Cauza T‑65/11

Recombined Dairy System A/S

împotriva

Comisiei Europene

„Uniune vamală – Import de concentrate de lactoglobulină provenind din Noua Zeelandă – Recuperare ulterioară a taxelor la import – Cerere de remitere a taxelor la import – Articolul 220 alineatul (2) litera (b) și articolul 236 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 5 iunie 2013

1.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Rambursarea sau remiterea taxelor la import sau la export – Excepție – Interpretare strictă

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 220 alin. (2) lit. (b) și art. 239]

2.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții pentru neînscrierea în evidența contabilă a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Caracter cumulativ

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 220 alin. (2) lit. (b)]

3.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții pentru neînscrierea în evidența contabilă a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Eroare din partea autorităților competente – Lipsa eliberării de informații tarifare obligatorii – Irelevanță

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 220 alin. (2) lit. (b)]

4.      Uniune vamală – Aplicarea reglementării vamale – Produse clasificate la aceeași poziție tarifară – Încrederea legitimă a debitorului – Neeliberarea de către Comisie a unor informații tarifare obligatorii care să confirme clasificarea respectivă – Irelevanță

[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, art. 220 alin. (2) lit. (b); Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, art. 871 alin. (5)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 22)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 23)

3.      În temeiul articolului 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, se poate considera că autoritățile competente au comis o eroare în situația în care nu au ridicat nicio obiecție cu privire la clasificarea tarifară a mărfurilor efectuată de operatorul economic în declarațiile sale vamale, în condițiile în care declarațiile respective conțineau toate datele factuale necesare aplicării reglementării în cauză, astfel încât un control pe care autoritățile competente îl pot efectua ulterior să nu poată revela un element nou. Aceasta este în special situația atunci când toate declarațiile vamale prezentate de operatorul economic au fost complete, în sensul că în acestea se menționa, printre altele, desemnarea mărfurilor potrivit specificațiilor din nomenclatură alături de poziția tarifară declarată, iar importurile în discuție au fost destul de numeroase și s‑au desfășurat într‑o perioadă relativ îndelungată fără ca poziția tarifară să fi fost contestată.

Articolul 220 alineatul (2) litera (b) menționat, care prevede dreptul ca taxele vamale la import sau la export să nu fie înscrise ulterior în evidența contabilă în caz de eroare comisă de autoritățile vamale, este aplicabil și în situații în care reclamanta nu ar fi titulara sau nu ar fi solicitat eliberarea unei informații tarifare obligatorii. Astfel, împrejurarea că reclamanta nu a solicitat o informație tarifară obligatorie pentru produsele respective nu semnifică, în sine, că autoritățile vamale nu au comis erori.

(a se vedea punctele 24, 25 și 27)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 33)