ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera întâi extinsă)
10 noiembrie 2014(*)
„Asistență judiciară – Cerere formulată anterior introducerii unei acțiuni în anulare – Măsuri restrictive luate împotriva anumitor funcționari din Belarus”
În cauza T‑228/12 AJ,
DD, cu domiciliul în Vitebsk (Belarus),
reclamant,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de F. Naert și de E. Finnegan, în calitate de agenți,
pârât,
având ca obiect o cerere de acordare a asistenței judiciare, în temeiul articolelor 94 și 95 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, formulată anterior introducerii unei acțiuni,
TRIBUNALUL (Camera întâi extinsă),
compus din domnul H. Kanninen (raportor), președinte, doamna I. Pelikánová, domnii E. Buttigieg, S. Gervasoni și L. Madise, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
dă prezenta
Ordonanță
1 Prin act depus la grefa Tribunalului la 31 mai 2012, solicitantul, domnul DD, a formulat o cerere de acordare a asistenței judiciare în temeiul articolelor 94 și 95 din Regulamentul de procedură al Tribunalului în vederea introducerii, împotriva Consiliului Uniunii Europene, a unei acțiuni având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare 2012/171/PESC a Consiliului din 23 martie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2010/639/PESC privind măsuri restrictive împotriva Belarusului (JO L 87, p. 95) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 265/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 privind măsurile restrictive împotriva Belarus (JO L 87, p. 37), în măsura în care decizia și regulamentul menționate îl privesc.
2 În susținerea acestei cereri, solicitantul arată, printre altele, prezentând anumite înscrisuri justificative, că încasează un venit lunar mediu de 264 de euro și că nu deține nici capital, nici bunuri imobile.
3 În ceea ce privește condiția referitoare la acțiunea pe care își propune să o inițieze, impusă la articolul 94 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, solicitantul arată că Decizia de punere în aplicare 2012/171 și Regulamentul de punere în aplicare nr. 265/2012, a cărui anulare intenționează să o solicite, au fost adoptate, în ceea ce îl privește, cu încălcarea, în primul rând, a dreptului său la un proces echitabil, în al doilea rând, a dreptului său la o cale de atac efectivă și, în al treilea rând, a principiului independenței judiciare.
4 Prin scrisoarea din 16 iulie 2012, președintele Camerei a șasea a Tribunalului a invitat Consiliul să depună observații cu privire la cererea de acordare a asistenței judiciare formulată de solicitant.
5 În observațiile sale, depuse la grefa Tribunalului la 30 iulie 2012, Consiliul declară că lasă la aprecierea Tribunalului aspectul dacă informațiile și înscrisurile justificative furnizate de solicitant permit să se stabilească că are nevoie de asistență judiciară. Consiliul observă că solicitantul nu a furnizat o estimare a cheltuielilor viitoare și că acțiunea pe care își propune să o inițieze acesta nu ridică noi probleme majore. Apreciază că, în speță, cuantumul asistenței judiciare nu ar trebui să depășească 7 000 de euro.
6 Prin scrisoarea din data de 25 aprilie 2013, avocatul A. Kolosovski a informat Tribunalul că a fost împuternicit de solicitant să îl reprezinte.
7 La 18 iulie 2013, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură, președintele Camerei a șasea a Tribunalului a cerut solicitantului să prezinte, până la data de 2 septembrie 2013, dovada obținerii unei derogări din partea unei autorități competente vizate la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2006 al Consiliului din 18 mai 2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus (JO L 134, p. 1, Ediție specială, 18/vol. 5, p. 71), cu modificările ulterioare, în lipsa căreia nu se putea acorda, în principiu, nicio sumă avocatului său.
8 În urma recompunerii camerelor Tribunalului, președintele Camerei a șasea a Tribunalului a devenit președintele Camerei întâi a Tribunalului.
9 Întrucât solicitantul nu a dat curs cererii din data de 18 iulie 2013 în termenul stabilit, președintele Camerei întâi a Tribunalului a decis, la 7 octombrie 2013, să stabilească un nou termen în acest sens, care se împlinea la 21 octombrie 2013.
10 Prin scrisoarea din 20 octombrie 2013, solicitantul a cerut Tribunalului prelungirea acestui termen cu două luni. Președintele Camerei întâi a Tribunalului a acceptat prelungirea termenului până la 21 noiembrie 2013. Cu toate acestea, solicitantul nu a prezentat dovada obținerii derogării prevăzute la punctul 7 de mai sus în termenul acordat.
