CONCLUZIILE AVOCATEI GENERALE
DOAMNA TAMARA ĆAPETA
prezentate la 24 noiembrie 2022(1)
Cauza C‑574/21
QT
împotriva
O2 Czech Republic a. s.
[cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud (Curtea Supremă, Republica Cehă)]
„Trimitere preliminară – Directiva 86/653/CEE – Articolul 17 alineatul (2) litera (a) – Agenți comerciali independenți – Dreptul la indemnizație după rezilierea contractului de agenție – Metodă de calcul – Noțiunea de «comision pierdut de agentul comercial» – Plata comisioanelor unice”
I. Introducere
1. Articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți(2) stabilește dreptul unui agent comercial de a obține de la comitent o sumă de bani, denumită indemnizație, după încetarea contractului de agenție.
2. Prin această cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud (Curtea Supremă, Republica Cehă) ridică o problemă de interpretare a acestei dispoziții. Mai precis, este vorba despre interpretarea noțiunii de „comision pierdut de agentul comercial” (la care ne vom referi utilizând sintagma „comision pierdut”) din cuprinsul acesteia.
3. Prezenta cauză ridică de asemenea unele probleme mai ample în ceea ce privește condițiile de acordare a indemnizației și metoda de calcul al indemnizației în temeiul Directivei 86/653.
II. Situația de fapt din litigiul principal, întrebările preliminare și procedura în fața Curții
4. La 1 ianuarie 1998, QT a încheiat un contract de agenție cu predecesoarea în drept a societății O2 Czech Republic a. s. (denumită în continuare „societatea O2 Czech Republic”). În cadrul acestui contract, QT și societatea O2 Czech Republic aveau calitatea de agent comercial și, respectiv, de comitent.
5. Contractul de agenție avea ca obiect oferirea și vânzarea de servicii de telecomunicații prestate de societatea O2 Czech Republic în sistemele NMT 450 și GSM, furnizarea și vânzarea de telefoane mobile, de accesorii pentru acestea și, dacă este necesar, de alte produse și servicii de asistență pentru abonați.
6. Potrivit contractului de agenție, QT primea un comision unic pentru fiecare contract încheiat în numele societății O2 Czech Republic. Astfel cum a explicat societatea O2 Czech Republic în ședința de la Curte, în cazul în care QT negocia încheierea unui nou contract cu același client cu care încheiase deja un contract (de exemplu prelungirea abonamentului), el primea un comision unic pentru acest nou contract. Cu toate acestea, în cazul în care societatea O2 Czech Republic încheia un nou contract cu același client prin intermediul unui alt agent, comisionul unic era plătit acestui agent. În cazul în care societatea O2 Czech Republic încheia un nou contract cu același client în mod direct, nu se plătea comision.
7. La 31 martie 2010, societatea O2 Czech Republic a reziliat contractul de agenție.
8. QT a sesizat Obvodní soud pro Prahu 4 (Tribunalul Sectorului Praga 4, Republica Cehă) cu o acțiune prin care a solicitat ca societatea O2 Czech Republic să îi plătească suma de 2 023 799 Czech koruna (CZK) (aproximativ 80 000 de euro), majorată cu dobânzi de întârziere, pe baza dreptului său de a primi o indemnizație în temeiul reglementării cehe de transpunere a articolului 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653.
9. Inițial, prin hotărârea din 14 septembrie 2015, Obvodní soud pro Prahu 4 (Tribunalul Sectorului Praga 4), instanța de prim grad de jurisdicție, a admis în parte cererea formulată de QT. Cu toate acestea, în hotărârea sa din 16 martie 2016, Městský soud v Praze (Tribunalul Municipal din Praga, Republica Cehă), instanța de apel, a casat această hotărâre în urma apelului formulat de societatea O2 Czech Republic, considerând că situația de fapt nu era stabilită într‑o măsură suficientă, și a trimis cauza spre rejudecare instanței de prim grad.
10. Prin a doua hotărâre din 30 ianuarie 2019, Obvodní soud pro Prahu 4 (Tribunalul Sectorului Praga 4) a respins cererea formulată de QT. Instanța de prim grad de jurisdicție a concluzionat că QT nu a făcut dovada că societatea O2 Czech Republic a obținut, după rezilierea contractului de agenție, beneficii substanțiale de pe urma clienților aduși de QT. QT a declarat apel împotriva acestei hotărâri.
11. Prin hotărârea din 27 noiembrie 2019, Městský soud v Praze (Tribunalul Municipal din Praga) a confirmat hotărârea instanței de prim grad de jurisdicție de respingere a cererii formulate de QT. Instanța de apel a subliniat că comisioanele convenite pentru intermedierea tranzacțiilor erau unice și că toate i‑au fost plătite lui QT în integralitate. În plus, aceasta a considerat că argumentația invocată de QT cu privire la comisioanele la care, în mod ipotetic, ar fi avut dreptul din momentul încheierii noilor tranzacții cu clienții noi sau existenți nu justifică dreptul la indemnizație. Potrivit acestei instanțe, deși QT a adus, într‑adevăr, noi clienți și a contribuit la creșterea volumului de afaceri întreprinse cu clienții existenți, de pe urma cărora societatea O2 Czech Republic putea obține beneficii și după rezilierea contractului de agenție, societatea O2 Czech Republic i‑a plătit deja lui QT comisionul pentru aceste tranzacții în conformitate cu contractul de agenție și, prin urmare, plata unei indemnizații nu ar fi echitabilă.
12. QT a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de Městský soud v Praze (Tribunalul Municipal din Praga) la Nejvyšší soud (Curtea Supremă), instanța de trimitere în prezenta cauză.
13. Potrivit deciziei de trimitere, QT a adus societății O2 Czech Republic clienți noi în anii 2006 și 2007 sau a încheiat contracte noi cu clienții existenți, de exemplu pentru alte produse, sau a prelungit contractele cu aceștia, însă, chiar dacă s‑ar lua în considere durata maximă a obligației de a nu rezilia abonamentul, care, în acei ani, era de maximum 30 de luni, perioada pentru care au fost încheiate aceste contracte nu a depășit data de 31 martie 2010, la care contractul de agenție a fost reziliat. În ceea ce privește anii 2008 și 2009, data de 31 martie 2010 a fost depășită de un total de 431 de abonamente, dintre care 155 de contracte noi și 276 de modificări ale abonamentelor. Prin urmare, QT a dovedit că a adus clienți noi societății O2 Czech Republic și a dezvoltat de asemenea afaceri cu clienți existenți. Pentru aceste activități, QT a fost plătit în mod corespunzător de societatea O2 Czech Republic.
14. Instanța de trimitere explică faptul că legislația Republicii Cehe se bazează pe un sistem de indemnizații, având în vedere că a transpus dispozițiile prevăzute la articolul 17 alineatul (2) din Directiva 86/653.
15. Instanța de trimitere explică de asemenea, iar acest lucru a fost reiterat de guvernul ceh în ședința de la Curte, că, în jurisprudența sa, a interpretat noțiunea de comision pierdut drept comisionul la care agentul are dreptul pe baza tranzacțiilor care au fost deja încheiate înainte de rezilierea contractului de agenție.
