Ediție provizorie
CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
DOMNUL MANUEL CAMPOS SÁNCHEZ‑BORDONA
prezentate la 11 aprilie 2024(1)
Cauza C‑187/23 [Albausy](i)
E. V. G.-T.
cu participarea:
P. T.,
F. T.,
G. T.
[Cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Lörrach (Tribunalul Districtual din Lörrach, Germania)]
„Procedură preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Regulamentul (UE) nr. 650/2012 – Eliberarea certificatului european de moștenitor – Contestație formulată în procedura de emitere”
1. Regulamentul (UE) nr. 650/2012(2) are drept obiectiv eliminarea obstacolelor în calea liberei circulații a persoanelor care doresc să își exercite drepturile în contextul succesiunilor mortis causa cu elemente de extraneitate.
2. În acest scop, Regulamentul nr. 650/2012 creează un certificat european de moștenitor(3) pentru piața internă și reglementează în mod detaliat procesul de emitere și efectele acestuia. Prin intermediul acestui certificat, moștenitorii, legatarii, executorii testamentari sau administratorii patrimoniului succesoral își pot dovedi cu ușurință acest statut sau drepturile și puterile lor în orice stat membru.
3. Prezenta trimitere preliminară ia naștere ca urmare a faptului că soția defunctului, care se consideră unica beneficiară a unei succesiuni testamentare, a solicitat autorității naționale competente eliberarea unui certificat european de moștenitor. Fiul și nepoții defunctului contestă, în fața aceleiași autorități și în cadrul aceleiași proceduri, valabilitatea testamentului prezentat. Se pune întrebarea cum afectează această contestație eliberarea certificatului.
4. Curtea s‑a pronunțat anterior cu privire la alte întrebări preliminare referitoare la acest tip de certificat(4), însă în niciuna dintre acestea nu s‑au adus în discuție problemele ridicate aici, pe care Curtea va trebui să le examineze doar dacă consideră că trimiterea preliminară este admisibilă.
I. Cadrul juridic. Dreptul Uniunii
A. Regulamentul nr. 650/2012
5. Articolul 62 („Crearea unui certificat european de moștenitor”) prevede:
„(1) Prezentul regulament creează un certificat european de moștenitor (denumit în continuare „certificatul”), care este emis spre utilizare într‑un alt stat membru și care produce efectele enumerate la articolul 69.”
6. Articolul 63 („Scopul certificatului”) prevede:
„(1) Certificatul este destinat utilizării de către moștenitori, de către legatari cu drepturi directe la succesiune și de către executori testamentari sau administratori ai patrimoniului succesoral care trebuie să își dovedească într‑un alt stat membru statutul sau să își exercite dreptul respectiv de moștenitor sau legatar și/sau atribuțiile de executor testamentar sau administrator al patrimoniului succesoral.
(2) Certificatul poate fi utilizat, în special, pentru a proba unul sau mai multe dintre următoarele:
(a) statutul și/sau drepturile fiecărui moștenitor sau, după caz, ale fiecărui legatar menționat în certificat și cotele‑părți respective din patrimoniul succesoral;
(b) atribuirea unui bun anume sau a anumitor bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral moștenitorului/moștenitorilor sau, după caz, legatarului menționat (legatarilor menționați) în certificat;
(c) atribuțiile persoanei menționate în certificat ca executor testamentar sau ca administrator al patrimoniului succesoral.”
7. Potrivit articolului 64 („Competența de a elibera certificatul”):
„Certificatul se eliberează în statul membru ale cărui instanțe judecătorești sunt competente în temeiul articolului 4, 7, 10 sau 11. Autoritatea emitentă este:
(a) o instanță judecătorească, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (2) sau
(b) o altă autoritate care, în temeiul legislației interne, este competentă în materie de succesiuni.”
8. Articolul 65 („Solicitarea unui certificat”) alineatul (3) litera (l) prevede:
„Cererea trebuie să conțină informațiile enumerate mai jos, în măsura în care solicitantul deține astfel de informații și în măsura în care aceste informații sunt necesare autorității emitente pentru a atesta elementele pe care solicitantul dorește să le ateste, și trebuie să fie însoțită de toate documentele pertinente, fie în original, fie sub formă de copii care îndeplinesc condițiile necesare pentru a le stabili autenticitatea, fără a aduce atingere articolului 66 alineatul (2):
[…]
(l) o declarație prin care se atestă că, în conformitate cu cunoștințele de care dispune solicitantul, nu există cauze pendinte referitoare la elementele care urmează să fie atestate.”
9. Articolul 66 („Examinarea cererii”) stipulează:
„(1) La primirea cererii, autoritatea emitentă verifică informațiile și declarațiile solicitantului, precum și documentele și celelalte mijloace de probă furnizate de acesta. Aceasta efectuează anchetele necesare pentru verificarea respectivă, din oficiu, atunci când acest lucru este prevăzut în propria legislație sau atunci când este autorizat de aceasta sau îl invită pe solicitant să furnizeze orice alte dovezi pe care le consideră necesare.
