Language of document : ECLI:EU:C:2021:1021

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)

16 decembrie 2021(*)

„Trimitere preliminară – Agricultură – Politica agricolă comună – Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 – Schemă de ajutoare pe suprafață – Plată unică pe suprafață – Criterii de eligibilitate – Contract de concesiune de terenuri agricole – Schimbare a utilizării acestor terenuri fără acordul concedentului – Utilizare pentru activități agricole a unor suprafețe destinate utilizării piscicole – Diferență între suprafața declarată și suprafața determinată – Supradeclarare – Sancțiuni administrative”

În cauza C‑225/20,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Constanța (România), prin decizia din 7 mai 2020, primită de Curte la 29 mai 2020, în procedura

Euro Delta Danube SRL

împotriva

Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură  Centrul Județean Tulcea,

CURTEA (Camera a șasea),

compusă din domnul L. Bay Larsen (raportor), vicepreședintele Curții, îndeplinind funcția de președinte al Camerei a șasea, și domnii N. Jääskinen și M. Safjan, judecători,

avocat general: domnul P. Pikamäe,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru guvernul român, de E. Gane și A. Wellman, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de G.‑D. Balan și A. Sauka, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 alineatul (1) punctul 23 și a articolului 19 din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității (JO 2014, L 181, p. 48, rectificare în JO 2015, L 209, p. 48), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2016/1393 al Comisiei din 4 mai 2016 (JO 2016, L 225, p. 41) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 640/2014”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Euro Delta Danube SRL, pe de o parte, și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Tulcea (România) (denumită în continuare „APIA”), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acesteia din urmă de a acorda o plată unică pe suprafață societății menționate.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

 Regulamentul (UE) nr. 1306/2013

3        Potrivit articolului 63 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549, rectificare în JO 2016, L 130, p. 13):

„(1)      Dacă se constată că un beneficiar nu îndeplinește criteriile de eligibilitate sau nu respectă angajamentele sau alte obligații legate de condițiile pentru acordarea ajutorului sau sprijinului prevăzute de legislația agricolă sectorială, plata aferentă ajutorului nu se efectuează sau acesta se retrage în întregime sau parțial și, după caz, drepturile la plată aferente menționate la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 [al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608)] nu se alocă sau se retrag.

(2)      În plus, în cazurile în care legislația agricolă sectorială prevede astfel, statele membre aplică, de asemenea, sancțiuni administrative […]”

 Regulamentul nr. 1307/2013

4        Considerentul (4) al Regulamentului nr. 1307/2013 enunță:

„Este necesar să se clarifice faptul că Regulamentul [nr. 1306/2013] și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în legătură cu măsurile prevăzute în prezentul regulament. […]”

5        Articolul 4 din Regulamentul nr. 1307/2013 prevede:

„(1)      În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]

(c)      «activitate agricolă» înseamnă:

(i)      producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, […]

[…]

[…]

(e)      «suprafață agricolă» înseamnă orice suprafață de teren arabil, de pășune permanentă și de fâneață permanentă sau cultivată cu culturi permanente;

(f)      «terenuri arabile» înseamnă terenuri cultivate în scopul producției de culturi sau suprafețe disponibile pentru producția de culturi, dar lăsate pârloagă […]

[…]”

6        Articolul 32 alineatul (2) din acest regulament prevede:

„În sensul prezentului titlu, «hectar eligibil» înseamnă:

(a)      orice suprafață agricolă a exploatației, inclusiv suprafețele care nu erau într‑o stare adecvată pentru agricultură la 30 iunie 2003 în statele membre aderente la Uniune la 1 mai 2004 care, în momentul aderării, au ales să aplice schema de plată unică pe suprafață, care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este utilizată și pentru activități neagricole, care este utilizată în principal pentru activități agricole; […]

[…]”