16. Cu toate acestea, instanța de trimitere arată că se poate observa o tendință contrară în jurisprudența și doctrina germană. În cadrul acestora prevalează opinia potrivit căreia comisionul pierdut include comisionul pentru încheierea contractelor pe care altfel agentul le‑ar fi obținut, în cazul în care raportul de agenție comercială ar fi continuat, din tranzacții viitoare încheiate de comitent cu clienții pe care agentul i‑a adus comitentului sau prin intermediul cărora agentul a dezvoltat în mod semnificativ afacerea.
17. În consecință, instanța de trimitere ridică problema modului în care trebuie interpretată noțiunea de comision pierdut prevăzută la articolul 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 86/653. Apreciind că interpretarea acestei dispoziții este esențială pentru decizia privind dreptul unui agent comercial la indemnizația în speță, instanța de trimitere, în calitate de instanță de ultim grad de jurisdicție, a considerat că este obligată să formuleze o cerere de decizie preliminară în conformitate cu articolul 267 TFUE.
18. În aceste condiții, Nejvyšší soud (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea litigiului principal și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„Expresia «comisionul pierdut de agentul comercial» în sensul articolului 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță din [Directiva 86/653] trebuie interpretată în sensul că constituie un astfel de comision și comisionul pentru încheierea contractelor pe care agentul comercial le‑ar fi încheiat, dacă nu ar fi fost denunțat contractul de agenție, cu clienții pe care i‑a adus comitentului sau cu clienții prin intermediul cărora a contribuit substanțial la creșterea volumului de afaceri întreprinse?
În cazul unui răspuns afirmativ, în ce condiții această concluzie este valabilă și pentru așa‑numitul comision unic pentru încheierea unui contract?”
19. QT, societatea O2 Czech Republic, guvernele ceh și german, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise la Curte. La ședința din 15 septembrie 2022, au prezentat observații orale societatea O2 Czech Republic, guvernele ceh și german, precum și Comisia.
III. Cadrul juridic
A. Dreptul Uniunii
20. Articolul 17 din Directiva 86/653 prevede în partea relevantă:
„(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura agentului comercial, după expirarea contractului de agenție, o indemnizație potrivit alineatului (2) sau repararea prejudiciului potrivit alineatului (3).
(2) (a) Agentul comercial are dreptul la indemnizație în cazul și în măsura în care:
– a adus comitentului noi clienți sau a contribuit substanțial la creșterea volumului de afaceri întreprinse cu clienții existenți, iar comitentul continuă să obțină beneficii substanțiale din afacerile cu acești clienți și
– plata acestei indemnizații este echitabilă având în vedere toate împrejurările și, în special, comisionul pierdut de agentul comercial în afacerea cu clienții. Statele membre pot prevedea că astfel de împrejurări includ și aplicarea sau nu a unei clauze de interdicție comercială, în înțelesul articolului 20;
(b) volumul compensației nu poate depăși echivalentul unei indemnizații pe un an de zile calculată din remunerația anuală medie a agentului comercial în ultimii cinci ani și, în cazul în care respectivul contract datează de mai puțin de cinci ani, indemnizația se calculează cu ajutorul mediei din perioada respectivă;
(c) acordarea acestei indemnizații nu îl poate împiedica pe agentul comercial să obțină daune interese.”
B. Dreptul ceh
21. Articolul 669 din zákon č. 513/1991 Sb., obchodní zákoník (Legea nr. 513/1991 privind Codul comercial), în versiunea aplicabilă litigiului principal, care transpune articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653, prevede:
„(1) În cazul încetării contractului, agentul comercial are dreptul la despăgubiri dacă:
a) a adus comitentului noi clienți sau a contribuit substanțial la creșterea volumului de afaceri întreprinse cu clienții existenți, iar comitentul continuă să obțină beneficii semnificative din tranzacțiile cu acești clienți și
b) plata acestei indemnizații este echitabilă având în vedere toate împrejurările și, în special, comisionul pe care agentul comercial îl pierde și care rezultă din tranzacțiile efectuate cu acești clienți; împrejurările menționate includ aplicarea sau neaplicarea clauzei de interdicție comercială în sensul articolului 672a.”
IV. Analiză
22. Astfel cum am arătat în Concluziile prezentate în cauza Rigall Arteria Management(3), Directiva 86/653 este un instrument legislativ excepțional al Uniunii care reglementează contractele între întreprinderi, și anume contractele de agenție încheiate între agentul comercial și comitent, în care ambii acționează în calitate de comercianți independenți. Ea armonizează numai anumite aspecte ale relațiilor dintre agenții comerciali și comitenți, mai precis drepturile și obligațiile reciproce fundamentale ale părților (capitolul II), remunerația agenților comerciali (capitolul III), precum și încheierea și rezilierea contractului de agenție (capitolul IV). Articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653 face parte din capitolul IV (articolele 13-20) din aceasta.
23. Deși Curtea a fost sesizată cu mai multe cereri de decizie preliminară cu privire la interpretarea regimului de indemnizare instituit prin Directiva 86/653, este prima dată când se solicită Curții să clarifice sensul real al noțiunii de comision pierdut, astfel cum este prevăzută la articolul 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță din această directivă(4).
24. Astfel cum reiese din decizia de trimitere, întrebările survin ca urmare a abordării urmate de jurisprudența cehă în ceea ce privește reglementarea națională care transpune articolul 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 86/653. Potrivit acestei jurisprudențe, comisionul pierdut este interpretat în sensul că exclude posibilitatea ca un agent comercial să primească o indemnizație pentru comisioane pentru tranzacții viitoare ipotetice între comitent și clienții pe care agentul i‑a adus sau prin intermediul cărora a contribuit substanțial la creșterea volumului de afaceri întreprinse. Pentru claritate, ne vom referi la acești clienți ca „bază de clienți creată de agent”. Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere urmărește în esență să afle dacă o astfel de interpretare este acceptabilă în raport cu Directiva 86/653 sau, dimpotrivă, dacă comisioanele pentru tranzacții viitoare ipotetice intră în sfera acestei noțiuni.
25. În cazul în care comisioanele pentru tranzacții viitoare ipotetice intră în sfera noțiunii de comision pierdut, instanța de trimitere ridică o problemă suplimentară în ceea ce privește plățile comisionului unic, astfel cum a fost stabilit prin contract de părțile din litigiul aflat pe rolul acestei instanțe. Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, așadar, în esență să se stabilească dacă poate exista un comision pierdut în cazul în care, precum în speță, contractul de agenție prevede că agentul este plătit pentru fiecare tranzacție negociată sau încheiată în numele comitentului.
26. Cele două întrebări preliminare pot fi analizate împreună. În esență, acestea se rezumă la aceeași problemă, care se referă la ce constituie un comision pierdut pentru a calcula cuantumul indemnizației datorate unui agent comercial în temeiul articolului 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653.
27. Chiar dacă întrebările se referă în mod explicit la articolul 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 86/653, pentru a înțelege noțiunea de comision pierdut este necesară interpretarea articolului 17 alineatul (2) litera (a) din această directivă în ansamblul său.
28. Pentru a răspunde la aceste întrebări, vom analiza mai întâi competența Curții de a se pronunța cu titlu preliminar în împrejurările prezentei cauze (A) și admisibilitatea cererii (B). În continuare, vom trece la aprecierea noastră pe fond (C), expunând mai întâi câteva observații introductive cu privire la natura și la logica indemnizației prevăzute de Directiva 86/653 (C.1), precum și cu privire la distincția dintre condițiile în care ia naștere dreptul la indemnizație și metoda de calcul al indemnizației aferente comisionului pierdut (C.2), înainte de a trece la examinarea întrebărilor preliminare (C.3). În cele din urmă, vom reda câteva reflecții cu privire la metoda de calcul al indemnizației care ia în considerare comisionul pierdut (C.4).