[…]
(4) Autoritatea emitentă ia toate măsurile necesare pentru a informa beneficiarii cu privire la cererea de emitere a unui certificat. Dacă este necesar pentru stabilirea elementelor ce urmează a fi certificate, aceasta audiază orice persoană implicată și orice executor sau administrator și face anunțuri publice prin care oferă altor posibili beneficiari ocazia să își invoce drepturile.
[…]”
10. Potrivit articolului 67 („Eliberarea certificatului”):
„(1) Autoritatea emitentă eliberează fără întârziere certificatul, în conformitate cu procedura prevăzută în prezentul capitol, atunci când elementele care trebuiau certificate au fost stabilite în conformitate cu legea aplicabilă succesiunii sau în temeiul oricărei alte legi aplicabile unor elemente specifice. Aceasta utilizează formularul elaborat în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 81 alineatul (2).
Autoritatea emitentă nu eliberează certificatul mai ales dacă:
(a) elementele care trebuie certificate fac obiectul unei contestații;
(b) certificatul nu ar fi în conformitate cu o hotărâre referitoare la aceleași elemente.
[…]”
11. Articolul 69 („Efectele certificatului”) prevede:
„(1) Certificatul produce efecte în fiecare stat membru fără a fi necesară nicio procedură specială.
(2) Se prezumă că certificatul probează cu exactitate elementele stabilite în temeiul legii aplicabile succesiunii sau în temeiul oricărei alte legi aplicabile elementelor specifice. Se prezumă că persoana menționată în certificat drept moștenitor, legatar, executor testamentar sau administrator al patrimoniului succesoral are statutul menționat în certificat și/sau este titular al drepturilor sau al puterilor stipulate în certificat, fără alte condiții și/sau restricții aferente acelor drepturi sau puteri decât cele stipulate în certificat.
(3) Se consideră că orice persoană care, acționând pe baza informațiilor atestate în certificat, efectuează plăți sau transmite bunuri unei persoane menționate în certificat drept persoană autorizată să accepte plăți sau bunuri a încheiat tranzacții cu o persoană autorizată să accepte plăți sau bunuri, cu excepția cazului în care această persoană știe că cele conținute în certificat nu corespund realității sau nu are cunoștință de acest fapt din cauza unei neglijențe grave.
(4) În cazul în care o persoană menționată într‑un certificat drept persoană autorizată să dispună de bunurile succesorale dispune de aceste bunuri în favoarea unei alte persoane, dacă acționează pe baza informațiilor atestate în certificat, se consideră că acea persoană devine parte într‑o tranzacție cu o persoană autorizată să dispună de bunurile vizate, cu excepția cazului în care această persoană știe că cele conținute în certificat nu corespund realității sau nu are cunoștință de acest fapt din cauza unei neglijențe grave.
(5) Certificatul constituie titlu valabil pentru înscrierea bunurilor succesorale în registrul corespunzător al unui stat membru, fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (2) literele (k) și (l).”
B. Regulamentul de punere în aplicare nr. 1329/2014(5)
12. Articolul 1 aliniatul (5) prevede:
„Formularul care trebuie utilizat pentru certificatul european de moștenitor, menționat la articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012, este formularul nr. V, prevăzut în anexa 5.”
13. În ultima parte a formularului V de la anexa 5 se stipulează că autoritatea certifică „faptul că […] la momentul întocmirii certificatului, niciunul dintre elementele incluse în aceasta nu a fost contestat de către beneficiari.”
II. Situația de fapt, litigiul și întrebările preliminare
14. P. T., cetățean francez, cu ultimul domiciliu în Germania, a decedat la 15 septembrie 2021.
15. La 23 noiembrie 2021, E.V.G.-T., soția lui P. T. în momentul decesului acestuia, a solicitat Amtsgericht Lörrach (Tribunalul Districtual din Lörrach, Germania) un certificat european de moștenitor în care să figureze ca unică moștenitoare(6).
16. În acest scop, a prezentat un testament semnat de mână de către cei doi soți, care are următorul cuprins:
„Testament conjunctiv
Noi, soții, E. G.-T., născută la […], și P. T., născut la […], ambii cu domiciliul la […], declarăm următoarele:
1) Nu ne sunt opozabile dispozițiile pentru cauză de moarte anterioare și nu am lăsat astfel de dispoziții succesorale. Pentru precauție, revocăm toate dispozițiile unilaterale sau conjunctive adoptate până acum.
2) Ne desemnăm reciproc moștenitori unici ai celuilalt. Numirea în calitate de moștenitori este reciprocă și obligatorie. În plus, soțul supraviețuitor nu este limitat de această stipulație. El poate decide liber cu privire la moștenirea ce o va lăsa, chiar anterior decesului soțului care va deceda primul, însă numai pentru ipoteza în care va supraviețui celuilalt soț.
3) Amândoi avem reședința în Germania și dorim aplicarea dreptului succesoral german, pe care, în exercitarea dreptului de alegere a legii aplicabile, îl desemnăm, în măsura în care este permis, ca fiind dreptul aplicabil. Stipulația este reciprocă.
R., la 23 iulie 2020. E. G.‑T. Aceasta este și voința mea. P. T.”