11 La 27 martie 2014, președintele Camerei întâi a Tribunalului a decis să încredințeze acestei camere sarcina pronunțării asupra cererii de acordare a asistenței judiciare.
12 La 11 iunie 2014, la cererea Camerei întâi, Conferința plenară a trimis cauza Camerei întâi extinse.
13 În primul rând, din articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul de procedură rezultă că, pentru asigurarea unui acces efectiv la justiție, asistența judiciară acordată pentru procedura în fața Tribunalului acoperă, în tot sau în parte, cheltuielile legate de asistența și de reprezentarea în fața Tribunalului. Aceste cheltuieli (denumite în continuare „onorariul de avocat”) sunt avansate de casieria Tribunalului.
14 În temeiul articolului 94 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură, acordarea asistenței judiciare este subordonată dublei condiții ca, pe de o parte, solicitantul să fie, din cauza stării sale materiale, în imposibilitate totală sau parțială de a face față onorariului de avocat și, pe de altă parte, ca acțiunea sa să nu pară vădit inadmisibilă sau vădit nefondată.
15 În temeiul articolului 95 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cererea de acordare a asistenței judiciare trebuie să fie însoțită de toate informațiile și înscrisurile justificative care permit evaluarea stării materiale a solicitantului, cum ar fi un certificat emis de o autoritate națională competentă care atestă această stare materială. Conform aceleiași dispoziții, în cazul în care cererea este formulată anterior introducerii acțiunii, solicitantul trebuie să expună pe scurt obiectul acțiunii pe care își propune să o inițieze, situația de fapt din speță și argumentația în susținerea acțiunii. Cererea trebuie să fie însoțită de înscrisuri justificative în acest sens.
16 În prezenta cauză, din elementele dosarului referitoare la starea materială a solicitantului, astfel cum sunt expuse la punctul 2 de mai sus, reiese că cererea de acordare a asistenței judiciare îndeplinește prima condiție prevăzută la articolul 94 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.
17 În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută la articolul 94 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, se impune să se arate că acțiunea în legătură cu care se solicită asistența judiciară nu pare în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată.
18 Prin urmare, este necesar să se constate că solicitantul îndeplinește condițiile care, conform Regulamentului de procedură, conferă dreptul de a beneficia de asistență judiciară.
19 În al doilea rând, este necesar să se arate că articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 765/2006, în versiunea sa aplicabilă în speță, prevede că niciun fond și nicio resursă economică nu sunt puse în mod direct sau indirect la dispoziția persoanelor fizice enumerate în anexa I la acest regulament, printre care se număra și solicitantul, și nici nu sunt utilizate în beneficiul acestora.
20 În ceea ce privește articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 765/2006, acesta prevede:
„Prin derogare de la articolul 2, autoritățile competente ale statelor membre menționate pe site‑urile Internet enumerate în anexa II pot autoriza deblocarea anumitor fonduri sau resurse economice înghețate sau punerea la dispoziție a anumitor fonduri sau resurse economice, în condițiile pe care le consideră adecvate, după ce au stabilit că fondurile sau resursele economice sunt:
[…]
(b) destinate exclusiv plății unor onorarii rezonabile și rambursării cheltuielilor suportate în legătură cu prestarea unor servicii juridice;
[…]”
21 Prin urmare, dispozițiile articolului 2 alineatul (2) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 765/2006 interzic în principiu utilizarea de fonduri în beneficiul solicitantului, în lipsa unei derogări acordate de autoritățile competente ale unui stat membru.
22 Cu toate acestea, atunci când, precum în cauză, utilizarea de fonduri în beneficiul uneia dintre persoanele enumerate în anexa I la Regulamentul nr. 765/2006 nu poate fi separată de o procedură de acordare a asistenței judiciare în fața instanțelor Uniunii, dispozițiile acestui regulament nu pot fi interpretate fără a ține cont de normele specifice care guvernează această procedură, care sunt prevăzute în speță de Regulamentul de procedură.
23 Astfel, întrucât Regulamentul nr. 765/2006 și Regulamentul de procedură nu conțin dispoziții care să prevadă expres întâietatea unuia față de celălalt în ceea ce privește acordarea asistenței judiciare, este necesar să se asigure o aplicare a fiecăruia dintre aceste regulamente care să fie compatibilă cu cea a celuilalt și să se permită astfel o aplicare coerentă de natură să garanteze în special realizarea obiectivului urmărit de fiecare dintre aceste regulamente.