 Regulamentul delegat nr. 640/2014

7        Considerentele (2) și (19) ale Regulamentului delegat nr. 640/2014 au următorul cuprins:

„(2)      În special, ar trebui stabilite norme de completare a anumitor elemente neesențiale ale Regulamentului [nr. 1306/2013] în ceea ce privește funcționarea Sistemului Integrat de Administrare și Control («sistemul integrat»), termenele limită pentru depunerea cererilor de ajutor sau a cererilor de plată, condițiile pentru refuzarea parțială sau totală a ajutoarelor și pentru retragerea parțială sau totală a sprijinului sau a ajutoarelor necuvenite, stabilirea sancțiunilor administrative destinate să soluționeze neconformitățile legate de condițiile pentru primirea ajutoarelor în cadrul schemelor instituite prin Regulamentul [nr. 1307/2013] […]

[…]

(19)      Sancțiunile administrative ar trebui stabilite […] Sancțiunile administrative ar trebui să țină seama de particularitățile diverselor scheme de ajutoare sau măsuri de sprijin în ceea ce privește criteriile de eligibilitate, angajamentele și alte obligații […] Sancțiunile administrative în temeiul prezentului regulament ar trebui considerate suficient de disuasive pentru a descuraja neconformitatea intenționată.”

8        Articolul 2 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, intitulat „Definiții”, prevede la alineatul (1) punctul 23:

„[…]

Se aplică, de asemenea, următoarele definiții:

[…]

(23)      «suprafață determinată» înseamnă:

(a)      în cazul schemelor de ajutoare pe suprafață, suprafața pentru care au fost îndeplinite toate criteriile de eligibilitate sau alte obligații legate de condițiile de acordare a ajutoarelor, indiferent de numărul drepturilor la plată de care dispune beneficiarul; […]

[…]”

9        Articolul 17 alineatul (1) din acest regulament este redactat după cum urmează:

„În scopul aplicării dispozițiilor prezentei secțiuni, se disting, după caz, următoarele grupe de culturi:

(a)      suprafețe declarate în scopul activării drepturilor la plată din cadrul schemei de plată de bază sau în scopul acordării plății unice pe suprafață;

[…]”

10      Articolul 18 alineatul (6) primul paragraf din regulamentul menționat prevede:

„Fără a se aduce atingere sancțiunilor administrative în conformitate cu articolul 19, în cazul cererilor de ajutor și/sau al cererilor de plată în cadrul schemelor de ajutoare sau al măsurilor de sprijin pe suprafață, dacă suprafața declarată este mai mare decât suprafața determinată pentru o grupă de culturi, astfel cum sunt menționate la articolul 17 alineatul (1), ajutorul se calculează pe baza suprafeței determinate pentru grupa de culturi în cauză.”

11      Articolul 19 din același regulament are următorul cuprins:

„(1)      Dacă, în ceea ce privește o grupă de culturi, astfel cum se menționează la articolul 17 alineatul (1), suprafața declarată în cadrul oricăror scheme de ajutoare sau măsuri de sprijin pe suprafață depășește suprafața determinată în conformitate cu articolul 18, ajutorul se calculează pe baza suprafeței determinate […]

[…]

(2)      În cazul în care diferența depășește 50 %, nu se acordă niciun ajutor sau sprijin pe suprafață pentru grupa de culturi în cauză. Mai mult, beneficiarul este supus unei sancțiuni suplimentare egale cu cuantumul ajutorului sau al sprijinului care corespunde diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 18.

[…]”

 Dreptul român

 OUG nr. 3/2015

12      Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 din 18 martie 2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea articolului 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură (Monitorul Oficial al României, nr. 191 din 23 martie 2015), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „OUG nr. 3/2015”), prevede la articolul 2:

„(1)      În sensul prezentei ordonanțe de urgență, următorii termeni se definesc astfel:

[…]

n)      suprafață agricolă înseamnă orice suprafață de teren arabil, de pășune permanentă și de fâneață permanentă sau cultivată cu culturi permanente;

o)      terenuri arabile înseamnă terenuri cultivate în scopul producției agricole sau suprafețe disponibile pentru producția agricolă, dar lăsate pârloagă, indiferent dacă terenul respectiv este sau nu ocupat cu sere, solare sau alte mijloace de protecție fixe sau mobile;

[…]

r)      utilizarea terenului înseamnă utilizarea pentru activități agricole a suprafeței de teren agricol din cadrul exploatației aflate la dispoziția fermierului la data depunerii cererii, în anul de cerere.”