17. Se constată că exista un testament mai vechi, scris și semnat de mâna testatorului, care stabilea:
„Eu, P. M. J. T., născut la […] în A., cu domiciliul în […] Spania, revoc toate dispozițiile anterioare pentru cauză de moarte. Las moștenire cota‑parte disponibilă din moștenirea mea celor doi nepoți ai mei, fiii lui P., și anume lui N. A. J. T., născut la […] și lui J. N. J. T., născut la […]. Cota‑parte se împarte în mod egal între cei doi. Îl desemnez pe fiul meu, P., și numai pe el, să organizeze ceremonia funebră cu o slujbă în rit gregorian și înhumare în […], Spania. A., la 31 mai 2001. Acesta este testamentul meu. P.T.”
18. E.V.G.‑T. consideră că este moștenitoarea unică a lui P.T., în temeiul testamentului din 23 iulie 2020. Dimpotrivă, fiul și nepoții lui P. T. consideră că acest testament este nul întrucât la momentul redactării testatorul nu era în măsură de a‑l întocmi, iar semnătura nu îi aparține.
19. După cum indică instanța de trimitere, testatorul avea încă capacitatea de a dispune prin testament(7), iar semnătura de pe testamentul prezentat îi aparține(8).
20. În acest context, Amtsgericht Lörrach (Tribunalul Districtual din Lörrach) consideră că eliberarea certificatului depinde de interpretarea Regulamentului nr. 650/2012 și, în consecință, a suspendat procedura(9) și a adresat Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul că vizează și contestațiile din însăși procedura de emitere a certificatului european de moștenitor pe care instanța nu are dreptul de a le examina, astfel încât acest articol nu vizează doar contestațiile formulate într‑o altă procedură?
2) În cazul unui răspuns afirmativ la [prima întrebare], articolul 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul că un certificat european de moștenitor nu poate fi emis nici în cazul în care contestațiile au fost formulate în procedura de eliberare a certificatului european de moștenitor, chiar dacă acestea au fost deja examinate în procedura privind certificatul de moștenitor prevăzută de dreptul german?
3) În cazul unui răspuns negativ la [prima întrebare], articolul 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul că vizează orice contestații, chiar dacă acestea sunt nesusținute și, în această privință, nu sunt necesare activități formale în materie de probă?
4) În cazul unui răspuns negativ la [prima întrebare], care este forma în care instanța trebuie să indice motivele pentru care a respins contestațiile și a eliberat certificatul european de moștenitor?”
III. Procedura în fața Curții
21. Cererea de decizie preliminară a fost înregistrată la Curte la 23 martie 2023.
22. Au prezentat observații scrise guvernele german și spaniol și Comisia Europeană. Toate aceste părți, precum și E.V.G.‑T. s‑au înfățișat la ședința care a avut loc la 31 ianuarie 2024.
IV. Analiză
23. Instanța de trimitere are îndoieli cu privire la funcția autorității care emite certificatele europene de moștenitor și la întinderea competențelor acesteia în contextul articolului 67 din Regulamentul nr. 650/2012.
A. Admisibilitatea trimiterii preliminare
24. Guvernul spaniol susține că trimiterea preliminară nu este admisibilă întrucât eliberarea unui certificat european de moștenitor nu implică exercitarea unei funcții jurisdicționale, astfel cum impune articolul 267 TFUE(10).
25. Admisibilitatea unei cereri de decizie preliminară este condiționată de formularea acesteia de către o „instanță”, în sensul articolului 267 TFUE, care acționează tocmai în exercitarea funcțiilor sale jurisdicționale(11).
26. Pentru a stabili dacă un anumit organ îndeplinește această dublă condiție, Curtea examinează, între alte aspecte, „natura specifică a funcțiilor pe care le exercită în contextul normativ specific în care este chemat să sesizeze Curtea, pentru a verifica dacă există un litigiu pendinte pe rolul unui asemenea organ și dacă acesta din urmă este chemat să se pronunțe în cadrul unei proceduri destinate să se finalizeze printr‑o decizie cu caracter jurisdicțional(12).”
27. În lipsa îndeplinirii acestor condiții, nu se poate considera că organul de trimitere exercită o funcție jurisdicțională, chiar dacă îndeplinește celelalte condiții reținute în jurisprudența Curții(13).
28. Obiecția de inadmisibilitate ar putea fi justificată în lumina indicațiilor pe care Regulamentul nr. 650/2012 le oferă cu privire la certificatul european de moștenitor și la activitatea pe care o implică eliberarea acestuia. Din aceste indicații rezultă, pentru motivele pe care le vom expune în continuare, că autoritatea care emite un certificat în temeiul articolului 67 din Regulamentul nr. 650/2012, chiar dacă este o instanță, nu este chemată să se pronunțe în cadrul unei proceduri destinate să se finalizeze printr‑o decizie cu caracter jurisdicțional.
1. Scopul și efectele certificatului european de moștenitor
29. Regulamentul nr. 650/2012 creează un certificat european de moștenitor, căruia îi conferă un regim uniform și autonom în raport cu certificatele naționale similare. Acest regim este de asemenea diferit de cel prevăzut de regulamentul însuși pentru recunoașterea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice(14).
