Cauzele conexate C‑175/08, C‑176/08, C‑178/08 și C‑179/08

Aydin Salahadin Abdulla și alții

împotriva

Bundesrepublik Deutschland

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht)

„Directiva 2004/83/CE — Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară — Calitate de «refugiat» — Articolul 2 litera (c) — Încetarea statutului de refugiat — Articolul 11 — Schimbarea circumstanțelor — Articolul 11 alineatul (1) litera (e) — Refugiat — Temere nefondată de persecuție — Apreciere — Articolul 11 alineatul (2) — Revocarea statutului de refugiat — Probă — Articolul 14 alineatul (2)”

Sumarul hotărârii

1.        Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite

(art. 68 CE și 234 CE)

2.        Vize, azil, imigrare — Politica privind azilul — Statutul de refugiat sau statutul conferit prin protecție subsidiară — Directiva 2004/83 — Încetarea statutului de refugiat

[Directiva 2004/83 a Consiliului, art. 2 lit. (c), art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) lit. (e)]

3.        Vize, azil, imigrare — Politica privind azilul — Statutul de refugiat sau statutul conferit prin protecție subsidiară — Directiva 2004/83 — Încetarea statutului de refugiat

[Directiva 2004/83 a Consiliului, art. 2 lit. (e), art. 4 și art. 11 alin. (1) lit. (e)]

4.        Vize, azil, imigrare — Politica privind azilul — Statutul de refugiat sau statutul conferit prin protecție subsidiară — Directiva 2004/83 — Încetarea statutului de refugiat

[Directiva 2004/83 a Consiliului, art. 2 lit. (c) și art. 11 alin. (1) lit. (e)]

5.        Vize, azil, imigrare — Politica privind azilul — Statutul de refugiat sau statutul conferit prin protecție subsidiară — Directiva 2004/83 — Încetarea statutului de refugiat

[Directiva 2004/83 a Consiliului, art. 4 alin. (4) și art. 11 alin. (1) lit. (e)]

1.        Nu rezultă nici din textul articolelor 68 CE și 234 CE, nici din obiectul procedurii instituite prin această din urmă dispoziție că autorii Tratatului CE ar fi intenționat să excludă din competența Curții trimiterile preliminare privind o directivă în cazul particular în care dreptul național al unui stat membru face trimitere la conținutul dispozițiilor acestei directive pentru a determina normele aplicabile unei situații pur interne a acestui stat. Astfel, într‑un asemenea caz, există un interes comunitar cert ca, pentru evitarea unor viitoare divergențe de interpretare, dispozițiile preluate din dreptul comunitar să primească o interpretare uniformă, oricare ar fi condițiile în care acestea urmează să fie aplicate.

(a se vedea punctul 48)

2.        Articolul 11 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2004/83 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că:

– statutul de refugiat al unei persoane încetează atunci când, având în vedere o schimbare a circumstanțelor care este semnificativă și nu este provizorie, ce a avut loc în țara terță vizată, circumstanțele care au justificat temerea acesteia de a fi persecutată pentru unul dintre motivele menționate la articolul 2 litera (c) din Directiva 2004/83 și în urma cărora a fost recunoscută ca refugiat au încetat să existe, iar această persoană nu are alte motive pentru a se teme să fie „persecutată” în sensul articolului 2 litera (c) din directivă;

– în vederea aprecierii unei schimbări a circumstanțelor, autoritățile competente ale statului membru trebuie să verifice, în raport cu situația personală a refugiatului, dacă agentul sau agenții de protecție menționați la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2004/83 au luat măsuri rezonabile pentru a împiedica persecuția, dacă aceștia dispun astfel, printre altele, de un sistem juridic eficient care să permită descoperirea, urmărirea penală și sancționarea acțiunilor ce constituie o persecuție și dacă, în caz de încetare a statutului său de refugiat, resortisantul respectiv va avea acces la o astfel de protecție;

– agenții de protecție menționați la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/83 pot cuprinde organizații internaționale care controlează statul sau o parte importantă din teritoriul acestuia, inclusiv prin intermediul prezenței unei forțe multinaționale pe acest teritoriu.

(a se vedea punctul 76 și dispozitiv 1)

3.        În cadrul conceptului de protecție internațională, Directiva 2004/83 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate reglementează două sisteme distincte de protecție, și anume, pe de o parte, statutul de refugiat și, pe de altă parte, statutul conferit prin protecție subsidiară; astfel, articolul 2 litera (e) din directivă prevede că persoana care poate beneficia de protecție subsidiară este cea care nu poate fi considerată refugiat. În consecință, cu excepția încălcării domeniilor respective ale celor două sisteme de protecție, încetarea primului nu poate fi condiționată de constatarea că nu sunt întrunite cerințele de aplicare ale celui de al doilea sistem.

În sistemul acestei directive, încetarea eventuală a statutului de refugiat are loc fără a aduce atingere dreptului persoanei vizate de a solicita acordarea statutului conferit prin protecție subsidiară, atunci când există toate elementele necesare, prevăzute la articolul 4 din directivă, pentru a stabili că sunt îndeplinite condițiile de natură să justifice o astfel de protecție, menționate la articolul 15 din aceeași directivă.

(a se vedea punctele 78-80)

4.        Atunci când circumstanțele care au determinat acordarea statutului de refugiat au încetat să existe, iar autoritățile competente ale statului membru verifică faptul că nu există alte circumstanțe care justifică temerea persoanei vizate de a fi persecutată, fie pentru același motiv precum cel aflat inițial în discuție, fie pentru unul dintre celelalte motive menționate la articolul 2 litera (c) din Directiva 2004/83 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate, criteriul probabilității ce are rol în aprecierea riscului care rezultă din aceste alte circumstanțe este același precum cel aplicat la momentul acordării statutului de refugiat.

Astfel, în aceste două etape ale examinării, aprecierea se referă la aceeași problemă de a stabili dacă circumstanțele stabilite constituie sau nu constituie o amenințare de asemenea natură încât persoana vizată să se poată teme în mod întemeiat, în raport cu situația sa personală, de a fi supusă în mod real la acte de persecuție. Această apreciere a importanței riscului trebuie, în toate cazurile, să fie realizată cu vigilență și cu prudență, din moment ce este vorba despre aspecte privind integritatea persoanei și libertățile individuale, aspecte care fac parte din valorile fundamentale ale Uniunii.

(a se vedea punctele 89-91 și dispozitiv 2)

5.        Articolul 4 alineatul (4) din Directiva 2004/83 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate, în măsura în care oferă precizări privind amploarea, din punctul de vedere al forței probante, a unor acte sau amenințări anterioare de persecuție, își poate găsi aplicarea atunci când autoritățile competente intenționează să revoce statutul de refugiat în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2004/83, iar persoana interesată, pentru a justifica persistența unei temeri fondate de persecuție, invocă circumstanțe diferite de cele în urma cărora a fost recunoscută ca refugiat. Totuși, această situație nu se regăsește în mod normal decât atunci când motivul de persecuție este diferit de cel reținut la momentul acordării statutului de refugiat și atunci când există acte sau amenințări anterioare de persecuție care prezintă o legătură cu motivul de persecuție examinat în această etapă.

(a se vedea punctul 100 și dispozitiv 3)