Cauzele conexate T‑530/22-T‑533/22
Magistrats européens pour la démocratie et les libertés (Medel)
International Association of Judges
Association of European Administrative Judges
Stichting Rechters voor Rechters
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
Ordonanța Tribunalului (Marea Cameră) din 4 iunie 2024
„Acțiune în anulare – Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului – Decizia de punere în aplicare a Consiliului din 17 iunie 2022 privind aprobarea evaluării planului de redresare și reziliență al Poloniei – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate”
1. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Acțiune introdusă de o asociație – Admisibilitate – Criterii
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)
(a se vedea punctul 40)
2. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Acțiune formulată de o asociație profesională de protecție și de reprezentare a membrilor săi – Afectare directă – Criterii – Asociații care reprezintă interesele membrilor lor care au ei înșiși calitate procesuală activă – Lipsa unei legături directe între actul atacat și efectele sale asupra subiecților reprezentați de asociațiile reclamante – Inadmisibilitate
(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 62-89, 93 și 109)
3. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare directă – Criterii – Posibilitatea de a repune în discuție condițiile de admisibilitate prin invocarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă – Inexistență – Posibilitatea de a relaxa condițiile de admisibilitate pentru a remedia cât mai repede încălcările săvârșite de un stat membru în ceea ce privește criza statului de drept – Inexistență
(art. 2 și art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE; art. 263 al patrulea paragraf și articolul 266 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)
(a se vedea punctele 113-115, 117 și 118)
Rezumat
Întrunit în Marea Cameră, Tribunalul respinge ca inadmisibile acțiunile introduse de patru asociații de judecători(1) prin care se solicită anularea deciziei de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea evaluării planului de redresare și reziliență al Republicii Polone(2).
Reclamantele sunt asociații reprezentative ale judecătorilor la nivel internațional ai căror membri sunt, în general, asociații profesionale naționale, inclusiv asociații poloneze de judecători.
La 12 februarie 2021, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul 2021/241 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (denumit în continuare „mecanismul”(3)). În temeiul mecanismului, se pot acorda fonduri statelor membre sub forma unei contribuții financiare care constă într‑un sprijin financiar nerambursabil sau sub formă de împrumut.
Prin decizia atacată, Consiliul a aprobat evaluarea planului de redresare și reziliență al Republicii Polone și a specificat, în anexă, jaloanele și țintele care trebuiau atinse de acest stat membru pentru ca contribuția financiară pusă la dispoziția sa în decizia atacată să poată fi eliberată. Prima parte a acestei anexe conține printre altele măsurile privind reforma justiției în Polonia, care sunt specificate în jaloanele F1G, F2G și F3G(4). Reclamantele au contestat decizia atacată în măsura în care aceste jaloane nu sunt compatibile cu dreptul Uniunii.
Prin ordonanța sa, Tribunalul admite excepția de inadmisibilitate ridicată de Consiliu în temeiul articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură și, prin urmare, respinge acțiunile reclamantelor.
Aprecierea Tribunalului
Cu titlu introductiv, Tribunalul arată că, în măsura în care decizia atacată este adresată Republicii Polone, admisibilitatea acțiunilor trebuie examinată în raport cu a doua și cu a treia ipoteză ale celui de al patrulea paragraf al articolului 263 TFUE, în care este impusă condiția afectării directe(5).
Tribunalul analizează, mai întâi, admisibilitatea acțiunilor formulate de reclamante în nume propriu.
În această privință, Tribunalul constată că nicio dispoziție legală referitoare la mecanism nu le atribuie această posibilitate procedurală. De asemenea, faptul că acestea intervin regulat ca interlocutoare ale instituțiilor Uniunii cu privire la chestiunea independenței justiției nu poate constitui temeiul calității procesuale active a acestora.
În continuare, Tribunalul examinează admisibilitatea acțiunilor reclamantelor care acționează în numele membrilor lor ale căror interese le apără.
În această privință, reclamantele diferențiază trei grupuri de judecători, printre care se numără judecătorii polonezi vizați de decizii ale Camerei disciplinare care ar fi afectați în mod direct de procedura de revizuire preconizată de jaloanele F2G și F3G, ansamblul judecătorilor polonezi care ar fi afectați în mod direct de această procedură de revizuire și de jalonul F1G, precum și ansamblul celorlalți judecători europeni care ar fi de asemenea afectați în mod direct de aceste jaloane.
În ceea ce îi privește pe judecătorii din primul grup, Tribunalul examinează, în primul rând, substanța deciziei atacate, apreciată în raport cu conținutul, precum și cu contextul acesteia.
