Cauza T‑395/22
Hypo Vorarlberg Bank AG
împotriva
Comitetului unic de rezoluție
Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 29 mai 2024
„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind contribuțiile ex ante pentru anul 2022 – Determinarea nivelului‑țintă anual al FUR – Plafon prevăzut la articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014. – Articolul 291 alineatul (2) TFUE – Articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 – Competențe de executare atribuite Consiliului – Cazuri specifice justificate în mod corespunzător – Întinderea competențelor de executare – Limitarea în timp a efectelor hotărârii”
1. Acte ale instituțiilor – Regulamente – Regulamente de bază și regulamente de punere în aplicare –- Competență de executare prevăzută în regulamentul de bază conferită Consiliului – Inexistența unei justificări în regulamentul menționat – Nelegalitate
[art. 291 alin. (2) și art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 70 alin. (7); Regulamentul 2015/81 al Consiliului]
(a se vedea punctele 27, 28, 32, 34, 37 și 39-42)
2. Politică economică și monetară – Politica economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Competență de executare conferită Consiliului – Metodologia de calculare a respectivelor contribuții prevăzută de un regulament de punere în aplicare al Consiliului – Modificare prin regulamentul de punere în aplicare a metodologiei de calculare prevăzute în regulamentul de bază – Depășirea limitelor de competență – Nelegalitate
[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 70 alin. (1) și (2) al doilea paragraf; Regulamentul nr. 2015/81 al Consiliului, art. 8 alin. (1); Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 103]
(a se vedea punctele 61, 65, 66, 69-72, 76, 77, 79, 82 și 84)
3. Politică economică și monetară – Politica economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Plafonul anual al cuantumului cumulat al contribuțiilor individuale la FUR stabilit la 12,5 % din nivelul‑țintă final – Domeniu de aplicare – Aplicare pe parcursul perioadei inițiale
[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 70 alin. (2) primul și al patrulea paragraf]
(a se vedea punctele 98 și 106)
4. Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Plafonul anual al cuantumului cumulat al contribuțiilor individuale la FUR stabilit la 12,5 % din nivelul‑țintă final – Conținut – Nedepășirea acestui plafon de către Comitetul unic de rezoluție (SRB) – Criterii de apreciere – Abordare dinamică a nivelului‑țintă final
[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 69 alin. (1) și art. 70 alin. (2) primul și al patrulea paragraf]
(a se vedea punctele 109 și 113-116)
Rezumat
Sesizat cu o acțiune în anulare împotriva deciziei Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) pentru anul 2022(1), pe care o admite, Tribunalul admite excepția de nelegalitate a articolului 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014(2), pentru motivul că acest regulament nu prezintă motivele pentru care conferirea competenței de executare Consiliului Uniunii Europene prevăzută de această dispoziție, în ceea ce privește modalitățile de calcul al contribuțiilor menționate, constituie un caz specific temeinic justificat în sensul articolului 291 alineatul (2) TFUE. În plus, acesta clarifică întinderea competenței menționate prin admiterea excepției de nelegalitate a articolului 8 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81(3).
Hypo Vorarlberg Bank AG, reclamanta, este o instituție de credit cu sediul în Austria. La 11 aprilie 2022, SRB a adoptat decizia atacată în care a stabilit(4) contribuțiile ex ante pentru anul 2022 la FUR ale instituțiilor de credit și ale anumitor firme de investiții, printre care se numără reclamanta. Aceasta din urmă a solicitat anularea deciziei atacate în ceea ce o privește.
Aprecierea Tribunalului
În primul rând, Tribunalul arată mai întâi că Regulamentul nr. 806/2014(5) nu oferă nicio justificare cu privire la motivele pentru care legiuitorul Uniunii a decis să confere Consiliului competența de executare referitoare la aplicarea metodologiei de calculare a contribuțiilor ex ante (denumită în continuare „competența în discuție”). Astfel, acest regulament nu menționează decât finalitatea și conținutul actelor de punere în aplicare care trebuie adoptate, precum și decizia de a învesti Consiliul cu competența de a le adopta, fără nicio precizare cu privire la motivele pentru care Consiliul a fost cel căruia i‑a fost conferită această competență mai degrabă decât Comisia.