A. Cu privire la competența Curții
29. Conform articolului 1 alineatul (2), Directiva 86/653 se aplică agenților comerciali ale căror activități implică în special negocierea sau încheierea tranzacțiilor având ca obiect „vânzarea sau cumpărarea produselor”. Cu toate acestea, astfel cum s‑a arătat la punctul 5 din prezentele concluzii, se pare că situația din litigiul principal privește un contract de agenție având ca obiect vânzarea atât de produse, cât și de servicii. Prin urmare, s‑ar putea ridica problema dacă Curtea este competentă să se pronunțe cu titlu preliminar în această cauză(5), dat fiind că s‑a considerat că Directiva 86/653 nu este aplicabilă contractelor de agenție având ca obiect vânzarea sau cumpărarea de servicii(6).
30. Cu toate acestea, astfel cum a arătat guvernul german, se pare că se poate stabili competența Curții de a răspunde la întrebările adresate în prezenta cauză pe baza așa‑numitei jurisprudențe Dzodzi(7).
31. Într‑adevăr, pe baza acestei jurisprudențe, Curtea a statuat în mod repetat că, atunci când legislația națională de transpunere a Directivei 86/653 adoptă o soluție unică pentru toate tipurile de contracte de agenție, ea are competența de a interpreta directiva menționată chiar dacă litigiul se naște dintr‑o situație referitoare la servicii, iar nu la produse. Stabilirea competenței în asemenea cazuri este considerată a fi în interesul ordinii juridice a Uniunii, pentru evitarea unor viitoare divergențe de interpretare(8).
32. Deși jurisprudența Curții a vizat situații în care contractul de agenție în discuție se referea numai la servicii(9), considerăm că nu există niciun motiv pentru care nu ea s‑ar putea aplica unei situații în care contractul de agenție se referă atât la bunuri, cât și la servicii, cum este cazul în speță(10).
33. În plus, Curtea a statuat că o interpretare dată de Curte unor dispoziții de drept al Uniunii în situații care nu intră în domeniul de aplicare al acestora se justifică atunci când dispozițiile menționate au devenit, în temeiul dreptului național, direct și necondiționat aplicabile unor asemenea situații, pentru a se asigura un tratament identic acestor situații și situațiilor care intră în domeniul de aplicare al respectivelor dispoziții(11).
34. În speță, din informațiile de care dispune Curtea reiese că, la transpunerea Directivei 86/653, legiuitorul ceh a tratat în mod uniform contractele de agenție având ca obiect bunuri și servicii. Astfel, se pare că, în temeiul dreptului ceh, articolul 17 din Directiva 86/653 este aplicabil în mod direct și necondiționat situației din litigiul principal și că este în interesul ordinii juridice a Uniunii ca Curtea să se pronunțe cu privire la cererea de decizie preliminară formulată de instanța de trimitere.
35. În consecință, considerăm că Curtea este competentă să se pronunțe cu titlu preliminar în prezenta cauză.
B. Cu privire la admisibilitatea cererii de decizie preliminară
36. Potrivit argumentelor prezentate de societatea O2 Czech Republic, întrebările adresate în prezenta cauză sunt inadmisibile, întrucât nu sunt relevante pentru soluționarea litigiului principal. Astfel cum a arătat societatea O2 Czech Republic în observațiile sale scrise și orale, întrucât QT nu a fost în măsură să dovedească că are dreptul la indemnizație, întrebările referitoare la caracterul echitabil al plății indemnizației sunt lipsite de relevanță pentru soluționarea prezentei cauze.
37. În opinia noastră, aceste argumente trebuie respinse.
38. Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul cooperării dintre Curte și instanțele naționale, instituită prin articolul 267 TFUE, numai instanța națională care este sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate privesc interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe(12).
39. Rezultă că întrebările privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate(13).
40. În speță, astfel cum s‑a arătat la punctele 14-17 din prezentele concluzii, instanța de trimitere a expus în mod suficient în cererea sa nu numai motivele care au determinat‑o să solicite Curții interpretarea Directivei 86/653, ci și motivele pentru care această interpretare este necesară pentru soluționarea litigiului principal.
41. În plus, astfel cum arată Comisia, din decizia de trimitere (a se vedea punctul 13 din prezentele concluzii) reiese că instanța de trimitere consideră că societatea O2 Czech Republic beneficiază în continuare de pe urma bazei de clienți create de QT după rezilierea contractului de agenție. Astfel, se pare că instanța de trimitere consideră că QT are dreptul la indemnizație. Cu toate acestea, cuantumul acestei indemnizații constituie un alt aspect. Astfel cum vom analiza în continuare, comisionul pierdut în sensul articolului 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653 intră la calculul indemnizației, dar nu este o condiție pentru nașterea dreptului la indemnizație (a se vedea punctele 50-59 din prezentele concluzii).
42. În aceste condiții, trebuie să se considere că interpretarea solicitată nu este vădit lipsită de legătură cu situația de fapt sau cu obiectul litigiului principal, iar întrebările adresate nu sunt ipotetice.
43. Prin urmare, considerăm că cererea de decizie preliminară din prezenta cauză este admisibilă.
C. Cu privire la fond
1. Natura și logica indemnizației prevăzute de Directiva 86/653
44. Articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653 face parte din sistemul instituit la articolele 17-19 din această directivă, care reglementează dreptul agentului comercial la indemnizație sau la repararea prejudiciului după rezilierea contractului de agenție. Acest sistem constituie unul dintre cele mai complexe aspecte ale Directivei 86/653(14).
45. În contextul Directivei 86/653, indemnizația și repararea prejudiciului sunt noțiuni specifice care desemnează, în sens larg, o sumă forfetară plătită agentului la rezilierea contractului(15), regimul de indemnizare fiind inspirat din dreptul german, iar regimul de reparare a prejudiciului, din dreptul francez(16). Deși aceste două regimuri au o logică similară(17), există diferențe între acestea la nivel filosofic și practic(18). Articolul 17 din Directiva 86/653 constituie, așadar, un compromis între statele membre(19), permițându‑le să aleagă între o indemnizație stabilită potrivit criteriilor prevăzute la articolul 17 alineatul (2) din Directiva 86/653 și repararea prejudiciului în funcție de criteriile enumerate la articolul 17 alineatul (3) din această directivă(20).
46. Indemnizația prevăzută la articolul 17 alineatul (2) din Directiva 86/653 este în general considerată a fi o creanță specială pentru pierderea de către agentul comercial a reputației pe care agentul a obținut-o pentru comitent(21). Această reputație este reprezentată de baza de clienți creată de agent, care continuă să aibă valoare pentru comitent după rezilierea contractului de agenție.
47. Această interpretare a fost admisă de mult timp în anumite sisteme juridice naționale(22). În raportul Comisiei privind aplicarea articolului 17 din Directiva 86/653, s‑a arătat de asemenea că: „Indemnizația reprezintă beneficiile pe care comitentul continuă să le obțină ca urmare a eforturilor agentului. Cu toate acestea, agentul va fi primit comision numai pe durata contractului, care, de obicei, nu reflectă valoarea reputației generate pentru comitent. Acesta este motivul pentru care plata unei indemnizații pentru reputație este justificată din punct de vedere comercial”(23).