30. Certificatul european de moștenitor servește persoanelor care, în calitate de moștenitori, legatari, executori testamentari sau administratori ai patrimoniului succesoral, trebuie să își dovedească într‑un alt stat membru acest statut sau să își exercite drepturile sau puteri care decurg din acesta(15). Cu toate acestea, utilizarea sa nu este obligatorie(16).
31. Pentru a răspunde acestei nevoi, certificatul produce următoarele efecte, identice pe întreg teritoriul Uniunii(17):
– servește drept probă(18) a elementelor pe care le conține(19). Prin prezentarea certificatului, deținătorul acestuia poate face dovada drepturilor sau puterilor sale în orice stat membru, fără a i se putea solicita o probă suplimentară. Se prezumă că statutul indicat în certificat, precum și calitatea de titular al drepturilor sau puterilor pe care le stipulează sunt exact cele care apar în acesta(20).
– protejează terții care încheie tranzacții cu persoanele menționate în certificat și care, pe baza informațiilor atestate în acesta, fac plăți, transmit bunuri, cumpără sau primesc bunuri succesorale „cu excepția cazului în care […] ști[u] că cele conținute în certificat nu corespund realității sau nu a[u] cunoștință de acest fapt din cauza unei neglijențe grave(21).”
– este valabil pentru înscrierea în registru a bunurilor succesorale, cu limitele prevăzute de propriul regulament și în interpretarea Curții(22).
32. Certificatul în sine nu are alte consecințe: în special, nu are forța juridică obligatorie specifică unei hotărâri judecătorești(23). În plus, considerentul (71) al Regulamentului nr. 650/2012 stabilește că acesta nu are forță executorie.
33. Lipsa forței juridice obligatorii se manifestă și în regimul de circulație al acestui certificat în alte state membre decât statul emitent. Capitolul VI din Regulamentul nr. 650/2012 nu prevede că acesta ar putea sau ar trebui să fie „recunoscut”(24). În conformitate cu articolul 69 alineatul (1) „produce efecte” fără nicio procedură(25). În sens literal, nu poate exista niciun motiv de contestare a circulației acestuia(26).
2. Activitatea autorității care eliberează certificatul în contextul articolului 67 din Regulamentul nr. 650/2012
34. Potrivit articolului 67 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 650/2012, autoritatea eliberează fără întârziere certificatul, „atunci când elementele care trebuie certificate au fost stabilite […]”. Eliberarea certificatului are loc după verificarea (cererii) pe care regulamentul însuși o prevede la articolul 66.
35. În conformitate cu această din urmă dispoziție, autoritatea verifică informațiile și declarațiile, precum și documentele și celelalte mijloace de probă furnizate de solicitantul certificatului(27).
36. În acest scop, același articol 66: i) face trimitere la atribuții pe care autoritatea în cauză le deține în temeiul propriei legislații(28); ii) altele, pe care i le conferă(29) și iii) îi impune în mod direct obligația de a adopta măsurile necesare pentru a asigura publicitatea (limitată la anumiți destinatari specifici) cu privire la cererea de emitere a certificatului(30).
37. În legătură cu această obligație, autoritatea „audiază orice persoană implicată și orice executor sau administrator și face anunțuri publice prin care oferă altor posibili beneficiari ocazia să își invoce drepturile”, în cazul în care consideră că este necesar pentru stabilirea elementelor a căror certificare i‑a fost solicitată(31).
38. Dacă după această verificare autoritatea consideră probate elementele cuprinse în certificat, aceasta eliberează certificatul „fără întârziere”, în conformitate cu articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul nr. 650/2012.
39. Dimpotrivă, dacă autoritatea emitentă are îndoieli cu privire la elementele menționate, aceasta nu trebuie să elibereze certificatul. Conținutul acestuia nu a fost certificat, astfel încât certificatul nu va putea produce efectele prevăzute la articolul 69 din regulament. De asemenea, în temeiul articolului 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 650/2012, eliberarea certificatului nu are loc dacă elementele care trebuie certificate fac obiectul unei contestații(32).
40. Rolul autorității emitente nu este doar unul pasiv: nu constă în a primi declarații cu privire la fapte sau expresii de voință pe care să le transpună mecanic într‑un formular ad hoc. Această autoritate are obligația de a confirma realitatea susținerilor solicitantului, pe baza probelor pe care acesta le furnizează și, după caz, pe baza altor informații pe care autoritatea însăși trebuie să le obțină sau pe care i le comunică alte părți care au un interes privind succesiunea(33).
41. În schimb, nu intră în sarcina autorității căreia i se solicită certificatul să atribuie sau să stabilească drepturi sau puteri în favoarea persoanelor aspirante sau interesate în succesiune, soluționând posibilele litigii între acestea în ceea ce privește aspectele de fond.
