Cauza T‑88/09 DEP

Idromacchine Srl și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”

Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera întâi) din 13 ianuarie 2017

1.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Noțiune – Cheltuieli necesare efectuate de către părți

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 și art. 140 lit. (b)]

2.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Intervenția mai multor avocați

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]

3.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de către părți – Onorariile unui economist – Admisibilitate în litigiile care pun în discuție în esență aprecieri economice

[Statutul Curții de Justiție, art. 25; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 și art. 140 lit. (b)]

4.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli de judecată recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de către părți – Noțiune – Cheltuieli de comunicare între doi avocați ai aceleiași părți – Excludere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]

5.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Elemente care trebuie luate în considerare

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b)]

6.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Conținut

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 primul paragraf)

7.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Cuantum al cheltuielilor de judecată care trebuie suportate care depășește cuantumul despăgubirii obținute în litigiul principal – Lipsa încălcării

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 primul paragraf)

8.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Dobânzi moratorii

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 140 lit. (b) și art. 170 alin. (1) și (3)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 10-12)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 17)

3.      În ceea ce privește costurile referitoare la expertiză în cauzele care implică aprecieri de natură în mod esențial economică, intervenția consilierilor sau a experților economici în completarea muncii consilierilor juridici poate uneori să se dovedească necesară și astfel să implice cheltuieli care pot fi recuperate în aplicarea articolului 140 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, o asemenea intervenție trebuie să fie în mod obiectiv necesară în legătură cu procedura. O astfel de situație poate apărea îndeosebi atunci când expertiza se dovedește decisivă pentru soluționarea litigiului, așa încât efectuarea sa de către o parte a scutit Tribunalul de necesitatea de a dispune o expertiză în cadrul atribuțiilor de cercetare judecătorească pe care le deține în temeiul articolului 25 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și al articolului 91 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

(a se vedea punctele 18 și 19)

4.      Cheltuielile de comunicare între doi avocați ai aceleiași părți nu se pot justifica în calitate de cheltuieli necesare efectuate de părți în legătură cu procedura.

(a se vedea punctul 25)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 29, 32, 37 și 43)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 48)

7.      Dreptul de acces la justiție nu este golit de substanță prin simplul fapt că partea din cheltuielile de judecată care rămâne în sarcina reclamantului depășește cuantumul despăgubirii care i‑a fost acordată de Tribunal în aceeași cauză, chiar dacă acest fapt poate avea ca efect privarea lui de despăgubirea respectivă.

Astfel, în afară de ipoteza asistenței judiciare, costurile reprezentării de către avocat urmează să fie suportate de orice persoană care introduce o acțiune în fața unei instanțe care impune o astfel de reprezentare. Faptul că, în cazul admiterii numai în parte a acțiunii, o parte a acestor costuri poate rămâne în sarcina reclamantului este inerent principiului, materializat în dispozițiile regulamentului de procedură privind cheltuielile de judecată, potrivit căruia, în asemenea cazuri, părțile pot fi obligate să suporte, în tot sau în parte, propriile cheltuieli de judecată. Aplicarea acestor dispoziții nu poate constitui o încălcare a dreptului de acces la justiție, inclusiv în cazurile în care, din cauza unei diferențe importante între cuantumul solicitat de reclamant și cel atribuit în final de Tribunal, cuantumul cheltuielilor de judecată care rămân în sarcina reclamantului depășește cuantumul care i‑a fost atribuit de Tribunal în litigiul principal. Astfel, orice reclamant trebuie să evalueze, înainte de introducerea unei acțiuni, riscurile aferente acesteia, inclusiv riscul de a trebui să suporte în tot sau în parte propriile cheltuieli de judecată în ipoteza unei respingeri în tot sau în parte a acțiunii.

(a se vedea punctele 49 și 50)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 54 și 55)