48. Într‑adevăr, logica indemnizației prevăzute de Directiva 86/653 poate fi considerată legată de însăși natura raportului de agenție, astfel cum este prevăzut în această directivă. În virtutea contractului de agenție, agentul comercial independent și comitentul stabilesc un raport durabil în cadrul căruia principalele sarcini ale agentului presupun ca, acționând în numele comitentului, iar nu în nume propriu, să îi aducă comitentului noi clienți, precum și să contribuie la creșterea volumului de afaceri întreprinse cu clienții existenți(24). Comitentul recurge la serviciile agentului comercial pentru a beneficia de strategiile agentului, competențele și relațiile pe care acesta le are pentru a convinge clienții să încheie tranzacții cu comitentul(25).
49. Astfel, după cum a explicat domnul avocat general Poiares Maduro în Concluziile prezentate în cauza Honyvem Informazioni Commerciali(26), scopul indemnizației constă în despăgubirea agentului pentru bunele sale prestații în măsura în care există beneficii economice care continuă să se acumuleze în favoarea comitentului după rezilierea contractului de agenție. În același timp, este astfel contracarat riscul ca comitentul să dea dovadă de oportunism prin rezilierea contractului de agenție odată ce relația comercială dintre comitent și clienții aduși de agent s‑a dezvoltat, astfel încât să evite obligația de a‑i plăti agentului comisionul pentru tranzacțiile la încheierea cărora a contribuit.
2. Condițiile de acordare a indemnizației și calculul acesteia potrivit Directivei 86/653
50. În virtutea formulării „în cazul și în măsura în care” existente la articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653, s‑a considerat că această dispoziție stabilește atât condițiile în care se acordă o indemnizație, cât și elementele necesare pentru calcularea ei(27).
51. Articolul 17 alineatul (2) litera (a) prima liniuță din Directiva 86/653 prevede că agentul comercial are dreptul la indemnizație în cazul și în măsura în care a adus comitentului noi clienți sau a contribuit substanțial la creșterea volumului de afaceri întreprinse cu clienții existenți, iar comitentul continuă să obțină beneficii substanțiale din afacerile cu acești clienți. Articolul 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 86/653 precizează că plata indemnizației trebuie să fie echitabilă având în vedere toate împrejurările și în special comisionul pierdut de agentul comercial în afacerea cu clienții.
52. Considerăm că, deși articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653 nu face o distincție clară între condițiile pentru nașterea dreptului la indemnizație și metoda de calcul al cuantumului acesteia, acesta conține norme referitoare atât la condiții, cât și la metoda de calcul.
53. Articolul 17 alineatul (2) litera (a) prima liniuță din Directiva 86/653 privește condițiile în care ia naștere dreptul la indemnizație. În mod cumulativ, este necesar ca, în primul rând, agentul să fi adus comitentului noi clienți sau să fi contribuit substanțial la creșterea volumului de afaceri întreprinse cu clienții existenți și, în al doilea rând, comitentul să continue să obțină beneficii substanțiale din afacerile cu acești clienți(28).
54. Articolul 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 86/653 privește calculul cuantumului indemnizației la care are dreptul agentul, și anume faptul că „plata acestei indemnizații” este echitabilă având în vedere toate împrejurările, inclusiv comisionul pierdut.
55. Comisionul pierdut în sensul articolului 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 86/653 nu este, așadar, o condiție pentru a beneficia de dreptul la indemnizație, ci un element al metodei de calcul al acestei indemnizații.
56. Condițiile care reglementează dreptul la indemnizație au fost armonizate din perspectiva dreptului Uniunii(29).
57. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (a) prima liniuță din Directiva 86/653, pentru a stabili dacă un agent are dreptul la indemnizație, instanța națională trebuie să efectueze o evaluare calitativă (iar nu una cantitativă), luând în considerare dacă agentul a adus comitentului clienți noi sau a contribuit substanțial la creșterea volumului de afaceri întreprinse cu clienții existenți și dacă comitentul continuă să obțină beneficii substanțiale din afacerile cu acești clienți. Pentru a constata dacă a luat naștere un drept la indemnizație nu este necesară calcularea nici a numărului de clienți noi pe care agentul i‑a adus, nici a valorii exacte a beneficiilor pe care comitentul continuă să le obțină. Din moment ce instanța națională poate fi relativ sigură că comitentul obține beneficii substanțiale din afacerile cu clienții aduși de agentul comercial, agentul are dreptul la indemnizație.
58. Odată îndeplinite condițiile pentru a beneficia de indemnizație, analiza se axează pe calcularea cuantumului acesteia. Acest cuantum trebuie să fie unul echitabil.
59. În ceea ce privește metoda de calcul al unei indemnizații echitabile, statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere, însă această marjă de apreciere este circumscrisă cerințelor prevăzute la articolul 17 din Directiva 86/653(30). În această privință, comisionul pierdut nu reprezintă decât un element, chiar dacă unul important(31), al acestui calcul.
60. În acest context, vom examina întrebările preliminare.
3. Examinarea întrebărilor adresate
61. Astfel cum s‑a explicat la punctele 24 și 25 din prezentele concluzii, întrebările adresate Curții de instanța de trimitere sunt următoarele: (i) dacă comisioanele pentru tranzacțiile viitoare ipotetice încheiate de comitent cu clienții din baza de clienți creată de agent trebuie luate în considerare la stabilirea comisionului pierdut în sensul articolului 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653 și (ii) dacă plata comisioanelor unice, înțelese în sensul comisioanelor prevăzute în contractul de agenție în speță, ar putea fi considerată ca fiind comisionul pierdut în această privință.
62. Potrivit argumentelor prezentate de societatea O2 Czech Republic și de guvernul ceh, scopul comisionului pierdut în sensul articolului 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653 nu este de a acoperi tranzacțiile viitoare pe care un agent comercial le‑ar fi încheiat în cazul în care contractul de agenție nu ar fi fost reziliat, ci se referă mai curând la situații în care agentul nu a primit integral comisionul datorat pentru tranzacțiile deja încheiate. QT, guvernul german și Comisia nu sunt de acord.
63. Astfel cum s‑a arătat la punctul 20 din prezentele concluzii, nici articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653 și nici o altă dispoziție din această directivă nu definește noțiunea de comision pierdut.
64. În opinia noastră, noțiunea de comision pierdut, prevăzută la articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653, trebuie interpretată în sensul că înseamnă comisionul pentru tranzacții viitoare ipotetice între comitent și baza de clienți creată de agent.
65. În primul rând, o astfel de interpretare este conformă cu însăși logica indemnizației prevăzute de Directiva 86/653. Astfel cum s‑a arătat mai sus (a se vedea punctele 46-49 din prezentele concluzii), indemnizația se justifică prin faptul că agentul comercial nu va fi primit comision decât pe durata contractului de agenție, în timp ce reputația pe care agentul o va fi generat pentru comitent este adesea menținută după rezilierea contractului de agenție. Indemnizația nu poate fi limitată la comisionul pentru tranzacțiile deja încheiate, deoarece ea are ca scop să despăgubească agentul pentru profiturile pe care comitentul continuă să le obțină după rezilierea contractului de agenție grație bazei de clienți create de agent(32).
