Recurs introdus la 8 aprilie 2022 de Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului din 2 februarie 2022 în cauza T-616/18, Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A./Comisia
(Cauza C-255/22 P)
Limba de procedură: polona
Părțile
Recurentă: Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A. (reprezentanți: K. Karasiewicz, consilier juridic, T. Kaźmierczak, avocat)
Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Lituania, Republica Polonă, Gazprom PJSC, Gazprom export LLC, Overgas Inc.
Concluziile recurentei
Anularea în totalitate a hotărârii atacate;
anularea în totalitate a deciziei contestate a Comisiei;
cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului în conformitate cu hotărârea Curții;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și procedurii desfășurate în fața Tribunalului.
Motivele și principalele argumente
1. Săvârșirea unei erori de drept constând în încălcarea articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat1 , prin:
a) interpretarea eronată a acestuia în raport cu punctul 127 din Comunicarea privind cele mai bune practici de desfășurare a procedurilor inițiate în aplicarea articolelor 101 TFUE și 102 TFUE, care a determinat Tribunalul să considere în mod greșit că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere a caracterului adecvat al angajamentelor;
b) o serie de denaturări vădite ale faptelor care au determinat Tribunalul să aplice în mod eronat articolul 9 din Regulamentul 1/2003 și, ca urmare a acestei aplicări eronate, să considere în mod greșit că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită în aprecierea caracterului adecvat al angajamentelor;
c) neluarea în considerare de către Tribunal a faptului că, în exercitarea puterii sale legale de apreciere în ceea ce privește aspectele economice și tehnice complexe, Comisia era obligată să acționeze respectând și ținând seama de dispozițiile TFUE și de principiile fundamentale ale ordinii juridice a Uniunii, întrucât acțiunea sa nu poate fi contrară dispozițiilor TFUE și principiilor fundamentale ale ordinii juridice a Uniunii și nu poate conduce la un rezultat contrar acestor principii.
2) Săvârșirea unei erori de drept constând în încălcarea articolului 194 TFUE prin interpretarea eronată și, în consecință, aplicarea sa eronată de către Tribunal, ceea ce a lipsit de efect util articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003 și articolul 194 TFUE.
3) Săvârșirea unei erori de drept constând în încălcarea articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 prin interpretarea eronată de către Tribunal a noțiunii de „eroare vădită de apreciere” în aprecierea modului în care Comisia a efectuat evaluarea unor aspecte economice și tehnice complexe în contextul aprecierii caracterului adecvat al angajamentelor, ceea ce a determinat Tribunalul să constate în mod greșit că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită în aprecierea caracterului adecvat al angajamentelor.
4) Săvârșirea unei erori de drept constând în încălcarea articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 prin interpretarea eronată a acestuia, constând în:
a) indicarea de către Tribunal, ca motiv pentru redeschiderea procedurii, a încălcării unui angajament al cărui conținut nu rezultă din partea dispozitivă, și anume partea obligatorie din punct de vedere juridic, a deciziei în cazul AT.39816 – Aprovizionarea în amonte cu gaze naturale în Europa Centrală și de Est;
b) indicarea de către Tribunal, ca motiv de redeschidere a procedurii, a unor împrejurări care nu au stat la baza deciziei menționate anterior și care nu aveau legătură cu obiectul acesteia, ceea ce a determinat Tribunalul să constate în mod greșit că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită în aprecierea caracterului adecvat al angajamentelor; PGNiG susține că atât încălcările menționate mai sus în ansamblul lor, cât și fiecare dintre acestea în mod individual au avut un impact decisiv asupra conținutului hotărârii și că, prin urmare, fiecare dintre încălcările indicate ar trebui să conducă în sine la anularea hotărârii.
____________
1 JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.