Cauza T‑510/15

Roberto Mengozzi

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală TOSCORO – Indicația geografică protejată anterioară «Toscano» – Motiv absolut de refuz – Articolul 142 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 – Articolele 13 și 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 – Declararea nulității parțiale”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 2 februarie 2017

1.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 177 alineatul (1) litera (d)]

2.      Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența Tribunalului – Reexaminarea faptelor în lumina probelor prezentate pentru prima dată în fața sa – Excludere

(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 65)

3.      Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Cerere de declarare a nulității întemeiată pe existența unei indicații geografice protejate – Compatibilitatea Regulamentului nr. 40/94 cu Regulamentul nr. 2081/92

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 142; Regulamentul nr. 2081/92 al Consiliului, art. 13 și art. 14 alin. (1)]

4.      Agricultură – Legislații uniforme – Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare – Regulamentul nr. 2081/92 – Protecția denumirilor înregistrate – Evocarea unei denumiri înregistrate – Noțiune – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 2081/92 al Consiliului, art. 13 alin. (1) lit. (b)]

5.      Agricultură – Legislații uniforme – Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare – Regulamentul nr. 2081/92 – Protecția denumirilor înregistrate – Evocarea unei denumiri înregistrate – Evocarea indicației geografice protejate „Toscano” prin denumirea „toscoro”

[Regulamentul nr. 2081/92 al Consiliului, art. 13 alin. (1) lit. (b)]

6.      Agricultură – Legislații uniforme – Protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare – Regulamentul nr. 2081/92 – Conflict între indicații geografice și mărci – Refuzul înregistrării unei mărci care corespunde uneia dintre situațiile prevăzute la articolul 13 și care se referă la același tip de produse – Același tip de produse – Noțiune

[Regulamentul nr. 2081/92 al Consiliului, art. 14 alin. (1) primul paragraf]

7.      Marcă comunitară – Deciziile Oficiului – Principiul egalității de tratament – Principiul bunei administrări – Practică decizională anterioară a Oficiului – Principiul legalității – Necesitatea unei examinări stricte și complete în fiecare caz concret

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 19)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 21)

3.      Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală este obligat să aplice Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, astfel încât să nu afecteze protecția acordată indicațiilor geografice protejate prin Regulamentul nr. 2081/92 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare. În special, în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2081/92, Oficiul trebuie să refuze înregistrarea oricărei mărci care s‑ar afla în una dintre situațiile vizate la articolul 13 din același regulament și privind același tip de produs și, în cazul în care marca a fost deja înregistrată, să îi declare nulitatea.

(a se vedea punctul 29)

4.      Articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2081/92 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare prevede că denumirile înregistrate sunt protejate împotriva evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată.

Noțiunea de evocare acoperă ipoteza în care termenul utilizat pentru a desemna un produs încorporează o parte a unei denumiri protejate, astfel încât consumatorului, în prezența numelui produsului, îi este indusă, ca imagine de referință, marfa care beneficiază de respectiva denumire. În această privință, trebuie să se țină seama de apropierea fonetică și vizuală care poate exista între denumirile comerciale. De asemenea, trebuie, de la caz la caz, să se țină seama de „proximitatea conceptuală” care există între termeni aparținând unor limbi diferite. Poate exista o evocare a unei denumiri protejate chiar și în lipsa oricărui risc de confuzie între produsele în cauză, ceea ce contează fiind în special ca în percepția publicului să nu se creeze o asociație de idei în privința originii produsului și nici ca un operator să profite în mod nejustificat de reputația unei indicații geografice protejate.

(a se vedea punctele 30 și 31)

5.      Există o apropiere vizuală și fonetică între marca verbală TOSCORO și indicația geografică protejată anterioară Toscano. În această privință, pare legitim să se considere că termenul „toscoro” ar putea evoca indicația geografică protejată „Toscano” atunci când consumatorul se va afla în prezența unor produse de același tip precum cel vizat de indicația geografică protejată în cauză. Astfel, similitudinea vizuală și fonetică va fi de natură să inducă consumatorului, ca imagine de referință, uleiul de măsline care beneficiază de indicația geografică protejată „Toscano” atunci când se va afla în prezența unui produs de același tip cu denumirea „toscoro”.

(a se vedea punctele 39 și 41)

6.      Articolul 14 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 2081/92 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare prevede că, în cazul în care o indicație geografică este înregistrată în conformitate cu acest regulament, cererea de înregistrare a unei mărci care corespunde uneia din situațiile prevăzute la articolul 13 și care se referă la același tip de produse se refuză. Produsul în cauză nu trebuie, așadar, să fie în mod necesar identic cu produsul care face obiectul indicației geografice protejate, ci trebuie numai să aibă anumite caracteristici comune cu acesta.

(a se vedea punctul 44)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 47)