66. În al doilea rând, obiectivele urmărite de Directiva 86/653 susțin interpretarea propusă în aceste concluzii pentru comisionul pierdut, prevăzut la articolul 17 alineatul (2) litera (a) din această directivă.
67. Potrivit unei jurisprudențe constante, rezultă din al doilea și din al treilea considerent ale Directivei 86/653 că aceasta urmărește protejarea agenților comerciali în raporturile cu comitenții lor, promovarea siguranței tranzacțiilor comerciale, precum și facilitarea schimburilor de mărfuri între statele membre prin apropierea sistemelor juridice ale acestora din urmă în domeniul reprezentării comerciale. În acest scop, directiva menționată stabilește, la articolele 13-20, printre altele reguli pentru încheierea și rezilierea contractului de agenție comercială(33).
68. În acest context, Curtea a considerat că articolele 17 și 18 din Directiva 86/653 au o importanță determinantă, întrucât definesc nivelul de protecție pe care legiuitorul Uniunii a considerat rezonabil să o acorde agenților comerciali în cadrul creării pieței interne unice(34).
69. Curtea a precizat de asemenea că, având în vedere obiectivul Directivei 86/653 de a proteja agenții comerciali în raporturile lor cu comitenții, este exclusă orice interpretare a articolului 17 din această directivă care s‑ar putea dovedi a fi prejudiciabilă pentru agentul comercial(35).
70. În special, Curtea a statuat că se impune ca termenii articolului 17 alineatul (2) din Directiva 86/653 să fie interpretați într‑un sens care să contribuie la protecția agentului comercial și care să ia pe deplin în considerare meritele agentului în îndeplinirea operațiunilor cu care este mandatat(36).
71. În speță, astfel cum a arătat Comisia, interpretarea noțiunii de comision pierdut, care figurează la articolul 17 alineatul (2) din Directiva 86/653, ar trebui aibă o logică similară. Interpretarea comisionului pierdut în sensul de tranzacții viitoare ipotetice ar contribui la protejarea agenților comerciali după încetarea raportului contractual cu comitentul, ținând seama pe deplin de sarcinile îndeplinite de agenți în beneficiul comitenților(37).
72. În această privință, astfel cum a subliniat guvernul german, în cazul rezilierii unui contract de agenție, comitentul ar continua, în multe cazuri, să obțină beneficii de pe urma bazei de clienți create de agent, prin efectuarea în continuare de tranzacții cu acești clienți. Prin urmare, neluarea în considerare a comisioanelor pentru tranzacțiile viitoare ipotetice ar încălca obiectivul urmărit de această directivă privind protejarea agentului comercial.
73. Într‑adevăr, se poate observa că, în practică, contractele mai mici cu clienții se transformă adesea în contracte mai mari și mai profitabile în timp. De exemplu, în cazurile în care dezvoltarea raporturilor de afaceri necesită timp, contractele inițiale tind să fie mici, iar agentul este contractat de comitent pentru „a deschide uși” în raporturile cu clienții în numele comitentului, în virtutea strategiilor, competențelor și relațiilor pe care le are agentul. Limitarea comisionului pierdut la activitatea deja desfășurată ar fi de natură să priveze agentul de o parte considerabilă din profiturile obținute de comitent ulterior rezilierii contractului de agenție, pe baza activității agentului.
74. Contrar argumentelor invocate de societatea O2 Czech Republic și de guvernul ceh, interpretarea propusă pentru comisionul pierdut, prevăzut la articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653, ține seama de realitățile economice și nu distruge piața agențiilor comerciale. Împrejurările specifice evidențiate de societatea O2 Czech Republic în ședință, cum ar fi particularitățile sectorului telecomunicațiilor și fluctuațiile pieței (evoluția tarifelor și a comportamentului consumatorilor, precum și creșterea numărului de potențiali concurenți, care aparent au condus la scăderea numărului de contracte în perioada contractului de agenție în cauză), nu sunt ignorate. Astfel, acestea sunt luate în considerare la aprecierea caracterului echitabil al indemnizației (a se vedea punctele 97 și 98 din prezentele concluzii)(38).
75. Nici luarea în considerare a unor tranzacții viitoare ipotetice la stabilirea comisionului pierdut nu contravine obiectivului urmărit de Directiva 86/653 de a asigura securitatea juridică în domeniul reprezentării comerciale(39). Faptul că este necesară efectuarea de previziuni în ceea ce privește tranzacțiile viitoare ipotetice nu constituie un aspect neobișnuit al strategiilor de afaceri. De asemenea, astfel cum a arătat un avocat general, instanțele fac deja astfel de previziuni(40).
76. În sfârșit, interpretarea propusă pentru comisionul pierdut, prevăzut la articolul 17 alineatul (2) litera (a) din această directivă, este susținută și de alte dispoziții ale Directivei 86/653.
77. Amintim că articolul 17 alineatul (2) litera (a) prima liniuță din Directiva 86/653 impune ca agentul comercial să fi adus comitentului noi clienți sau să fi contribuit substanțial la creșterea volumului de afaceri întreprinse cu clienții existenți și ca comitentul să continue să obțină beneficii substanțiale din afacerile cu acești clienți.
78. Astfel cum a arătat guvernul german, evaluarea beneficiilor obținute în continuare de comitent, în sensul articolului 17 alineatul (2) litera (a) prima liniuță din Directiva 86/653, privește tranzacțiile stabilite sau dezvoltate de agentul comercial din care comitentul „continuă să obțină beneficii substanțiale”. Beneficiul obținut nu poate fi, în principiu, calculat decât pornind de la o apreciere ipotetică a evoluției viitoare a acestor tranzacții, la care se face de asemenea referire la articolul 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 86/653(41). Acest lucru sugerează că pierderea comisionului este concomitentă cu obținerea de beneficii de către comitent după rezilierea contractului de agenție(42).
79. În plus, contrar argumentelor invocate de Republica Cehă și astfel cum au arătat guvernul german și Comisia, interpretarea propusă pentru comisionul pierdut, prevăzut la articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653, este conformă cu articolele 7 și 8 din această directivă.
80. Articolele 7 și 8 din Directiva 86/653 sunt cuprinse în capitolul III referitor la remunerație. Articolul 7 din Directiva 86/653 prevede că agentul comercial are dreptul la comision pentru tranzacțiile comerciale încheiate în termenul prevăzut în contractul de agenție, cu excepția cazului în care există clauze contractuale diferite. Articolul 8 din această directivă precizează că agentul are dreptul la comision pentru anumite tranzacții încheiate după expirarea contractului de agenție în situațiile în care, în esență, tranzacția a fost rezultatul eforturilor agentului comercial depuse înainte de rezilierea contractului respectiv.
81. Considerăm că articolul 17 alineatul (2) din Directiva 86/653 ar trebui să vizeze în mod logic situații diferite de cele deja vizate de articolele 7 și 8 din această directivă(43). Astfel, articolul 17 alineatul (2) din Directiva 86/653 nu ar trebui să se aplice situațiilor în care agentul comercial nu a primit toate comisioanele care îi sunt datorate de comitent, întrucât aceste situații intră sub incidența articolelor 7 și 8 din această directivă.
82. Astfel, în interpretarea noțiunii de comision pierdut propusă de societatea O2 Czech Republic și de guvernul ceh, în sensul că se referă la comisioanele pentru tranzacțiile deja încheiate, comisionul pierdut ar fi dificil de diferențiat de comisioanele deja datorate agentului în temeiul articolelor 7 și 8 din Directiva 86/653(44). Acestea din urmă, în cazul în care nu sunt plătite, ar face probabil obiectul unei acțiuni întemeiate pe încălcarea contractului de agenție.