Acesta constată că decizia atacată supune plata unei contribuții financiare respectării unor condiții, și anume punerea în aplicare a planurilor de redresare și reziliență evaluate de Comisia Europeană și aprobate de Consiliu, inclusiv realizarea de jaloane și de ținte, care sunt măsuri ale progreselor înregistrate în realizarea unei reforme. Având caracterul unei condiționalități bugetare în măsura în care realizarea lor condiționează o finanțare în temeiul mecanismului, jaloanele F1G, F2G și F3G reflectă legătura dintre respectarea valorii statului de drept, pe de o parte, și execuția eficientă a bugetului Uniunii în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, precum și protecția intereselor financiare ale Uniunii, pe de altă parte.
Cu toate acestea, la stabilirea jaloanelor menționate, Consiliul nu urmărea să înlocuiască normele referitoare la valoarea statului de drept sau la protecția jurisdicțională efectivă, astfel cum sunt clarificate de jurisprudența Curții. Rezultă că, stabilind aceste jaloane, Consiliul nu urmărea să autorizeze Republica Polonă să nu se conformeze unor hotărâri ale Curții prin care se constată nerespectarea de către aceasta din urmă a valorii statului de drept sau a principiului protecției jurisdicționale efective.
În lumina acestor aprecieri, Tribunalul examinează, în al doilea rând, afectarea directă prin decizia atacată a judecătorilor din primul grup în raport cu jalonul F2G. Acesta arată că, pentru ca judecătorii vizați de deciziile Camerei disciplinare să fie afectați direct, trebuie să existe o legătură directă între decizia atacată și efectele sale asupra acestor judecători.
În această privință, jalonul F2G se limitează la a impune o condiție care trebuie îndeplinită de Republica Polonă pentru a putea beneficia de o finanțare. Decizia atacată nu a avut ca efect supunerea judecătorilor afectați de decizii ale Camerei disciplinare condițiilor pe care le prevede și nici nu a făcut direct aplicabilă o normă specifică în privința lor. Prin urmare, prin prevederea jalonului F2G, ea nu a impus, în mod definitiv, obligații specifice în raporturile Republicii Polone cu judecătorii afectați de decizii ale Camerei disciplinare, iar legătura directă lipsește.
În consecință, chiar și după adoptarea deciziei atacate, situația judecătorilor afectați de decizii ale Camerei disciplinare a rămas reglementată de dispozițiile relevante ale dreptului polonez aplicabile situației menționate, precum și de dispozițiile dreptului Uniunii și de hotărârile Curții, fără ca jalonul F2G specificat în această decizie să intervină prin modificarea directă a situației juridice a acestor judecători, în sensul impus de articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.
În ceea ce îi privește pe judecătorii din al doilea grup, Tribunalul constată că reclamantele nu au demonstrat existența unei legături suficient de strânse între situația tuturor judecătorilor polonezi și jalonul F1G. În ceea ce îi privește pe judecătorii din al treilea grup, Tribunalul respinge, de asemenea, argumentul reclamantelor potrivit căruia jaloanele F1G, F2G și F3G afectează direct ansamblul celorlalți judecători europeni.
Astfel, dat fiind că judecătorii cărora reclamantele le apără interesele nu ar avea ei înșiși calitate procesuală activă, nici reclamantele nu îndeplinesc condițiile pentru ca acțiunile lor să fie admisibile.
În sfârșit, Tribunalul respinge argumentul reclamatelor prin care se urmărește o relaxare a condițiilor de admisibilitate. Astfel, o asemenea relaxare ar fi contrară atât articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, cât și jurisprudenței Curții. Deficiențele sistemice ale sistemului judiciar din Polonia invocate de recurente nu pot justifica, în niciun caz, ca Tribunalul să deroge de la condiția afectării directe care se aplică acțiunilor introduse de persoane fizice sau juridice.
Tribunalul subliniază că această constatare nu aduce atingere obligației care revine Republicii Polone, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și cu articolul 266 TFUE, de a remedia cât mai repede încălcările constatate de Curte în ceea ce privește criza statului de drept. Această decizie nu are, în mod similar, nicio incidență asupra posibilității statelor membre și a instituțiilor Uniunii de a introduce o acțiune împotriva tuturor dispozițiilor adoptate de instituțiile, de organele, de oficiile și de agențiile Uniunii care urmăresc să producă efecte juridice obligatorii și nici asupra acțiunilor întreprinse de Comisie în scopul de a contribui la asigurarea respectării cerințelor rezultate din normele Uniunii în materia statului de drept.