fi dovedită, nu ar fi de natură să stabilească admisibilitatea cererii de intervenție depuse de recurentă la Tribunal.

67      În consecință, al treilea motiv de care se prevalează recurenta nu este de natură să demonstreze că cererea sa de intervenție trebuie admisă.

68      Întrucât niciunul dintre argumentele invocate de St. Jude Medical Coordination Center nu justifică admiterea cererii de intervenție formulate de aceasta după expirarea termenului de șase săptămâni prevăzut la articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea menționată trebuie respinsă ca inadmisibilă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

69      În conformitate cu articolul 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

70      În temeiul articolului 138 alineatul (1) din regulamentul respectiv, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

71      În ceea ce privește cheltuielile de judecată aferente procedurii de recurs, deși Comisia a căzut în pretenții, St. Jude Medical Coordination Center nu a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, fiecare parte va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri de recurs.

72      În ceea ce privește cheltuielile de judecată aferente procedurii în primă instanță, este necesar să se arate că ordonanța atacată a fost adoptată fără ca cererea de intervenție să fi fost notificată părților în cauza T‑263/16 RENV, care nu au suportat, așadar, costuri legate de acea procedură. Prin urmare, recurenta, a cărei cerere de intervenție a fost respinsă, va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii menționate.

Pentru aceste motive, vicepreședintele Curții dispune:

1)      Anulează Ordonanța președintei Camerei a doua a Tribunalului Uniunii Europene din 21 decembrie 2021, Magnetrol International/Comisia (T263/16 RENV, nepublicată EU:T:2021:947).

2)      Respinge cererea de intervenție formulată în cauza T‑263/16 RENV de St. Jude Medical Coordination Center BV.

3)      St. Jude Medical Coordination Center BV și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de recurs.

4)      St. Jude Medical Coordination Center BV suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță.

Semnături


*      Limba de procedură: engleza.