83. În consecință, propunem Curții să includă comisionul pentru tranzacții viitoare ipotetice în noțiunea de comision pierdut și ajungem astfel la a doua întrebare. Prin intermediul acesteia, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă și în ce condiții plata comisioanele unice ar putea fi considerată a fi un comision pierdut în cazul în care comisionul pierdut se referă la comisioane pentru tranzacții viitoare ipotetice încheiate după încetarea contractului de agenție.
84. În această privință, trebuie să se țină seama de faptul că prezenta cauză demonstrează că noțiunea de plată a comisionului unic poate însemna lucruri diferite. Pe de o parte, astfel cum a explicat guvernul german, plata comisionului unic înseamnă o remunerație forfetară pentru aducerea unui nou client comitentului. Această sumă nu depinde de durata și de evoluția raportului comercial cu același client. Cu alte cuvinte, agentul este plătit o singură dată pentru fiecare client. Pe de altă parte, societatea O2 Czech Republic și guvernul ceh utilizează sintagma de plată a comisionului unic pentru a desemna comisionul de tipul celui stabilit în contractul dintre QT și societatea O2 Czech Republic. Astfel cum s‑a explicat mai sus (a se vedea punctul 6 din prezentele concluzii), QT a primit un comision pentru fiecare contract încheiat (sau modificat) cu un client, indiferent dacă clientul era nou sau existent. Suma a fost ajustată în funcție de anumite elemente, cum ar fi perioada contractată, tariful și numărul de servicii incluse, pe care agentul a putut să le negocieze. Astfel, QT nu a fost plătit pentru fiecare client, ci pentru fiecare contract. În ipoteza în care același client, care a semnat inițial contractul cu comitentul, semnează un nou contract prin intermediul unui alt agent, acest alt agent ar fi cel care ar avea dreptul la comision.
85. Astfel cum a arătat guvernul german, plata comisionului unic, în sensul în care se utilizează acest termen, nu putea într‑adevăr reprezenta comisionul pierdut. Indemnizația nu ar trebui să fie o sarcină excesivă impusă comitentului, ci să acopere beneficiile pe care continuă să le obțină comitentul de pe urma bazei de clienți create de agent. În cazul în care agentul a fost deja plătit pentru asemenea beneficii viitoare, astfel cum ar putea fi cazul atunci când comisionul este contractat per client, nu există un comision pierdut de agent.
86. Cu toate acestea, indemnizația nu depinde numai de comisionul pierdut. Pentru acest motiv, excluderea din calculul indemnizației a plății comisioanelor unice, astfel cum este înțeleasă această sintagmă în Germania, este pe deplin conformă cu abordarea pe care am susținut‑o în Concluziile prezentate în cauza Rigall Arteria Management(45) în legătură cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 86/653(46). În concluziile respective, am propus ca dreptul unui agent comercial la comision pentru tranzacții repetate să fie interpretat ca o regulă fără caracter imperativ(47). Această interpretare a Directivei 86/653 permite astfel părților la un contract de agenție să prevadă plata comisionului unic ca o formă de remunerare a agentului. În mod evident, în cazul în care plata unor astfel de comisioane este permisă în temeiul Directivei 86/653, indemnizația nu poate depinde de aspectul dacă agentul avea dreptul de a primi un comision pentru tranzacții unice sau repetate. Cu toate acestea, faptul că agentul a fost deja plătit pentru beneficiile viitoare ale comitentului ar trebui luat în considerare la calcularea unei indemnizații echitabile.
87. În schimb, dacă plata comisionului unic este înțeleasă în sensul comisioanelor stabilite în contractul încheiat între QT și societatea O2 Czech Republic în speță, baza de clienți creată de agent i‑ar putea aduce comitentului beneficii pentru care agentul nu a fost încă remunerat. Astfel, dacă contractul de agenție nu ar fi fost reziliat, agentul ar fi putut primi comisioane. Nu există nicio certitudine că, datorită acestui agent, comitentul va semna un nou contract cu clientul pe care agentul l‑a adus. Cu toate acestea, o atare posibilitate a existat. Prin urmare, plata unui astfel de comision unic poate reprezenta comisionul pierdut care trebuie luat în considerare la calcularea cuantumului indemnizației. Cuantificarea unui asemenea comision pierdut va depinde de estimările valorii viitoare a bazei de clienți create de agent pentru comitent, precum și de probabilitatea ca agentul care a adus clientul să poată negocia sau încheia o nouă tranzacție cu clientul respectiv (a se vedea punctele 90-112 din prezentele concluzii).
88. În orice caz, astfel cum au subliniat guvernul german și Comisia și după cum a confirmat și guvernul ceh, o indemnizație nu poate fi automat exclusă întrucât s‑a stabilit prin contract plata unui comision unic, dat fiind că, astfel cum se menționează în mod expres la articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653, indemnizația nu se bazează numai pe comisionul pierdut, ci pe toate împrejurările aferente rezilierii contractului de agenție. Așa cum a subliniat guvernul german, în cazul în care simpla stipulare a plății unui comision unic ar exclude dreptul la indemnizație, caracterul imperativ al acestui drept ar putea fi eludat.
89. În consecință, pe baza motivelor prezentate mai sus, considerăm că noțiunea de comision pierdut, în sensul articolului 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 86/653, înseamnă comisionul pentru tranzacții viitoare ipotetice între comitent și baza de clienți creată de agent. Această noțiune nu este afectată de faptul că i‑a fost plătit agentului un comision unic. Numai în cazul în care plata comisionului convenită prin contract ar fi plata unui comision unic de tipul celui primit deja de agent pentru beneficiile viitoare pe care comitentul ar continua să le obțină de pe urma bazei de clienți create de agent, atunci aceasta nu ar reprezenta comisionul pierdut. Totuși, acest lucru nu înseamnă că agentul nu are dreptul la plata unei indemnizații, dat fiind că respectivul comision pierdut nu constituie decât un element în aprecierea caracterului echitabil al acestei plăți.
4. Metoda de calcul al indemnizației care ia în considerare comisionul pierdut
90. Rămâne de analizat modul în care comisionul pierdut, înțeles ca remunerația pentru beneficiile viitoare obținute de comitent de pe urma bazei de clienți create de agent, trebuie luat în considerare la calcularea unei indemnizații echitabile.
91. Potrivit jurisprudenței, calculul indemnizației prevăzute la articolul 17 alineatul (2) din Directiva 86/653 poate fi defalcat în trei etape: „Mai întâi, scopul primei etape este să se cuantifice beneficiile comitentului rezultate din tranzacțiile cu clienți aduși de agentul comercial, conform dispozițiilor articolului 17 alineatul (2) litera (a) prima liniuță din această directivă. În continuare, scopul celei de a doua etape este să se verifice dacă, potrivit celei de a doua liniuțe a acestei dispoziții, cuantumul stabilit pe baza criteriilor descrise mai sus este echitabil, având în vedere toate împrejurările specifice cazului respectiv și în special comisionul pierdut de agentul comercial. În sfârșit, în a treia etapă, cuantumul indemnizației este comparat cu limita maximă prevăzută la articolul 17 alineatul (2) litera (b) din directivă, care intervine numai dacă acest cuantum, rezultat în urma celor două etape de calcul de mai sus, depășește limita respectivă”(48).
