Recurs introdus la 24 ianuarie 2013 de Mario Paulo da Silva Tenreiro împotriva Hotărârii pronunțate la 14 noiembrie 2012 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-120/11, da Silva Tenreiro/Comisia

(Cauza T-32/13 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Mario Paulo da Silva Tenreiro (Kraainem, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, J.-N. Louis şi D. Abreu Caldas, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

să declare

că Hotărârea Tribunalului Funcției Publice pronunțată la 14 noiembrie 2012 (cauza F-120/11, da Silva Tenreiro/Comisia) prin care se respinge acţiunea recurentului, este anulată ;

statuând prin noi dispoziţii,

să declare

că decizia Comisiei Europene de respingere a a candidaturii recurentului la postul vacant de director al Direcţiei A "Justiţie civilă" din cadrul Direcţiei generale (DG) "Justiţie", precum şi decizia de numire în acest post a doamnei Y, sunt anulate ;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă două motive.

Primul motiv este întemeiat pe o denaturare a situaţiei de fapt :

pe de o parte, întrucât TFP ar fi considerat că termenul "background" utilizat în anunţul pentru ocuparea unui post vacant din procedura în litigiu făcea trimitere la o experienţă, iar nu la o formare. Recurentul susţine că din anunţurile pentru ocuparea unui post vacant publicate de Comisie reiese că atunci când se cere o experienţă profesională, se utilizează termenul "experienţă", iar nu "background";

pe de altă parte, întrucât TFP ar fi considerat că termenul "reglementare" nu făcea trimitere la mecanismele de reglementare, ci la procesul normativ.

Al doilea motiv este întemeiat pe erori de drept, întrucât TFP a examinat indiciile de abuz de putere unul câte unul, iar nu global, fără să încerce să stabilească dacă suma indiciilor permitea, având în vedere numărul de indicii, să repună în discuție prezumţia de legalitate a deciziilor contestate în primă instanţă.

Recurentul arată în plus că TFP nu respectă, având în vedere inegalitatea armelor părţilor, dreptul la un proces echitabil, atunci când refuză să adopte măsuri de organizare a procedurii care permit să confirme indiciile de abuz de putere şi să dovedească un element care nu ar fi putut fi demonstrat decât printr-o astfel de măsură.

____________