13      Articolul 8 alineatul (1) litera n) din această ordonanță prevede:

„Pentru a beneficia de plățile directe prevăzute la articolul 1 alineatul (2), fermierii trebuie:

[…]

n)      să prezinte la depunerea cererii unice de plată sau a modificărilor aduse acesteia documentele necesare care dovedesc că terenul agricol, inclusiv zonele de interes ecologic, se află la dispoziția lor sau o copie a anexei nr. 24 de la starea civilă a unităților administrativ‑teritoriale, dacă este cazul. Documentele care fac dovada că terenul agricol se află la dispoziția fermierului trebuie să fie încheiate înaintea depunerii cererii unice de plată și trebuie să fie valabile la data depunerii cererii.”

 Ordinul nr. 476/2016

14      Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 476/2016 din 7 aprilie 2016 privind sistemul de sancțiuni aplicabil schemelor de plăți directe și ajutoarelor naționale tranzitorii în sectoarele vegetal și zootehnic, aferente cererilor unice de plată depuse la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, începând cu anul de cerere 2015, în versiunea în vigoare în litigiul principal, prevede la articolul 2 alineatul (2) litera ș):

„Supradeclarare înseamnă diferența între suprafața solicitată pentru plată și suprafața determinată pentru plată.”

15      Articolul 6 litera e) din acest ordin are următorul cuprins:

„Sancțiunile pentru supradeclararea suprafețelor în cazul schemelor de plată prevăzute la articolul 1 alineatul (2) literele a), b), d)-f) și alineatul (3) din [OUG nr. 3/2015] sunt următoarele:

[…]

e)      Dacă suprafața declarată pentru plată depășește suprafața determinată cu un procent mai mare de 50 % din suprafața determinată, fermierul este exclus de la plată pentru grupul de plată în cauză și, în plus, acesta este supus unei sancțiuni suplimentare egale cu cuantumul ajutorului sau sprijinului care corespunde diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată. […]”

 Ordinul nr. 619/2015

16      Ordinul ministrului agriculturii si dezvoltării rurale nr. 619/2015 din 6 aprilie 2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condițiilor specifice și a modului de implementare a schemelor de plăți prevăzute la articolul 1 alineatele (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea articolului 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, precum și a condițiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, în versiunea aplicabilă litigiului principal, prevede la articolul 2 litera u):

„[…]

u)      «suprafață determinată» înseamnă, în cazul schemelor de ajutoare pe suprafață, suprafața pentru care au fost îndeplinite toate criteriile de eligibilitate sau alte obligații legate de condițiile de acordare a ajutoarelor; […]”

17      Articolul 10 alineatul (5) din acest ordin prevede:

„Nu sunt eligibile la plată următoarele suprafețe:

[…]

o)      suprafețele cu amenajări piscicole, așa cum acestea sunt prevăzute în articolul 23 alineatul (20) din Normele tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2015-2019 […]”

 Legea nr. 283/2015

18      Potrivit articolului I punctul (1) din Legea nr. 283/2015 din 18 noiembrie 2015 pentru modificarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei „Delta Dunării” (Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 863 din 15 noiembrie 2015):

„Pe întreg teritoriul rezervației, schimbarea utilizării terenurilor agricole folosite ca terenuri agricole productive sau amenajări piscicole se face cu acordul administratorului, numai în baza unor studii tehnice de specialitate.”

 Litigiul principal și întrebarea preliminară

19      Euro Delta Danube este o persoană juridică de drept român a cărei activitate constă în exploatarea piscicolă și în cultivarea cerealelor.

20      În temeiul unui contract de concesiune încheiat la 1 octombrie 2002 cu Consiliul Local Maliuc (România) și al unui act adițional la acest contract semnat la 4 mai 2011, s‑a convenit ca Euro Delta Danube să utilizeze o suprafață totală de 142,2632 hectare (ha) în scop piscicol.