42. Aceasta întrucât dispozițiile capitolului VI („Certificatul european de moștenitor”) din Regulamentul nr. 650/2012 nu atribuie această competență(34) autorităților naționale care eliberează certificatul. Și nu se poate înțelege că, în contextul articolului 67, s‑ar fi conferit legislațiilor naționale, în completarea regulamentului menționat, posibilitatea de a atribui acestor autorități competența de a soluționa litigiile. Fără a fi însoțită de normele de procedură, această atribuire de competență nu ar fi compatibilă cu dorința de a institui un regim autonom și uniform pentru eliberarea certificatului(35).
43. În cazul în care autoritatea emitentă ar avea această competență (de soluționare a litigiilor), activitatea sa ar conduce la o „hotărâre” în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (g) și al capitolului IV din Regulamentul nr. 650/2012. Însă, ca urmare a voinței legiuitorului european, certificatul este lipsit de efectele juridice obligatorii ale unei hotărâri judecătorești.
3. Comparație cu certificatele prevăzute în alte instrumente de cooperare judiciară
44. Certificatul european de moștenitor nu este comparabil cu certificatele prevăzute în alte instrumente de cooperare judiciară în materie civilă sau comercială, în legătură cu care au fost adresate și soluționate de către Curte alte trimiteri preliminare, odată înlăturate îndoielile cu privire la admisibilitatea lor.
45. În ceea ce privește titlul executoriu european(36), Curtea a declarat că „procedura certificării unei hotărâri judecătorești ca titlu executoriu european apare […] nu ca o procedură distinctă de procedura judiciară anterioară, ci ca faza ultimă a acesteia, necesară pentru asigurarea deplinei sale eficacități, permițând creditorului să procedeze la recuperarea creanței sale”(37).
46. Certificarea unei hotărâri judecătorești ca titlu executoriu european constituie, prin urmare, un act cu caracter jurisdicțional, iar instanța națională „este abilitată să sesizeze Curtea cu o întrebare preliminară”(38).
47. Aceeași situație se regăsește și în ceea ce privește certificatul prevăzut la articolul 53 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012(39), care asigură circulația hotărârii judecătorești dintr‑un stat membru în altele. Instanța care îl eliberează „se situează în continuarea procedurii anterioare de soluționare a litigiului, asigurând deplina eficacitate a acestuia, în măsura în care, în lipsa certificării, o hotărâre nu poate circula în mod liber în spațiul judiciar european”(40).
48. Procedura care urmărește eliberarea unui certificat în sensul articolului 53 din Regulamentul nr. 1215/2012 are caracter jurisdicțional, iar o instanță națională sesizată în cadrul unei asemenea proceduri poate sesiza Curtea cu o întrebare preliminară(41).
49. Dimpotrivă, așa cum am explicat, eliberarea certificatului european de moștenitor nu presupune exercitarea unei competențe jurisdicționale și nici nu se traduce într‑o hotărâre de această natură (jurisdicțională), cu efect juridic obligatoriu.
50. Situația nu diferă nici atunci când certificatul reproduce, în paragrafele sale, conținutul unei hotărâri judecătorești (anterioare) privind fondul succesiunii. Chiar și în acest caz, certificatul nu este o altă fază a procedurii judecătorești în care a fost pronunțată hotărârea pe fond.
51. În ultimul rând, certificatul european de moștenitor nu constituie documentul prin care se transmite decizia instanțelor unui stat membru, ca titlu pentru circulația în alte state membre în vederea recunoașterii și, după caz, a executării. În acest scop, legiuitorul european a prevăzut deja atestatul de la articolul 46 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 650/2012, cu un formular ad hoc (formularul I, stabilit la anexa I din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1329/2014)(42).
52. În concluzie, certificatul produce efecte în alte statele membre decât cel în care a fost eliberat fără a fi nevoie de nicio procedură și fără să existe nicio posibilitate de contestare sau de control. Dacă incorporează hotărârea pronunțată într‑un litigiu, această hotărâre dispune, prin intermediul certificatului, de un regim de recunoaștere nu doar diferit de cel prevăzut la capitolul IV, ci și privilegiat, a cărui existență în paralel nu este specificată nicăieri și nici nu are justificare(43).
4. Impactul caracteristicilor certificatului european de moștenitor asupra admisibilității trimiterii preliminare
53. Autoritatea care emite un certificat în conformitate cu articolul 67 din Regulamentul nr. 650/2012 menționează în acesta anumite elemente privind succesiunea, după ce a efectuat examinarea obligatorie în temeiul articolului 66 din regulamentul menționat.
54. Convingerea autorității care emite certificatul vizează veridicitatea informațiilor pe care le furnizează solicitantul și conformitatea acestora cu legislația aplicabilă succesiunii. Totuși, după cum am explicat, autorității menționate nu i se atribuie, în acest context, competența de a soluționa litigiile care apar în legătură cu fondul succesiunii(44).
55. În cazul în care autoritatea care emite certificatul nu poate atribui drepturi sau puteri în cadrul unei proceduri care are drept rezultat o decizie cu efect juridic obligatoriu, nu exercită, în materia respectivă, funcții jurisdicționale(45).
56. Cele de mai sus nu împiedică, după cum se indică la articolul 64 din Regulamentul nr. 650/2012, ca organismul emitent să poată fi, o „instanță” în sensul articolului 3 alineatul (2) sau o altă autoritate care este competentă în materie de succesiuni în temeiul legislației interne(46).