Tribunalul subliniază în continuare că Regulamentul nr. 806/2014 nu conține o altă motivare de natură să evidențieze motivele specifice care justifică această conferire. În plus, deși este posibil ca, în anumite împrejurări, conferirea competenței să fie justificată prin contextul în care se înscrie, Tribunalul constată, pe de o parte, că părțile nu s‑au întemeiat pe niciun element concret care decurge din contextul adoptării Regulamentului nr. 806/2014 care ar fi de natură să evidențieze aceste motive. Pe de altă parte, nu există nicio motivare în Regulamentul nr. 806/2014 sau în alt act legislativ al Uniunii care să poată justifica conferirea acestei competențe Consiliului, care să aibă în vedere rolul specific pe care această instituție ar fi chemată să îl asume în domeniul calculării contribuțiilor ex ante. În sfârșit, Tribunalul respinge argumentul prin care se invocă „rațiuni politice” ca motiv al conferirii competenței. O astfel de justificare nu reiese din Regulamentul nr. 806/2014 și nu îndeplinește, din cauza caracterului său general, cerințele care decurg din jurisprudență, întrucât nu este nici detaliată, nici legată de natura sau de conținutul Regulamentului nr. 806/2014. Prin urmare, Tribunalul concluzionează că Regulamentul nr. 806/2014 nu conține nicio justificare privind conferirea competenței în discuție mai degrabă Consiliului decât Comisiei și admite excepția de nelegalitate, declarând articolul 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 inaplicabil în speță în temeiul articolului 277 TFUE. Pe cale de consecință, nici Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, care a fost adoptat de Consiliu în temeiul acestei dispoziții și a cărui decizie atacată constituie o măsură de aplicare, nu este aplicabil în speță.
În al doilea rând, în ceea ce privește excepția de nelegalitate a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, Tribunalul constată, primo, că din modul de redactare a Regulamentului nr. 806/2014(6) rezultă, pe de o parte, că metodologia de calculare a contribuției anuale de bază a instituțiilor în cauză se întemeiază pe stabilirea unui raport între pasivele nete ale fiecărei instituții vizate și totalul pasivelor nete ale tuturor instituțiilor autorizate „pe teritoriul tuturor statelor membre participante”. Astfel, datele tuturor acestor instituții sunt luate în considerare la calcularea contribuției ex ante a fiecărei instituții cel puțin în ceea ce privește prima sa componentă, și anume contribuția anuală de bază. Pe de altă parte, metodologia de calculare instituită prin Regulamentul nr. 806/2014 și în special regula care determină baza de date care trebuie luată în considerare pentru această metodologie se aplică integral pentru fiecare an din perioada inițială, printre care perioada de contribuție 2022.
Or, chiar obiectul „metodologiei adaptate”, introduse prin Regulamentul de punere în aplicare 2015/81(7) este acela de a prevedea că o parte din contribuțiile ex ante se calculează, în cursul aproape întregii perioade inițiale, potrivit unei baze de date diferite de cea prevăzută de Regulamentul nr. 806/2014. Astfel, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 coroborat cu Directiva 2014/59(8), pentru calcularea unei părți din contribuțiile ex ante aferente acestei perioade, sunt luate în considerare numai datele comunicate de instituții care sunt autorizate pe teritoriul statului membru participant în cauză, cu excluderea celor comunicate de instituții autorizate pe teritoriul celorlalte state membre participante, în timp ce metodologia de calculare prevăzută de Regulamentul nr. 806/2014 ia în considerare tocmai aceste din urmă date în vederea calculării contribuției anuale de bază. Rezultă că Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 modifică însuși temeiul metodologiei de calculare a contribuțiilor ex ante prevăzută de Regulamentul nr. 806/2014, modificând baza de date care trebuie luată în considerare în cadrul acestei metodologii. Consecința este că cuantumurile contribuțiilor ex ante ale instituțiilor calculate potrivit „metodologiei adaptate” sunt în mod necesar diferite de cele care ar fi rezultat din aplicarea metodologiei prevăzute de Regulamentul nr. 806/2014. Amploarea acestei modificări este accentuată de faptul că aceasta privește șapte din cei opt ani ai perioadei inițiale, astfel încât metodologia menționată este lipsită de efecte depline în cursul aproape întregii perioade inițiale.
