Acțiune introdusă la 28 mai 2020 – ACMO și alții/SRB

(Cauza T-330/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: ACMO Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) și alți 69 de reclamanți (reprezentanți: T. Soames, N. Chesaites, avocați, și R. East, Solicitor)

Pârât: Comitetul unic de rezoluție

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

anularea articolului 2 din Decizia SRB/EES/2020/52 a Comitetului Unic de Rezoluție din 17 martie 2020, prin care se urmărește să se determine dacă trebuie să se acorde o despăgubire acționarilor și creditorilor vizați de măsurile de rezoluție privind Banco Popular Español SA (denumită în continuare „decizia atacată”), și/sau

anularea articolului 1 din decizia atacată și/sau

anularea articolului 3 din decizia atacată și/sau

cu titlu subsidiar, anularea în întregime a deciziei atacate;

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată, în special constatarea că nu se datorează creditorilor (printre care reclamanții) nicio despăgubire în temeiul articolului 76 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului¹ (articolul 2), este afectată de erori vădite de apreciere și de erori de drept și încalcă, așadar, dreptul de proprietate al reclamanților. Mai exact, reclamanții susțin că SRB a săvârșit erori vădite de apreciere și erori de drept atunci când a adoptat decizia atacată în temeiul raportului de evaluare („raportul de evaluare 3”) și al „clarificării” acestui raport, anexată la decizia atacată, elaborate de Deloitte Réviseurs d’Entreprises (denumită în continuare „Deloitte”), potrivit cărora reclamanții nu ar fi recuperat nimic dacă Banco Popular ar fi fost supusă unei proceduri normale de insolvabilitate în Spania.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia SRB de a încredința evaluarea 3 către Deloitte este afectată de erori vădite de apreciere sau de erori de drept, dat fiind că Deloitte nu îndeplinea criteriul fundamental de independență prevăzut la articolul 20 alineatul (16) din Regulamentul nr. 806/2014.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că SRB a delegat către Deloitte în mod necuvenit puterea sa de decizie conferită de Regulamentul nr. 806/2014, cu încălcarea principiului stabilit de jurisprudența Uniunii în Hotărârea de principiu Meroni² .

____________

¹ Regulamentul (UE) 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

² Hotărârea din 13 iunie 1958, Meroni/Înalta Autoritate, cauza C-9/56, EU:C:1958:7.