57. Faptul că autoritatea emitentă a certificatului european de moștenitor ar fi, eventual, o instanță, nu o învestește pe aceasta din urmă cu funcții jurisdicționale atunci când îl emite. O instanță a unui stat membru poate exercita, pe lângă funcțiile sale strict jurisdicționale, și alte funcții care nu au natură jurisdicțională. În contextul acestora din urmă, instanța respectivă nu este abilitată să sesizeze Curtea cu cereri de decizie preliminară(47).
58. Trimiterea la această „altă” autoritate pare să indice că eliberarea certificatului european de moștenitor (în conformitate cu articolul 67 din Regulamentul nr. 650/2012) nu implică exercitarea unei competențe jurisdicționale. În caz contrar, menționarea în mod separat a acestei autorități ar fi inutilă, întrucât articolul 3 alineatul (2) din regulament califică deja drept instanțe judecătorești autorități aflate în mod formal în afara sistemului judiciar, în cazul în care exercită atribuțiile acestuia(48).
59. Faptul că articolul 64 („Competența de a elibera certificatul”) din Regulamentul nr. 650/2012 face trimitere la articolele 4, 7, 10 și 11 din acesta nu trebuie să creeze confuzie. Referința la competență nu definește natura (jurisdicțională sau nu) a intervenției autorității emitente(49): doar clarifică unde și cui trebuie solicitat certificatul(50).
60. În sfârșit, Hotărârea din 16 noiembrie 2023(51), în care Curtea a respins argumentul potrivit căruia notarii publici spanioli exercită prerogative de putere publică în calitate de instanțe judecătorești întrucât emit certificate europene de moștenitor(52) ne confirmă această opinie.
61. În lumina considerațiilor prezentate, apreciem că cererea de decizie preliminară trebuie declarată inadmisibilă. Cu toate acestea, pentru eventualitatea în care Curtea nu împărtășește această opinie, vom propune un răspuns la întrebările care au fost formulate.
B. Prima întrebare preliminară
62. Instanța de trimitere solicită interpretarea articolului 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 650/2012 pentru a se clarifica în esență dacă acesta vizează contestațiile formulate într‑o altă procedură decât cea de emitere a certificatului sau dacă le vizează și pe cele formulate de către părțile interesate în succesiune în contextul cererii proprii de emitere a certificatului. În acest ultim caz, dorește să știe dacă examinarea acestor contestații este de competența autorității emitente.
63. Întrebarea preliminară este adresată într‑o cauză în care, astfel cum am arătat, fiul și nepoții testatorului contestă un element-cheie al succesiunii (valabilitatea testamentului însuși). Din punctul nostru de vedere, această contestație implică aplicarea articolului 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 650/2012 și imposibilitatea eliberării certificatului.
64. Imposibilitatea eliberării certificatului este susținută și de circumstanța că în formularul care trebuie utilizat pentru certificatul european de moștenitor, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare nr. 1329/2014, autoritatea emitentă trebuie în mod obligatoriu să menționeze că niciunul dintre elementele incluse în acesta nu a fost contestat.
65. Suntem de acord că doar pe baza textului nu se poate da în mod automat un răspuns inechivoc la prima întrebare preliminară, întrucât nu se menționează instanța în fața căreia se contestă elementele care trebuie certificate(53), iar versiunile lingvistice permit interpretări diferite:
– unele sugerează că obiecția (contestația) se află pe rol la momentul solicitării certificatului, ceea ce indică faptul că a fost formulată într‑o altă procedură(54);
– altele permit ipoteza că obiecția este formulată în contextul cererii de emitere a certificatului, în cadrul aceleiași proceduri(55).
66. Analiza sistematică oferă mai multe clarificări. Din lectura coroborată a articolului 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) și a articolului 65 alineatul (3) litera (l) din Regulamentul nr. 650/2012 se poate deduce că prima dispoziție vizează, de la bun început, litigiile la care face referire articolul 65 menționat, cu alte cuvinte, litigii pendinte într‑o altă procedură(56).
67. În același sens, articolul 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) face referire la hotărâri pronunțate în afara procedurii având ca obiect emiterea certificatului. Este rezonabil să se înțeleagă că printre aceste hotărâri se pot regăsi și unele care afectează elemente proprii certificatului de moștenitor posterior.
68. Având în vedere articolul 67 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 650/2012, tindem să apreciem că articolul 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) vizează de asemenea contestațiile formulate în fața autorității emitente deoarece, în caz contrar, aceasta ar putea emite certificatul incluzând elemente „care nu au fost stabilite”, contrar prevederilor dispoziției în cauză(57).
69. Suntem de părere că compararea textului articolului 65 alineatul (3) litera (l) din Regulamentul nr. 650/2012 (care face referire la inexistența niciunei „cauze pendinte referitoare la elementele care urmează să fie certificate”) cu cel al articolului 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a), care folosește în general termeni mai largi, reprezintă un argument în plus în același sens(58).
70. În plus, scopul Regulamentului nr. 650/2012 în general și scopul certificatului european de moștenitor în particular susțin o interpretare a articolului 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) care să includă contestațiile formulate în cadrul procedurii de emitere a certificatului.