92. Aceste trei etape nu se presupune neapărat că trebuie urmate în această ordine atunci când se calculează în mod concret indemnizația. În opinia noastră, acestea trebuie înțelese ca un indicator că, în cele din urmă, calculul cuantumului indemnizației se reduce în esență la faptul că, pentru a fi echitabilă, indemnizația trebuie să reflecte atât beneficiile viitoare obținute de comitent, cât și prejudiciul suferit de agentul comercial ca urmare a rezilierii contractului de agenție, care în mod normal este comisionul pierdut de agent. Astfel cum a subliniat guvernul german, cele două sume – beneficiile viitoare obținute de comitent și comisionul pierdut de agent – sunt cel mai adesea proporționale. Acesta este motivul pentru care, în practică, prima și a doua etapă, astfel cum sunt descrise de jurisprudența menționată anterior, fuzionează într‑o singură etapă.
93. Toate elementele relevante pentru calculul unei indemnizații echitabile trebuie cuantificate în cadrul acestui exercițiu. Având în vedere că multe dintre aceste elemente nu pot fi decât estimări (deoarece se referă la viitor), se pune întrebarea cum s‑ar putea efectua calculul concret al indemnizației.
94. În această privință, Directiva 86/653 nu conține norme specifice, ci lasă metoda de calcul la alegerea statelor membre.
95. În raportul său privind aplicarea articolului 17 din Directiva 86/653(49), Comisia a descris metoda acceptabilă de calcul al indemnizației, care se întemeia pe practica din Germania. Această practică a fost modificată după pronunțarea Hotărârii din 26 martie 2009, Semen(50). Însă calculul începe, astfel cum a explicat guvernul german în ședință, tot prin estimarea numărului de ani în care ar fi de așteptat ca comitentul să beneficieze de pe urma bazei de clienți create de agent. Comisionul pierdut este apoi estimat în raport cu perioada respectivă(51).
96. Calculul comisionului pierdut se bazează, la început, pe comisionul anterior primit efectiv de agent înainte de rezilierea contractului de agenție. Acesta pornește de la ipoteza că agentul ar câștiga același comision un anumit număr de ani, fiind corectat ulterior prin luarea în considerare a tuturor elementelor care conduc la concluzia că agentul nu ar câștiga cu adevărat atât de mult sau că ar câștiga și mai mult în viitor. În cele din urmă, comisionul pierdut ar fi deci, în funcție de împrejurări, mai mare sau mai mic decât suma câștigată efectiv de agent în anul reprezentativ în temeiul aceleiași baze de clienți create de agent.
97. Mai precis, calculul pornește de la valoarea comisionului pe care agentul l‑a obținut în anul precedent (sau în alt an mai reprezentativ). Acest comision este apoi redus pentru fiecare an subsecvent (din moment ce numărul de ani depinde de cât de mult timp se estimează că va beneficia comitentul de pe urma bazei de clienți create de agent) cu rata estimată de migrare a clienților (semnificând clienți din baza de clienți creată de agent cu privire la care se preconizează că vor migra înspre produsele sau serviciile unui alt comitent). În acest mod, se ține seama de faptul că valoarea bazei de clienți create de agent ar putea scădea în timp. În sfârșit, suma este corectată pentru a lua în considerare diferite împrejurări, cum ar fi fluctuațiile de preț, schimbările importante din sectorul în cauză și orice alți factori relevanți care ar putea influența valoarea viitoare a bazei de clienți create de agent și comisionul corespunzător pierdut de agent.
98. La efectuarea calcului, pot fi luate în considerare preocupări precum cele exprimate în ședință de societatea O2 Czech Republic (a se vedea punctul 74 din prezentele concluzii), în sensul că un număr mare de clienți încheie contracte de telecomunicații în mod direct (prin semnarea de contracte online cu comitentul), fără a recurge la agenți. Astfel de preocupări pot fi exprimate fie în ceea ce privește rata de migrare estimată, fie în ceea ce privește factorii suplimentari care ar putea crește ori diminua valoarea bazei de clienți create de agent pentru comitent sau comisionul pierdut estimat pe care agentul l‑ar fi obținut dacă nu ar fi fost reziliat contractul de agenție. Prin urmare, în cazul în care agentul a creat, de exemplu, o bază de date cu clienți în ceea ce privește produsele oferite de un comitent și se estimează că un număr mare din acești clienți vor prelungi contractul în mod direct, fără a recurge la un agent, sau că vor pleca pentru a semna un contract cu un alt comitent, valoarea comisionului anterior ar putea fi redusă în mod rezonabil atunci când se face estimarea comisionului pierdut. În cazul în care comisionul a fost convenit pe baza fiecărui contract încheiat, precum în speță, ceea ce însemna că următorul contract încheiat cu același client ar putea fi rezultatul activității unui alt agent, estimarea numărului unor astfel de situații (tot pe baza experienței anterioare) ar putea fi luată în considerare la calcularea valorii comisionului pierdut, care poate fi ulterior redusă.
99. Efectuarea calculului pornind de la premisa potrivit căreia comisionul pierdut este proporțional cu beneficiile viitoare ale comitentului are sens deoarece oferă, în opinia noastră, o soluție simplă și practică pentru instanțele naționale. Se pornește de la o sumă dată și ușor de urmărit, și anume comisionul anterior obținut de agent. Acest lucru este de asemenea în conformitate cu obiectivul de a proteja agenții comerciali în raporturile lor cu comitenții. Din punctul de vedere al agenților, comisionul pierdut calculat pe baza comisionului anterior este ușor de evaluat, deoarece informațiile despre comision se află în întregime la dispoziția lor. Unui agent i‑ar fi extrem de dificil să evalueze cât profit ar obține comitentul care, cel mai probabil, nu ar divulga astfel de informații și, în plus, acest lucru ar depinde în totalitate de comitent, întrucât agentul nu are niciun control asupra costurilor comitentului.
100. Această metodă de calcul asigură de asemenea comitentului un grad suficient de previzibilitate pentru a decide dacă și în ce moment să rezilieze contractul de agenție. Comitentul deține și informații cu privire la comisionul anterior plătit agentului și poate, în plus, în cazul în care survine un litigiu în legătură cu indemnizația, să furnizeze instanței informații relevante cu privire la alte preocupări care ar trebui luate în considerare în cadrul ajustării estimării inițiale.
101. După ajustarea calculului inițial al comisionului pierdut și al beneficiilor viitoare corelative ale comitentului, în ultima etapă, suma rezultată trebuie redusă dacă depășește plafonul indemnizației stabilit la articolul 17 alineatul (2) litera (b) din Directiva 86/653.
102. Înainte de a încheia, vom demonstra această metodă de calcul pe baza unui exemplu ipotetic, inspirat din argumentele invocate de guvernul ceh în ședință. Un agent comercial și un comitent încheie un contract de agenție având ca obiect vânzarea de lemne. Astfel, sarcina agentului comercial este să găsească clienți care să cumpere lemne de la comitent. La un anumit timp după ce comitentul a fost prezentat clienților aduși de agent, contractul de agenție este reziliat. Agentului i s‑a plătit un comision pentru fiecare vânzare de lemne. Valoarea comisionului depinde de prețul de vânzare al lemnelor. După rezilierea contractului de agenție, comitentul beneficiază de pe urma bazei de clienți create de agent cărora le poate vinde în continuare lemne. Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile pentru ca agentul să aibă dreptul la o indemnizație, iar indemnizația trebuie să fie calculată.