24 Cât despre Regulamentul de procedură, acesta are ca finalitate, în ceea ce privește normele referitoare la acordarea de asistență judiciară, asigurarea accesului efectiv la justiție, astfel cum rezultă din articolul 94 alineatul (1) din acest regulament și din articolul 47 al treilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede în mod expres că asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a le asigura accesul efectiv la justiție.
25 În ceea ce privește Regulamentul nr. 765/2006, din considerentele (1)-(4) ale acestuia reiese că acesta are ca finalitate aplicarea unor măsuri restrictive împotriva anumitor persoane. Printre aceste măsuri figurează în special interdicția punerii la dispoziție a unor fonduri și resurse economice prevăzută la articolul 2 alineatul (2) din acest regulament.
26 Aceste măsuri restrictive trebuie, însă, să fie aplicate fără a priva persoanele ale căror fonduri au fost înghețate de accesul efectiv la justiție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iunie 2014, Peftiev, C‑314/13, Rep., EU:C:2014:1645, punctul 26), în special atunci când este vorba de contestarea legalității actelor care au impus aceste măsuri restrictive.
27 Astfel, în Hotărârea Peftiev, punctul 26 de mai sus (EU:C:2014:1645, punctul 25), Curtea a decis că, atunci când se pronunță cu privire la o cerere de derogare în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 765/2006, autoritatea națională competentă nu dispune de o putere de apreciere absolută, ci trebuie să își exercite competențele cu respectarea drepturilor prevăzute la articolul 47 al doilea paragraf a doua teză din Carta drepturilor fundamentale, care prevede că orice persoană are posibilitatea de a fi consiliată, apărată și reprezentată. În această privință, este necesar a aminti că, potrivit articolului 19 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și articolului 43 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Tribunalului, reprezentarea de către un avocat este indispensabilă pentru introducerea unei acțiuni având ca obiect contestarea legalității unor măsuri restrictive.
28 În ceea ce privește criteriile pe care autoritatea națională competentă trebuie să le ia în considerare atunci când se pronunță cu privire la o cerere de derogare formulată în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 765/2006, este necesar să se arate că această dispoziție prevede limitări referitoare la utilizarea fondurilor, întrucât acestea trebuie să fie destinate exclusiv plății unor onorarii profesionale rezonabile și rambursării cheltuielilor pentru prestarea de servicii juridice. În acest context, autoritatea națională competentă poate controla utilizarea fondurilor deblocate, stabilind condițiile pe care le consideră adecvate pentru a garanta, printre altele, că nu se aduce atingere obiectivului sancțiunii pronunțate și că nu se abuzează de derogarea acordată (a se vedea în acest sens Hotărârea Peftiev, punctul 26 de mai sus, EU:C:2014:1645, punctele 32 și 33).
29 Or, în timp ce în Hotărârea Peftiev, punctul 26 de mai sus (EU:C:2014:1645), cauza principală în fața instanței naționale se referea la o cerere de deblocare a fondurilor unor persoane vizate de măsurile restrictive, pentru ca aceste persoane să își poată plăti avocații, în prezenta cauză, acordarea asistenței judiciare presupune ca onorariul de avocat al solicitantului să fie avansat de casieria Tribunalului.
30 În lumina a ceea ce precedă, este necesar să se considere că respingerea prezentei cereri de acordare a asistenței judiciare pentru unicul motiv că solicitantul nu a prezentat autorizația din partea unei autorități naționale, prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 765/2006, deși cererea de acordare a asistenței judiciare îndeplinește condițiile prevăzute de Regulamentul de procedură, amintite la punctul 14 de mai sus, ar constitui un obstacol în calea dreptului fundamental la o cale de atac efectivă.
31 Pe de altă parte, în ceea ce privește garanțiile prevăzute pentru atingerea obiectivelor Regulamentului nr. 765/2006, se impune să se observe că niciun mecanism al dreptului Uniunii nu permite autorităților naționale competente nici să examineze dacă acordarea asistenței judiciare de către Tribunal este necesară în vederea asigurării accesului efectiv la justiție, aspect care ține exclusiv de aprecierea Tribunalului, nici să controleze utilizarea, de către acesta din urmă, a fondurilor indispensabile în această privință și, în sfârșit, nici să stabilească, în privința Tribunalului, condițiile pentru a garanta că nu se aduce atingere obiectivului sancțiunii pronunțate.