71. Certificatul se creează pentru ca „o succesiune cu elemente de extraneitate […] să fie soluționată într‑o manieră rapidă, simplă și eficace”(59). Contribuie astfel la eliminarea „obstaculelor din calea liberei circulații a persoanelor care se confruntă în prezent cu dificultăți în exercitarea propriilor drepturi în contextul unei succesiuni cu elemente de extraneitate”(60).
72. În vederea atingerii acestor obiective, legiuitorul european atribuie certificatului efectele juridice menționate anterior, care se produc în alte state membre decât cel în care a fost eliberat, fără a fi condiționate de o procedură sau de un mecanism de control.
73. În opinia noastră, întinderea acestor efecte, destinate nu doar a înlesni acțiunile părților direct implicate cu privire la o succesiune cu elemente de extraneitate, ci și a proteja terții și securitatea circuitului juridic pe întreg cuprinsul Uniunii, se opune unei interpretări a articolului 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 650/2012 care să îl limiteze la litigiile pendinte în afara procedurii deschise în vederea emiterii certificatului.
74. Odată clarificată această premisă, problema nu mai este dacă autoritatea care trebuie să aplice articolul 67 din Regulamentul nr. 650/2012 este abilitată să examineze contestațiile formulate de alți posibili beneficiari ai succesiunii(61), ci mai degrabă cum anume trebuie să procedeze atunci când contestațiile respective au o asemenea natură încât, în realitate, pun în discuție elemente esențiale ale succesiunii (astfel cum este situația în speță, în care alți posibili moștenitori contestă valabilitatea testamentului olograf pe care se bazează cererea de emitere a certificatului).
75. După cum am menționat, într‑o astfel de ipoteză, autoritatea națională pur și simplu nu poate emite certificatul(62). Subliniem faptul că la aceeași concluzie se ajunge ținând seama de conținutul formularului V de la anexa 5 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1329/2014, în care autoritatea emitentă trebuie să certifice faptul că niciunul dintre elementele incluse în certificat nu a fost contestat.
76. Articolul 66 din Regulamentul nr. 650/2012 prevede că, în contextul examinării premergătoare emiterii certificatului, autoritatea emitentă informează anumite persoane cu privire la cerere și, dacă este necesar pentru stabilirea elementelor care urmează a fi certificate, audiază aceste persoane.
77. În cazul în care posibilitatea audierii părților implicate se traduce în contestarea de către acestea (astfel cum este situația în speță) a valabilității unui element esențial al certificatului, autoritatea emitentă nu îl poate emite. În mod logic, după cum vom explica în contextul analizei celei de a treia întrebări preliminare, o astfel de contestare trebuie să aibă un anume temei pentru a produce efectul restrictiv prevăzut la articolul 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 650/2012(63).
C. A doua întrebare preliminară
78. Instanța de trimitere dorește să se stabilească dacă autoritatea emitentă nu poate elibera certificatul european de moștenitor „nici în cazul în care contestațiile au fost formulate în procedura de emitere a certificatului european de moștenitor, chiar dacă acestea au fost deja examinate în procedura privind certificatul de moștenitor prevăzută de dreptul german.”
79. După părerea noastră, răspunsul reiese din dispozițiile articolului 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 650/2012, care interzice emiterea certificatului în cazul în care „nu ar fi în conformitate cu o hotărâre referitoare la aceleași elemente [care urmează a fi certificate].”
80. În temeiul acestei dispoziții, autoritatea competentă refuză orice cerere de emitere a unui certificat în cazul în care ar trebui să includă în acesta afirmații incompatibile cu ceea ce s‑a decis sau declarat într‑o hotărâre anterioară. A contrario, în situația în care nu intervine o astfel de incompatibilitate, hotărârea anterioară nu împiedică emiterea certificatului(64).
81. Având în vedere textul categoric al normei, precum și amplasarea sistematică a acesteia, „hotărârea” la care face referire articolul 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 650/2012 reprezintă un act al cărui conținut îi este impus în mod obligatoriu autorității respective(65). Cu alte cuvinte, autoritatea emitentă nu poate acționa împotriva elementelor, referitoare la conținutul certificatului, stabilite într‑o hotărâre anterioară care privește aceleași elemente.
82. Prin urmare, hotărârea la care face referire această dispoziție prevalează asupra opiniei autorității emitente cu privire la elementele care urmează a fi incluse în certificat.
83. În observațiile scrise formulate în fața Curții, guvernul german și Comisia Europeană susțin că hotărârea prevăzută la articolul 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie să fie definitivă în conformitate cu dreptul intern(66).
84. Necesitatea caracterului definitiv nu figurează în mod expres în dispoziția menționată. Cu toate acestea, considerăm că se poate deduce din alte informații:
– din cuprinsul literei (a) a aceluiași articol, care interzice emiterea certificatului în ceea ce privește elemente care fac obiectul unei contestații și
– din cerința prevăzută la articolul 65 alineatul (3) litera (l) de a declara că nu există cauze pendinte referitoare la elementele a căror atestare se solicită.