Secundo, Tribunalul subliniază că, atunci când instituția în cauză adoptă măsuri de punere în aplicare în temeiul articolului 291 alineatul (2) TFUE, aceasta trebuie să se limiteze să precizeze actul de bază fără a‑i modifica conținutul normativ. Astfel, presupunând că, prin introducerea „metodologiei adaptate”, Consiliul a urmărit obiectivul de a evita distorsiuni între structurile sectoarelor bancare ale statelor membre(9), acesta era obligat să respecte limitele aferente competenței de executare care îi fusese conferită, precizând doar metodologia de calculare prevăzută de Regulamentul nr. 806/2014.
Tertio, Tribunalul amintește că calculul contribuțiilor ex ante care alimentează FUR este reglementat de articolul 70 din Regulamentul nr. 806/2014, iar nu de articolul 103 din Directiva 2014/59, care privește contribuțiile ex ante care alimentează mecanismele naționale de finanțare a rezoluției. Este adevărat că, potrivit regulamentului menționat, ajustarea în funcție de profilul de risc al contribuțiilor ex ante trebuie să aibă la bază criteriile stabilite de Directiva 2014/59. În plus, potrivit acestui regulament, Consiliul adoptă actele de punere în aplicare „în cadrul actelor delegate” adoptate de Comisie în temeiul Directivei 2014/59 pentru clarificarea noțiunii de adaptare a contribuțiilor în funcție de profilul de risc al instituțiilor. Cu toate acestea, Regulamentul nr. 806/2014 face referire doar la noțiunea de ajustare a contribuțiilor ex ante în funcție de profilul de risc prevăzută de Directiva 2014/59. În acest context, chiar dacă Consiliul trebuia să țină cont de această noțiune de ajustare a contribuțiilor în funcție de profilul de risc și de actele delegate adoptate de Comisie pentru clarificarea noțiunii menționate, nu rezultă nici din Regulamentul nr. 806/2014, nici din Directiva 2014/59, nici din actele delegate amintite că era abilitat să introducă o metodologie de calculare adaptată în cadrul căreia o parte din contribuțiile anuale de bază să fie calculată la nivel național(10), și anume cea definită de Directiva 2014/59.
Quarto, Tribunalul constată că nicio dispoziție din Regulamentul nr. 806/2014 și nici din Directiva 2014/59 nu prevede și nici nu abilitează Consiliul să instituie o metodologie de calculare a contribuțiilor ex ante bazată pe o suprimare graduală a metodologiei de calculare la nivel național și înlocuirea sa progresivă cu o metodologie la nivelul uniunii(11). Chiar dacă Consiliul putea astfel să urmărească obiectivul legitim care vizează să evite distorsiunile între structurile sectoarelor bancare ale statelor membre și chiar dacă nu este exclus ca metodologia adaptată să fie necesară în acest scop, nu este mai puțin adevărat că legiuitorul Uniunii avea sarcina să prevadă înlocuirea progresivă a metodologiei la nivel național cu cea la nivelul uniunii și, eventual, să abiliteze Consiliul să precizeze modalitățile de aplicare într‑un act de punere în aplicare. Consiliul nu putea deci să prevadă o astfel de tranziție fără a depăși limitele aferente competenței sale de executare.
În consecință, Tribunalul arată că Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 modifică conținutul normativ al Regulamentului nr. 806/2014 în ceea ce privește metodologia de calculare a contribuțiilor ex ante și apreciază că, prin adoptarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81, Consiliul a depășit competențele de executare conferite de Regulamentul nr. 806/2014 coroborat cu articolul 291 alineatul (2) TFUE.
Ținând seama de motivele de nelegalitate care viciază decizia atacată, Tribunalul anulează decizia atacată în ceea ce o privește pe reclamantă. Totuși, în împrejurările speței, acesta decide să mențină efectele deciziei menționate până la intrarea în vigoare, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși 12 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a măsurilor necesare pe care le impune executarea hotărârii.