Cauza C‑591/15

The Gibraltar Betting and Gaming Association Limited

împotriva

Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs
și
Her Majesty’s Treasury

[cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division (Administrative Court)]

„Trimitere preliminară – Articolul 355 alineatul (3) TFUE – Statutul Gibraltarului – Articolul 56 TFUE – Libera prestare a serviciilor – Situație pur internă – Inadmisibilitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 13 iunie 2017

1.        Tratatele Uniunii – Domeniu de aplicare teritorial – Gibraltar – Includere – Libera prestare a serviciilor – Aplicabilitate

[art. 56 TFUE şi art. 355 alin. (3) TFUE]

2.        Libera prestare a serviciilor – Dispozițiile tratatului – Inaplicabilitate într‑o situaţie pur internă unui stat membru – Prestare de servicii de către operatori cu sediul în Gibraltar către persoane stabilite în Regatul Unit – Situație pur internă

[art. 56 TFUE şi art. 355 alin. (3) TFUE]

1.      În temeiul articolului 355 alineatul (3) TFUE, dispozițiile tratatelor se aplică teritoriilor europene ale căror relații externe sunt asumate de către un stat membru.

În această privință, trebuie arătat că Gibraltarul constituie un teritoriu european ale cărui relații externe sunt asumate de către un stat membru, și anume de Regatul Unit, și că dreptul Uniunii se aplică acestui teritoriu în temeiul articolului 355 alineatul (3) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 septembrie 2003, Comisia/Regatul Unit, C‑30/01, EU:C:2003:489, punctul 47, și Hotărârea din 12 septembrie 2006, Spania/Regatul Unit, C‑145/04, EU:C:2006:543, punctul 19).

Prin derogare de la articolul 355 alineatul (3) TFUE, Gibraltarul este exclus, în temeiul Actului de aderare din 1972, de la aplicarea actelor Uniunii în anumite domenii ale dreptului Uniunii, aceste excluderi fiind introduse în considerarea situației juridice speciale și mai ales a statutului de port liber al acestui teritoriu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2005, Comisia/Regatul Unit, C‑349/03, EU:C:2005:488, punctul 41). Excluderile menționate nu se referă însă la libera prestare a serviciilor, prevăzută la articolul 56 TFUE.

Rezultă din cele care precedă că articolul 56 TFUE se aplică Gibraltarului în temeiul articolului 355 alineatul (3) TFUE.

(a se vedea punctele 28-31)

2.      Articolul 355 alineatul (3) TFUE coroborat cu articolul 56 TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că furnizarea de servicii de către operatori stabiliți în Gibraltar unor persoane stabilite în Regatul Unit constituie, din perspectiva dreptului Uniunii, o situație în care toate elementele se limitează la interiorul unui singur stat membru.

În această privință, desigur, Curtea a constatat deja, după cum au arătat toate persoanele interesate, că Gibraltarul nu face parte din Regatul Unit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 septembrie 2003, Comisia/Regatul Unit, C‑30/01, EU:C:2003:489, punctul 47, și Hotărârea din 12 septembrie 2006, Spania/Regatul Unit, C‑145/04, EU:C:2006:543, punctul 15). Această împrejurare nu poate fi însă decisivă pentru a se stabili dacă două teritorii trebuie să fie asimilate unui singur stat membru în scopul aplicabilității dispozițiilor referitoare la libertățile fundamentale.

În ceea ce privește, în primul rând, condițiile în care articolul 56 TFUE se aplică Gibraltarului, este adevărat că articolul 355 alineatul (3) TFUE nu precizează că acest articol 56 se aplică Gibraltarului „în aceleași condiții ca Regatului Unit”. În aceste împrejurări, trebuie amintit că articolul 355 alineatul (3) TFUE extinde aplicabilitatea dispozițiilor dreptului Uniunii la teritoriul Gibraltarului, sub rezerva unor excluderi expres prevăzute de Actul de aderare din 1972, care nu vizează însă libera prestare a serviciilor. În plus, faptul, invocat de guvernul Gibraltarului, că articolul 56 TFUE se aplică Gibraltarului în temeiul articolului 355 alineatul (3) TFUE și Regatului Unit în temeiul articolului 52 alineatul (1) TUE este lipsit de relevanță în această privință.

În al doilea rând, nu există alte elemente care să permită ca relațiile dintre Gibraltar și Regatul Unit să fie considerate, în scopul articolului 56 TFUE, ca fiind asemănătoare celor care există între două state membre. Dimpotrivă, asimilarea schimburilor dintre Gibraltar și Regatul Unit celor dintre statele membre ar avea ca rezultat negarea legăturii recunoscute la articolul 355 alineatul (3) TFUE între acest teritoriu și acest stat membru.

(a se vedea punctele 35, 36 și 38-42 și dispozitivul)