21      Prin Hotărârea din 13 mai 2016, Consiliul Local Maliuc a autorizat, pentru o perioadă de cinci ani, desfășurarea de activități agricole pe această suprafață.

22      În temeiul unui alt contract de concesiune încheiat la 16 februarie 2006 cu Consiliul Județean Tulcea (România), Euro Delta Danube a luat în concesiune o suprafață de 315 ha pentru a fi utilizată în scop piscicol.

23      În conformitate cu un act adițional la acest contract, încheiat la 20 mai 2014, trebuiau realizate lucrări de asolament agropiscicol pentru mineralizarea solului și alte lucrări pe o suprafață de 200 ha.

24      Ca urmare a unei cereri de informații introduse de Euro Delta Danube la Consiliul Județean Tulcea, acesta din urmă a precizat că lucrările menționate erau cele de asolament agropiscicol care constau în scoaterea temporară din producția de acvacultură a unei amenajări piscicole sau a unei părți din aceasta pentru o perioadă de peste șase luni până la trei ani, pentru a se asigura refacerea productivității solului prin cultivarea de cereale, terenul în cauză trebuind să fie utilizat în scop piscicol.

25      În campania 2017, Euro Delta Danube a utilizat parțial cele două suprafețe concesionate în scop agricol. Astfel, la 15 mai 2017, ea a formulat la APIA o cerere de plată unică pentru o suprafață totală de 288,37 ha, din care 100,58 ha deținute în temeiul contractului de concesiune încheiat cu Consiliul Local Maliuc și 187,79 ha deținute pe baza contractului de concesiune încheiat cu Consiliul Județean Tulcea.

26      Printr‑o decizie de plată din 25 septembrie 2018, APIA a apreciat că partea din suprafața declarată care intră sub incidența contractului de concesiune încheiat cu Consiliul Județean Tulcea ar fi trebuit, în temeiul reglementării naționale și în lipsa unui acord al concedentului cu privire la schimbarea utilizării acestei părți din suprafață, să fie utilizată în scop piscicol. În lipsa unui act doveditor care să permită Euro Delta Danube să utilizeze aceste terenuri în scop agricol, APIA a concluzionat că suprafața eligibilă era de 100,58 ha, corespunzând suprafeței exploatate în temeiul contractului de concesiune încheiat cu Consiliul Local Maliuc, din totalul suprafeței declarate de 288,37 ha.

27      În consecință, s‑a stabilit un total de plată aferent suprafeței determinate de 100,58 ha, fiind aplicate sancțiuni suplimentare pentru supradeclararea suprafeței rămase.

28      Euro Delta Danube a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei de plată din 25 septembrie 2018 la APIA, care a respins‑o printr‑o decizie din 20 decembrie 2018.

29      La 10 ianuarie 2019, Euro Delta Danube a sesizat Tribunalul Tulcea (România) cu o acțiune având ca obiect anularea acestei din urmă decizii, precum și anularea în parte a deciziei de plată menționate.

30      Prin sentința din 28 iunie 2019, această instanță a respins acțiunea respectivă ca nefondată. În opinia sa, în lipsa unor probe referitoare la schimbarea utilizării suprafețelor în litigiu, acestea nu erau eligibile pentru plata unică solicitată de Euro Delta Danube. Astfel, instanța menționată a apreciat că, întrucât aceste suprafețe trebuiau considerate, în temeiul reglementării naționale, ca făcând parte dintr‑o „amenajare piscicolă”, ele nu îndeplineau condițiile pentru a fi considerate suprafețe arabile, iar declararea lor constituia o „supradeclarare”, care justifica sancțiunile administrative aplicate.

31      La 13 august 2019, Euro Delta Danube a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel Constanța (România), instanța de trimitere.

32      Această instanță ridică problema conformității cu dreptul Uniunii a unei reglementări naționale care exclude de la obținerea ajutorului un fermier care utilizează în scop agricol suprafețe concesionate în scop piscicol, fără acordul concedentului, și care îi impune, în plus, sancțiuni pentru supradeclarare, pentru motivul că nu sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate pentru obținerea acestui ajutor.

