Cauza T‑228/12 AJ

DD

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Asistență judiciară – Cerere formulată anterior introducerii unei acțiuni în anulare – Măsuri restrictive luate împotriva anumitor funcționari din Belarus”

Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 10 noiembrie 2014

Procedură jurisdicțională – Cerere de asistență judiciară gratuită – Condiții de acordare – Cerere formulată anterior introducerii unei acțiuni îndreptate împotriva actelor prin care se instituie măsuri restrictive față de solicitant – Admitere – Neprezentarea de către solicitant a unei autorizații de deblocare a fondurilor înghețate – Irelevanță

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf a doua teză și al treilea paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 94 alin. (1) și art. 96 alin. (3); Regulamentul nr. 765 al Consiliului, art. 3 alin. (1)]

Respingerea unei cereri de acordare a asistenței judiciare pentru unicul motiv că solicitantul nu a prezentat autorizația din partea unei autorități naționale, prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 765/2006 privind măsurile restrictive împotriva Belarus, deși cererea de acordare a asistenței judiciare îndeplinește condițiile prevăzute de Regulamentul de procedură al Tribunalului, ar constitui un obstacol în calea dreptului fundamental la o cale de atac efectivă.

Astfel, măsurile restrictive trebuie să fie aplicate fără a priva persoanele ale căror fonduri au fost înghețate de accesul efectiv la justiție, în special atunci când este vorba de contestarea legalității actelor care au impus aceste măsuri restrictive. Astfel, pentru a permite o aplicare coerentă a Regulamentului de procedură și a Regulamentului nr. 765/2006, Tribunalul este deopotrivă obligat, pe de o parte, să acorde asistență judiciară oricăruia dintre solicitanții enumerați în anexa I la Regulamentul nr. 765/2006 care a îndeplinit condițiile prevăzute la articolul 94 și următoarele din Regulamentul de procedură, ceea ce permite realizarea finalității acestui regulament, și, pe de altă parte, să se asigure că asistența judiciară acordată va fi utilizată numai pentru acoperirea onorariului de avocat al solicitantului și că nu va aduce atingere obiectivului măsurii restrictive pronunțate, astfel cum acesta este definit la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 765/2006.

În această privință, dispozițiile Regulamentului de procedură permit Tribunalului să garanteze că asistența judiciară nu va fi utilizată decât pentru acoperirea onorariului de avocat al solicitantului. Pe de o parte, doar onorariul de avocat este prevăzut la articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul de procedură printre cheltuielile care pot fi avansate de casieria Tribunalului. Pe de altă parte, conform articolului 96 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, fără a prestabili cuantumul asistenței judiciare, Tribunalul se poate limita să indice un plafon al cheltuielilor și onorariilor avocatului care, în principiu, nu poate fi depășit. În sfârșit, practica curentă constă în plata de către Tribunal a cuantumului astfel calculat direct avocatului desemnat, așa încât solicitantul să nu aibă posibilitatea să utilizeze asistența judiciară în alte scopuri decât cele pentru care aceasta a fost acordată. În ceea ce îl privește pe avocat, acesta este obligat prin dispozițiile Regulamentului nr. 765/2006 să nu cedeze solicitantului, în tot sau în parte, remunerația care îi este acordată, tot astfel cum îi este interzis, în general, să pună în mod direct sau indirect la dispoziția acestuia fonduri sau resurse economice.

(a se vedea punctele 26, 30, 32 și 36)