32 Astfel, pentru a permite în speță o aplicare coerentă a Regulamentului de procedură și a Regulamentului nr. 765/2006, este necesar să se considere că Tribunalul este deopotrivă obligat, pe de o parte, să acorde asistență judiciară oricăruia dintre solicitanții enumerați în anexa I la acest din urmă regulament care a îndeplinit condițiile prevăzute la articolul 94 și următoarele din Regulamentul de procedură, ceea ce permite realizarea finalității acestui regulament, și, pe de altă parte, să se asigure că asistența judiciară acordată va fi utilizată numai pentru acoperirea onorariului de avocat al solicitantului și că nu va aduce atingere obiectivului măsurii restrictive pronunțate, astfel cum acesta este definit la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 765/2006.
33 În această privință, este necesar să se adauge că dispozițiile Regulamentului de procedură permit în speță Tribunalului să garanteze, fără a fi necesar să impună solicitantului prezentarea unei autorizații din partea unei autorități naționale, că asistența judiciară nu va fi utilizată decât pentru acoperirea onorariului de avocat al solicitantului.
34 Pe de o parte, doar onorariul de avocat este prevăzut la articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul de procedură printre cheltuielile care pot fi avansate de casieria Tribunalului.
35 Pe de altă parte, conform articolului 96 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul de procedură, în ordonanța prin care se admite cererea de acordare a asistenței judiciare, fără a prestabili cuantumul acesteia, Tribunalul se poate limita să indice un plafon al cheltuielilor și onorariilor avocatului care, în principiu, nu poate fi depășit. Tribunalul are astfel posibilitatea, potrivit articolului 97 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, să calculeze a posteriori cuantumul strict indispensabil pentru acoperirea onorariului de avocat în cazul în care, în temeiul deciziei prin care se finalizează judecata, beneficiarul asistenței judiciare trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată. În această privință, el poate lua în considerare dificultatea muncii efectuate de avocatul desemnat și, pe baza dovezilor prezentate de acesta, numărul de ore consacrate efectiv, precum și cheltuielile diverse pe care a trebuit să le efectueze.
36 Pe de altă parte, practica curentă constă în plata de către Tribunal a cuantumului astfel calculat direct avocatului desemnat, așa încât solicitantul să nu aibă posibilitatea să utilizeze asistența judiciară în alte scopuri decât cele pentru care aceasta a fost acordată (a se vedea în această privință și Ordonanța din 2 septembrie 2009, Ayadi/Consiliul, C‑403/06 P, EU:C:2009:496, punctul 21). În ceea ce îl privește pe avocat, acesta este obligat prin dispozițiile Regulamentului nr. 765/2006 să nu cedeze solicitantului, în tot sau în parte, remunerația care îi este acordată, tot astfel cum îi este interzis, în general, să pună în mod direct sau indirect la dispoziția acestuia fonduri sau resurse economice.
37 Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se acorde în speță asistența judiciară solicitată, în pofida inexistenței unei derogări în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 765/2006, urmând să se adopte totodată dispozițiile necesare pentru a garanta că nu se va abuza de asistența judiciară acordată.
38 În sfârșit, ținând seama de obiectul și de natura litigiului, de importanța sa din perspectivă juridică, precum și de dificultățile previzibile ale cauzei și de amploarea previzibilă a muncii pe care procedura contencioasă o reprezintă pentru părți, este necesar să se precizeze încă din acest moment, în conformitate cu articolul 96 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul de procedură, că cheltuielile și onorariile avocatului desemnat să apere interesele solicitantului în cursul procedurii pe care își propune să o inițieze nu vor putea depăși, în principiu, un cuantum de 6 000 de euro pentru ansamblul procedurii.
39 Aceste cheltuieli și onorarii vor fi plătite direct avocatului Kolosovski și vor fi stabilite în temeiul unui decont detaliat prezentat Tribunalului.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (CAMERA ÎNTÂI EXTINSĂ)
dispune:
1) Admite cererea domnului DD de acordare a asistenței judiciare.
2) Îl desemnează pe domnul A. Kolosovski ca avocat care să îl reprezinte pe domnul DD în cauza T‑228/12.
3) Cheltuielile și onorariile domnului avocat Kolosovski vor fi plătite direct acestuia și vor fi stabilite în temeiul unui decont detaliat care va fi prezentat Tribunalului la finalizarea cauzei, dar care nu va putea exceda, în principiu, un maxim de 6 000 de euro.
Luxemburg, 10 noiembrie 2014.