33      În aceste condiții, Curtea de Apel Constanța a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Dispozițiile articolului 2 [alineatul 1] punctul 23 și cele ale articolului 19 din Regulamentul delegat [nr. 640/2014] se opun unei reglementări naționale care, în împrejurări precum cele din litigiul principal, aplică fermierului sancțiuni administrative pentru supradeclarare motivat de faptul că acesta nu îndeplinește condițiile de eligibilitate pentru suprafața considerată supradeclarată, întrucât cultivă o suprafață de teren amenajare piscicolă, deținută în baza unui contract de concesiune, fără a face dovada acordului concedentului pentru utilizarea terenului în scop agricol?”

 Cu privire la întrebarea preliminară

34      Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (1) punctul 23 și articolul 19 alineatele (1) și (2) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 trebuie interpretate în sensul că prevăd, în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, impunerea în sarcina unui solicitant de ajutor agricol a unor sancțiuni administrative pentru supradeclarare, pentru motivul că acesta utilizează în scop agricol suprafețe care i‑au fost concesionate pentru uz piscicol, fără acordul concedentului cu privire la o astfel de schimbare a utilizării suprafețelor respective.

35      Din articolul 19 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 reiese că, în cazul în care, în ceea ce privește o grupă de culturi menționată la articolul 17 alineatul (1) din acest regulament, suprafața declarată în cadrul oricăror scheme de ajutoare sau măsuri de sprijin pe suprafață depășește suprafața determinată în conformitate cu articolul 18 din regulamentul menționat, iar diferența constatată depășește 50 %, nu se acordă niciun ajutor sau sprijin pe suprafață pentru grupa de culturi în cauză. Mai mult, beneficiarul este supus unei sancțiuni suplimentare egale cu cuantumul ajutorului sau al sprijinului care corespunde diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 18.

36      În această privință, este necesar să se arate că printre grupele de culturi vizate la articolul 17 alineatul (1) litera (a) din același regulament, la care se face referire la articolul 19 alineatul (1) din acesta, figurează printre altele suprafețele declarate în scopul acordării plății unice pe suprafață.

37      Pe de altă parte, trebuie constatat că articolul 2 alineatul (1) punctul 23 litera (a) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 definește o „suprafață determinată” în cadrul schemelor de ajutoare pe suprafață ca fiind suprafața pentru care au fost îndeplinite toate criteriile de eligibilitate sau alte obligații legate de condițiile de acordare a ajutoarelor, indiferent de numărul drepturilor la plată de care dispune beneficiarul.

38      Curtea a statuat deja că, pentru a putea fi eligibile pentru ajutorul vizat, suprafețele în cauză trebuie să fie suprafețe agricole, să facă parte din exploatația fermierului și să fie utilizate pentru activități agricole sau, în cazul unei utilizări concurente, să fie utilizate preponderent pentru astfel de activități (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 aprilie 2021, Piscicola Tulcea și Ira Invest, C‑294/19 și C‑304/19, EU:C:2021:340, punctul 64).

39      Mai întâi, în ceea ce privește noțiunea de „suprafață agricolă”, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 1307/2013, aceasta cuprinde printre altele „orice suprafață de teren arabil”, terenurile arabile fiind definite la articolul 4 alineatul (1) litera (f) ca terenurile cultivate în scopul producției de culturi sau suprafețe disponibile pentru producția de culturi, dar lăsate pârloagă.

40      Astfel, o suprafață trebuie calificată drept „agricolă” atunci când este utilizată efectiv ca „teren arabil” în sensul acestei din urmă dispoziții, această calificare neputând fi repusă în discuție de simpla împrejurare că o asemenea suprafață a fost utilizată ca teren arabil cu încălcarea dispozițiilor unui contract de concesiune precum cel în discuție în litigiul principal (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 aprilie 2021, Piscicola Tulcea și Ira Invest, C‑294/19 și C‑304/19, EU:C:2021:340, punctul 63).