103. În anul care precedă rezilierea contractului de agenție (un an obișnuit cu temperaturi medii), agentul a câștigat de la comitent 10 000 de euro drept comision. Majoritatea clienților au cumpărat lemne pentru încălzire. Se estimează că comitentul ar putea utiliza baza de clienți creată de agent încă trei ani cel puțin. Având în vedere că, în anul precedent, pe piața lemnului au intrat doi noi participanți, se estimează că până la 30 % din clienți vor migra înspre acești noi participanți.
104. Calculul ar fi deci următorul:
Primul an: 10 000 de euro ‐ 30 % = 7 000 de euro
Al doilea an: 7 000 de euro ‐ 30 % = 4 900 de euro
Al treilea an: 4 900 de euro ‐ 30 % = 3 430 de euro
Estimarea comisionului pierdut = 15 330 de euro.
105. În cazul în care sunt identificate și alte împrejurări care ar putea influența beneficiile viitoare pe care comitentul le obține de pe urma bazei de clienți create de agent sau valoarea comisionului pierdut de agent, acestea ar trebui luate în considerare.
106. Să ne imaginăm că, din cauza penuriei preconizate de gaze naturale, multe persoane plănuiesc să își încălzească locuințele cu lemne. Creșterea estimată a cererii de lemn ar putea conduce la dublarea prețului. Având în vedere că comisionul agentului a fost calculat pe baza prețului de vânzare a lemnului din anul precedent, ar putea fi necesar ca acest calcul să fie ajustat astfel încât să înceapă de la dublul valorii comisionului respectiv (20 000 de euro în loc de 10 000 de euro). În plus, ar putea fi necesar să se ia în considerare durata preconizată a penuriei de gaze naturale. Dacă durata este de un an, prețul lemnului ar putea reveni la valorile anterioare în al doilea și în al treilea an. În aceste condiții, comisionul pierdut va fi mai mare decât a fost în prima ipoteză (a se vedea punctul 104 din prezentele concluzii).
107. Calculul ar fi deci următorul:
Primul an: 20 000 de euro ‐ 30 % = 14 000 de euro
Al doilea an: 7 000 de euro ‐ 30 % = 4 900 de euro
Al treilea an: 4 900 de euro ‐ 30 % = 3 430 de euro
Estimarea comisionului pierdut = 22 330 de euro.
108. Să ne imaginăm acum că, chiar înainte de rezilierea contractului de agenție, s‑a înregistrat un progres important în cercetarea privind aplicarea fuziunii nucleare, preconizându‑se astfel că în scurt timp va exista energie la un preț foarte scăzut. Prin urmare, se așteaptă ca majoritatea oamenilor să nu mai utilizeze lemn pentru încălzire. Singurele persoane care ar mai cumpăra lemne de la comitent ar fi acei clienți care utilizează lemnul în alte scopuri, ca de exemplu pentru sculpturi sau decorațiuni. Acest lucru ar reduce în mod semnificativ valoarea bazei de clienți create de agent, întrucât, chiar dacă contractul de agenție nu ar fi fost reziliat, agentul nu se putea aștepta să obțină un comision considerabil din vânzarea de lemne de către comitent. Calculul pierderii valorii bazei de clienți create de agent pentru comitent ar fi proporțional cu scăderea comisionului pierdut estimat. În cazul în care clienții care au cumpărat lemne în alte scopuri decât încălzirea ar reprezenta doar 2 % din comisionul anual câștigat de agent, calculul ar putea porni de la o sumă mult mai mică, de 200 de euro. Rata de migrare estimată poate fi de asemenea ajustată la 10 %, deoarece este probabil ca unele întreprinderi care vând lemn să părăsească piața.
109. Calculul ar fi deci următorul:
Primul an: 200 de euro ‐ 10 % = 180 de euro
Al doilea an: 180 de euro ‐ 10 % = 162 de euro
Al treilea an: 162 de euro ‐ 10 % = 145,80 euro
Comisionul pierdut estimat = 487,80 euro.
110. Mai trebuie subliniat că, în cazul în care se estimează că comitentul nu poate obține beneficii substanțiale de pe urma bazei de clienți create de agent după rezilierea contractului de agenție (ceea ce ar putea foarte bine să constituie motivul rezilierii acestuia), nu va fi nevoie de calcule, întrucât condițiile de acordare a indemnizației nu ar fi apărut într‑o astfel de ipoteză.
111. În plus, în cazul în care, potrivit contractului de agenție, agentul ar obține plata unui comision unic per client, astfel încât, pentru fiecare client, agentul ar câștiga o sumă menită să acopere orice achiziție viitoare de lemne de către acest client și, prin urmare, agentul nu ar mai primi niciun comision suplimentar, se poate concluziona că nu există un comision pierdut. Cu toate acestea, dacă, de exemplu, comitentul a contribuit și la fondul de pensii al agentului, acest lucru ar trebui luat în considerare la calcularea unei indemnizații echitabile pentru agent, chiar dacă nu există un comision pierdut. Plata unei indemnizații nu se bazează pe un comision pierdut, ci pe faptul că agentul a creat o bază de clienți și că această bază de clienți reprezintă o valoare pentru comitent chiar și după rezilierea contractului de agenție.
112. Ultima etapă a calculului impune ajustarea indemnizației astfel încât aceasta să nu depășească plafonul impus de articolul 17 alineatul (2) litera (b) din Directiva 86/653, și anume echivalentul remunerației pe un an de zile obținute de agent de la comitent, calculată pe baza mediei ultimilor cinci ani (sau mai puțin de cinci ani, în cazul în care durata contractului a fost mai mică). Dacă, în medie, în ultimii cinci ani, agentul din exemplul nostru ipotetic a câștigat 12 000 de euro cu titlu de remunerație, comisionul pierdut estimat ar depăși plafonul în prima și în a doua ipoteză (a se vedea punctele 104 și 107 din prezentele concluzii), iar indemnizația care ar trebui plătită agentului va fi mai mică decât comisionul pierdut estimat.
V. Concluzie
113. Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Nejvyšší soud (Curtea Supremă, Republica Cehă) după cum urmează:
Noțiunea de „comision pierdut de agentul comercial”, de la articolul 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 86/653/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți, trebuie interpretată în sensul că vizează comisionul pe care agentul comercial l‑ar fi obținut, dacă nu ar fi fost denunțat contractul de agenție, pentru tranzacții viitoare între comitent și noii clienți pe care agentul i‑a adus comitentului sau clienții existenți prin intermediul cărora agentul a contribuit substanțial la creșterea volumului de afaceri întreprinse.
Această noțiune nu este afectată de faptul că i s‑a plătit agentului un comision unic. Numai în cazul în care plata comisionului convenit în contract ar fi plata unui comision unic de tipul celui cu care agentul a fost deja remunerat pentru beneficiile viitoare pe care comitentul ar continua să le obțină de pe urma bazei de clienți create de agent, atunci aceasta nu ar reprezenta un comision pierdut. Totuși, acest lucru nu înseamnă că agentul nu are dreptul la plata unei indemnizații, dat fiind că respectivul comision pierdut nu constituie decât un element în aprecierea caracterului echitabil al acestei plăți.