85. Revine instanței de trimitere sarcina de a stabili dacă, în speță, procedura de emitere a certificatului național de moștenitor se poate finaliza cu pronunțarea unei „hotărâri” în sensul articolului 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 650/2012(67).
D. A treia întrebare preliminară
86. În ipoteza unui răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară, instanța de trimitere adresează Curții întrebarea dacă orice contestații, chiar dacă acestea sunt nesusținute, pot justifica refuzul eliberării certificatului, în temeiul articolului 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 650/2012.
87. Această din urmă dispoziție nu stabilește caracterul unor astfel de contestații. Prin urmare, se deduce că, în principiu, autoritatea emitentă trebuie să evalueze orice contestație formulată de persoanele interesate sau de beneficiarii succesiunii, care vizează elementele certificatului.
88. Dacă totuși contestația nu este susținută de niciun argument temeinic și, din acest motiv, este lipsită de orice valoare probatorie în conformitate cu dreptul aplicabil, este dificil ca aceasta să împiedice autoritatea emitentă să considere stabilite elementele pe care urmează să le certifice, în sensul articolului 67 alineatul (1) din Regulamentul nr. 650/2012.
89. Refuzul eliberării documentului pe motivul contestării, fără o minimă argumentare, a unui element esențial al certificatului ar putea pune piedici procedurii fără un motiv real, privând în mod nejustificat moștenitorii, legatarii, executorii testamentari sau administratorii patrimoniului succesoral de un instrument eficient în soluționarea unei succesiuni cu elemente de extraneitate.
90. În schimb, este posibil ca această contestație să aibă capacitatea de a sugera autorității respective necesitatea unor verificări ulterioare, în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) din regulamentul menționat, în scopul confirmării informațiilor și a declarațiilor solicitantului. Dacă acestea sunt sau nu corecte se poate afla numai în lumina circumstanțelor fiecărui caz în parte.
E. A patra întrebare preliminară
91. Instanța de trimitere formulează cea de a patra întrebare preliminară în ipoteza unui răspuns negativ la prima întrebare. În cazul în care Curtea, în aceeași linie cu propunerile noastre, va da un răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară, nu ar mai fi necesar să se pronunțe cu privire la cea de a patra. În orice caz, vom aborda analiza acesteia din urmă.
92. Instanța de trimitere dorește să se stabilească care este forma în care trebuie să indice motivele pentru care a respins contestațiile și a eliberat certificatul european de moștenitor.
93. Amintim că autoritatea emitentă trebuie în mod obligatoriu să utilizeze formularul V prevăzut la anexa 5 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1329/2014(68). Utilizarea formularului permite ca certificatul european de moștenitor creat într‑un stat membru să fie imediat identificat ca atare în oricare alt stat membru.
94. Articolul 68 din Regulamentul nr. 650/2012 stabilește informațiile care, transpuse în rubricile corespunzătoare din formular, trebuie să figureze în acest certificat. Conținutul acestuia poate varia în funcție de scopurile pentru care este eliberat(69).
95. Formularul V nu stipulează indicarea motivului pentru care autoritatea emitentă consideră stabilite elementele pe care le certifică. Legiuitorul european nu a considerat că, pentru atingerea obiectivului său, ar fi indispensabil ca certificatul să explice acest raționament(70).
96. Moștenitorul, legatarul, administratorul sau executorul succesiunii care utilizează certificatul nu trebuie (și, în realitate, nici nu pot)(71) să însoțească formularul de niciun alt document(72).
97. Acest regim este în concordanță cu activitatea premergătoare eliberării certificatului și cu efectele pe care acesta le produce în contextul unei succesiuni cu elemente de extraneitate. În temeiul articolelor 66 și 67 din Regulamentul nr. 650/2012, autoritatea emitentă nu decide cu privire la fondul succesiunii, în sensul adoptării unei hotărâri motivate pe care o include în certificatul european de moștenitor pentru a fi recunoscută în alte state membre(73).
V. Concluzie
98. În temeiul considerațiilor prezentate, propunem Curții să declare inadmisibilă cererea de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Lörrach (Tribunalul Districtual din Lörrach, Germania).
Cu titlu subsidiar, propunem Curții să răspundă acestei instanțe după cum urmează:
„Articolul 67 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legislația aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor
trebuie interpretat în sensul că:
Autoritatea care trebuie să emită un certificat european de moștenitor este obligată să examineze contestațiile formulate în procedura de emitere a certificatului de către persoanele interesate în succesiune, pentru a stabili elementele care urmează a fi certificate.
Certificatul european de moștenitor nu poate fi eliberat în cazul în care conține elemente care nu sunt în conformitate cu o hotărâre anterioară definitivă.
Certificatul european de moștenitor nu poate fi eliberat în cazul în care în cadrul procedurii de emitere a certificatului a fost formulată o contestație care vizează un element esențial al succesiunii înseși, precum valabilitatea testamentului, dacă contestația în cauză are un minim temei în conformitate cu legislația aplicabilă.
Autoritatea emitentă nu este obligată să indice în certificatul european de moștenitor motivele pentru care a eliberat certificatul.”