Cauza T‑205/14

I. Schroeder KG (GmbH & Co.)

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

și a

Comisiei Europene

„Răspundere extracontractuală – Dumping – Importul de anumite citrice preparate sau conservate originare din China – Regulamentul (CE) nr. 1355/2008, declarat nevalid de către Curte – Prejudiciu pretins suferit de reclamantă ca urmare a adoptării regulamentului – Acțiune în despăgubire – Epuizarea căilor de atac interne – Admisibilitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 [devenit articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009] – Obligația de diligență – Legătură de cauzalitate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 23 septembrie 2015

1.      Acțiune în despăgubire – Caracter autonom – Epuizarea căilor de atac interne – Excepție – Imposibilitate sau dificultate excesivă de a obține reparație în fața instanței naționale – Sarcina probei – Întindere – Limitare la furnizarea de indicii de natură să dea naștere unor îndoieli serioase cu privire la caracterul eficace al protecției asigurate prin căile de atac interne

(art. 268 TFUE și art. 340 al doilea paragraf TFUE)

2.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Condiții cumulative – Lipsa uneia dintre condiții – Respingerea în întregime a acțiunii în despăgubire

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

3.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii – Cerința unei nerespectări vădite și grave de către instituții a limitelor puterii lor de apreciere – Abținere privind continuarea investigațiilor în cursul unei proceduri antidumping – Nerespectare totală a obligațiilor care decurg din obligația de diligență – Inexistență – Neangajarea răspunderii Uniunii

[art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1225/2009, art. 2 alin. (7) lit. (a)]

4.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Legătură de cauzalitate – Noțiune – Sarcina probei

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 18, 21 și 28)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 31 și 57)

3.      Atunci când instituțiile dispun de putere de apreciere, criteriul decisiv pentru a considera că o încălcare a dreptului Uniunii este suficient de gravă pentru a angaja răspunderea extracontractuală a acesteia este cel al nerespectării vădite și grave a limitelor impuse acesteia.

Pentru a determina întinderea marjei de apreciere de care dispun instituțiile, trebuie să se stabilească în prealabil comportamentul reproșat în mod specific acestor instituții în punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 384/96 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1225/2009. Un asemenea demers se explică prin faptul că punerea în aplicare a unei dispoziții poate implica diferite acte pentru care instituția însărcinată să o pună în aplicare nu dispune în mod necesar de aceeași marjă de apreciere. Aceasta este situația în special a dispozițiilor care prevăd metoda de calcul al unei valori precum valoarea normală care intervine în calculul marjei de dumping.

Comisia dispune de o marjă de apreciere în cadrul unei anchete antidumping atât în ceea ce privește analiza datelor statistice furnizate de Eurostat, cât și în ceea ce privește continuarea investigațiilor sale pe baza acestei analize pentru a determina o țară terță care are economie de piață în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul nr. 384/96.

În cazul unui regulament care a impus taxe antidumping care a fost declarat nevalid pentru motivul încălcării de către Comisie a obligației sale de diligență, întrucât nu a continuat investigațiile, deși ar fi trebuit să le continue, comportamentul care este astfel imputat Comisiei este acela că nu a întreprins eforturi serioase și suficiente și că a apreciat, în consecință, în mod eronat întinderea obligațiilor care decurg din obligația sa de diligență. Cu toate acestea, Comisia nu a încălcat, în schimb, în totalitate obligațiile care rezultă din obligația sa de diligență, întrucât nu s‑a abținut să adopte măsuri de investigație, ci a desfășurat o anchetă din oficiu în cursul unei proceduri datorită căreia a descoperit existența a doi producători, originari dintr‑o țară terță, ai produsului vizat de taxele antidumping cărora le‑a trimis chestionare.

În aceste condiții, niciun act sau comportament de natură să angajeze răspunderea Uniunii nu poate fi reproșat instituțiilor, iar răspunderea extracontractuală a Uniunii nu poate fi angajată.

(a se vedea punctele 36, 38, 41‑43, 45, 47, 49‑52 și 54‑57)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 59)