HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)

10 iunie 2008

Cauza T‑282/03

Paul Ceuninck

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Numire – Postul de consilier în cadrul OLAF – Respingerea candidaturii – Competența directorului general al OLAF – Legalitatea anunțului de ocupare a unui post vacant – Încălcarea unor norme de numire a funcționarilor cu gradele A 4 și A 5 – Abuz de putere – Eroare vădită de apreciere”

Obiectul:      Acțiune având ca obiect, pe de o parte, o cerere de anulare a anunțului de ocupare a unui post vacant COM/051/02 și a întregii proceduri de selecție desfășurate în urma acestui anunț și, pe de altă parte, o cerere de anulare a deciziei de numire a doamnei S. adoptată de autoritatea împuternicită să facă numiri la 13 septembrie 2002 și a deciziei implicite de respingere a candidaturii reclamantului

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul Paul Ceuninck și Comisia suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Comunitățile Europene – Instituții și organisme comunitare – Exercitarea competențelor – Delegări

[Statutul funcționarilor, art. 2 alin. (1)]

2.      Funcționari – Acțiune – Motive

3.      Funcționari – Recrutare – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Examinarea candidaturilor în privința condițiilor prevăzute – Puterea de apreciere a administrației – Limite – Respectarea condițiilor prevăzute în anunțul pentru ocuparea unui post vacant – Control jurisdicțional – Limite

[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]

1.      Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) este integrat în structurile administrative și bugetare ale Comisiei și, în măsura în care aceasta din urmă a delegat directorului general al OLAF puterile acordate autorității împuternicite să facă numiri, acesta este competent să adopte deciziile de numire în cadrul OLAF.

(a se vedea punctul 22)

Trimitere la: Curte, 10 iulie 2003, Comisia/BEI, C‑15/00, Rec., p. I‑7281, punctul 106

2.      Noțiunea de abuz de putere implică faptul că o autoritate administrativă își utilizează puterile într‑un alt scop decât cel pentru care i‑au fost conferite. O decizie este afectată de un abuz de putere numai dacă rezultă din indicii obiective, pertinente și concordante că a fost adoptată în alte scopuri decât cele declarate. În consecință, nu este suficient să invoce anumite fapte în susținerea afirmațiilor sale, ci se impune prezentarea unor indicii obiective, pertinente și concordante de natură să susțină veridicitatea lor sau cel puțin credibilitatea lor.

(a se vedea punctul 48)

Trimitere la: Curte, 6 martie 2001, Connolly/Comisia, C‑274/99 P, Rec., p. I‑1611, punctul 113; Tribunal, 5 iulie 2000, Samper/Parlamentul European, T‑111/99, RecFP, p. I‑A‑135 și II-611, punctul 64; Tribunal, 19 septembrie 2001, E/Comisia, T‑152/00, RecFP, p. I‑A‑179 și II-813, punctul 68; Tribunal, 26 noiembrie 2002, Cwik/Comisia, T‑103/01, RecFP, p. I‑A‑229 și II-1137, punctele 18 și 29

3.      Exercitarea largii puteri de apreciere de care dispune autoritatea împuternicită să facă numiri în materia numirii prespune ca aceasta să examineze atent și imparțial dosarele de candidatură și să respecte cu conștiinciozitate cerințele prevăzute în anunțul de ocupare a unui post vacant, astfel încât aceasta este obligată să respingă orice candidat care nu îndeplinșete aceste cerințe. Anunțul pentru ocuparea unui post vacant constituie un cadru legal pe care autoritatea menționată și‑l autoimpune și pe care este obligată să îl respecte cu rigurozitate.

În vederea verificării faptului dacă autoritatea împuternicită să facă numiri nu a depășit limitele acestui cadru legal, este de competența instanței comunitare să examineze condițiile prevăzute în anunțul de concurs, apoi să verifice dacă acel candidat selectat de autoritatea respectivă pentru ocuparea postului vacant îndeplinește efectiv aceste condiții și, în sfârșit, să examineze dacă, având în vedere aptitudinile reclamantului, aceasta nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere preferând în locul său un alt candidat. Cu toate acestea, o astfel de examinare se limitează la problema dacă, având în vedere elementele pe care și‑a întemeiat aprecierea administrația, aceasta s‑a menținut în limite rezonabile, în cadrul unei proceduri lipsite de nereguli și nu a utilizat puterea sa în mod vădit eronat sau în alte scopuri decât cele pentru care aceasta i‑a fost conferită. Astfel, aprecierea instanței privind calificările candidaților nu poate înlocui aprecierea autorității împuternicite să facă numiri.

(a se vedea punctele 65-67)

Trimitere la: Curte, 18 martie 1993, Parlamentul European/Frederiksen, C‑35/92 P, Rec., p. I‑991, punctele 15 și 16; Tribunal, 12 mai 1998, Wenk/Comisia, T‑159/96, RecFP, p. I‑A‑193 și II-593, punctele 64 și 72; E/Comisia, citată anterior, punctul 29; 14 octombrie 2003, Wieme/Comisia, T‑174/02, RecFP, p. I‑A‑241 și II-1165, punctul 38; Tribunal, 3 februarie 2005, Mancini/Comisia, T‑137/03, RecFP, p. I‑A‑7 și II-27, punctul 92; Tribunal, 5 iulie 2005, Wunenburger/Comisia, T‑370/03, RecFP, p. I‑A‑189 și II-853, punctul 51; Tribunal, 4 iulie 2006, Tzirani/Comisia, T‑45/04, RecFP, p. I‑A‑2‑145 și II‑A-2-681, punctele 46, 48 și 49