41      În continuare, trebuie amintit că o suprafață agricolă face parte din exploatația unui fermier în cazul în care acesta din urmă are dreptul de a o gestiona în vederea exercitării unei activități agricole, cu alte cuvinte atunci când acesta din urmă dispune în ceea ce privește această suprafață de suficientă autonomie pentru a‑și exercita activitatea agricolă (Hotărârea din 2 iulie 2015, Demmer, C‑684/13, EU:C:2015:439, punctul 58).

42      În condițiile în care restricțiile aplicabile utilizării suprafețelor în litigiu, precum, în special, cele referitoare la natura activităților care pot fi practicate pe acestea, care decurg din contractul de concesiune în temeiul căruia aceste suprafețe au fost puse la dispoziția fermierului în cauză, nu constituie pentru acesta din urmă un obstacol în calea exercitării activității sale agricole pe suprafețele respective, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, nu este necesar să se considere că acestea nu fac parte din exploatația acestui fermier (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 iulie 2015, Demmer, C‑684/13, EU:C:2015:439, punctul 60).

43      În această privință, este necesar să se precizeze că, deși noțiunea de gestionare nu implică existența unui drept de dispoziție nelimitat al fermierului în cauză asupra suprafețelor respective în cadrul utilizării acestora în scopuri agricole, este totuși important ca acest fermier să nu fie supus în totalitate, în cadrul contractului de concesiune, instrucțiunilor concedentului și să dispună astfel de o anumită marjă de manevră în desfășurarea activității sale agricole pe aceste suprafețe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 iulie 2015, Demmer, C‑684/13, EU:C:2015:439, punctele 61 și 62).

44      În sfârșit, în ceea ce privește criteriul referitor la utilizarea suprafețelor agricole în scop agricol, astfel cum este prevăzut la punctul 38 din prezenta hotărâre, noțiunea de „activitate agricolă” este precizată la articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1307/2013 ca fiind, printre altele, producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole.

45      Rezultă că, din moment ce, în speță, suprafețele în litigiu au fost cultivate, trebuie să se considere că activitatea astfel desfășurată de Euro Delta Danube pe aceste suprafețe reprezintă o activitate agricolă în sensul acestei dispoziții și, prin urmare, îndeplinește acest criteriu.

46      Revine însă instanței de trimitere sarcina de a verifica, având în vedere ansamblul împrejurărilor din litigiul principal, respectarea tuturor criteriilor de eligibilitate sau a altor obligații referitoare la condițiile de acordare a ajutorului.

47      Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 2 alineatul (1) punctul 23 și articolul 19 alineatele (1) și (2) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 trebuie interpretate în sensul că nu prevăd, în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, impunerea în sarcina unui solicitant de ajutor agricol a unor sancțiuni administrative pentru supradeclarare, pentru motivul că acesta utilizează în scop agricol suprafețe care i‑au fost concesionate pentru o utilizare piscicolă fără acordul concedentului cu privire la o asemenea schimbare a utilizării acestor suprafețe, în măsura în care solicitantul dispune, în ceea ce privește suprafețele menționate, de suficientă autonomie pentru a‑și exercita activitatea agricolă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

48      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:

Articolul 2 alineatul (1) punctul 23 și articolul 19 alineatele (1) și (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2016/1393 al Comisiei din 4 mai 2016, trebuie interpretate în sensul că nu prevăd, în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, impunerea în sarcina unui solicitant de ajutor agricol a unor sancțiuni administrative pentru supradeclarare, pentru motivul că acesta utilizează în scop agricol suprafețe care iau fost concesionate pentru o utilizare piscicolă fără acordul concedentului cu privire la o asemenea schimbare a utilizării acestor suprafețe, în măsura în care solicitantul dispune, în ceea ce privește suprafețele menționate, de suficientă autonomie pentru ași exercita activitatea agricolă.

Bay Larsen

Jääskinen

Safjan

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 16 decembrie 2021.

Grefier

 

Președinte

A. Calot Escobar

 

K. Lenaerts


*      Limba de procedură: româna.