Cauza C‑41/14

Christie’s France SNC

împotriva

Syndicat national des antiquaires

[cerere de decizie preliminară formulată de Cour de cassation (Franța)]

„Trimitere preliminară – Directiva 2001/84/CE – Articolul 1 – Proprietate intelectuală – Vânzare la licitație a unor opere de artă originale – Drept de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale – Debitorul redevenței în temeiul dreptului de suită – Cumpărător sau vânzător – Derogare convențională”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 februarie 2015 

1.        Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Interpretare uniformă – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Contextul și finalitatea reglementării în cauză ca bază de referință

[Directiva 2001/84 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (4)]

2.        Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/84 – Dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale – Debitorul redevenței în temeiul dreptului de suită – Posibilitatea de a deroga, prin convenție, de la norma națională care impune vânzătorului sarcina de plată a dreptului de suită – Condiții

[Directiva 2001/84 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentele (13) și (15) și art. 1 alin. (4)]

1.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 25 și 26)

2.        Articolul 1 alineatul (4) din Directiva 2001/84 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca persoana obligată la plata dreptului de suită, desemnată ca atare de legislația națională, indiferent dacă este vânzătorul sau un profesionist de pe piața artei care intervine în tranzacție, să poată să convină cu orice altă persoană, inclusiv cumpărătorul, ca aceasta din urmă să suporte definitiv, în tot sau în parte, costul dreptului de suită, cu condiția ca o astfel de înțelegere contractuală să nu afecteze cu nimic obligațiile și răspunderea ce revin persoanei obligate la plată către autor.

Astfel, deși realizarea obiectivului urmărit de Directiva 2001/84, care vizează, printre altele, să pună capăt denaturărilor concurenței pe piața artei, astfel cum este acesta circumscris de considerentele (13) și (15) ale acestei directivei, impune să se indice persoana obligată la plata redevenței în temeiul dreptului de suită în beneficiul autorului, precum și normele menite să stabilească valoarea sa, acest lucru nu este valabil în ceea ce privește aspectul de a ști cine va suporta, în fond, costul. Desigur, deși nu se poate exclude de la bun început ca acest din urmă element să poată produce un anumit efect negativ asupra funcționării pieței interne, un astfel de efect pe piața internă nu este însă, în orice caz, decât indirect, întrucât este produs prin înțelegeri convenționale realizate independent de plata cuantumului redevenței în temeiul dreptului de suită, pentru care rămâne răspunzătoare persoana obligată la plată.

(a se vedea punctele 28-31 și 33 și dispozitivul)