Acțiune introdusă la 28 iulie 2014 – Ackermann Saatzucht și alții/Parlamentul și Consiliul
(Cauza T-559/14)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamante: Ackermann Saatzucht GmbH & Co. KG (Irlbach, Germania); Böhm-Nordkartoffel Agrarproduktion GmbH & Co. OHG (Hohenmocker, Germania); Deutsche Saatveredelung AG (Lippstadt, Germania); Ernst Benary, Samenzucht GmbH, (Hann. Münden, Germania); Freiherr Von Moreau Saatzucht GmbH (Osterhofen, Germania); Hybro Saatzucht GmbH & Co. KG (Kleptow, Germania); Klemm + Sohn GmbH & Co. KG (Stuttgart, Germania); KWS Saat AG (Einbeck, Germania); Norddeutsche Pflanzenzucht Hans-Georg Lembke KG (Hohenlieth, Germania); Nordsaat Saatzuchts GmbH (Halberstadt, Germania); Peter Franck-Oberaspach (Schwäbisch Hall, Germania); P.H. Petersen Saatzucht Lundsgaard GmbH (Grundhof, Germania); Saatzucht Streng – Engelen GmbH & Co. KG (Uffenheim, Germania); Saka Pflanzenzuch
t GmbH & Co. KG (Hamburg, Germania); Strube Research GmbH &
Co. KG (Söl
lingen, Germania); Gartenbau und Spe
zialkulturen Westhoff GbR (Südlohn-Oeding, Germa
nia); și W. von Borries-Eckendorf GmbH & Co. KG (Leopoldshöhe, Germania) (reprezentanți: P. de Jong, P. Vlaemminck și B. Van Vooren, avocați)Pârâte: Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul EuropeanConcluziileReclamantele solicită Tribunalului:declararea admisibilității acțiunii în anulare;anularea Regulamentului (UE) nr. 511/2014 al Parlamentului Eu
ropean și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de conformitate destinat
e utilizatorilor prevăzute în Proto
colul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice ș
i împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune (JO L 150, p. 59) șiobligarea Parlamentului European și a Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.Motivele și principalele argumenteÎn susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.Primul motiv, întemeiat pe faptul că Uniunea Europeană este parte la Convenția internațională privind protecția noilor soiuri de plante, pusă în aplicare în cadrul Uniunii prin Regulamentul de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante1 . Articolul 15 litera (c) din acest regulament recunoaște așa-numita exceptare a amelioratorilor, care constă în aceea că domeniul de aplicare al protecției soiurilor de plante nu se extinde asupra„actelor efectuate în vederea creării, a descoperirii și a dezvoltării altor soiuri”. Actul atacat reprezintă o limitare drastică a exceptării amelioratorilor, încălcând astfel o obligație internațională a Uniunii, constrângătoare și direct aplicab
ilă. De asemenea, exceptarea amelioratorilor este recunoscută la articolul 27 din Acordul privind Curtea Unică în materie de Brevete. Deși Uniunea nu este parte la acest acord, actul atacat impune în esență statelor membre să încalce obligațiile internaționale care le revin în temeiul acordului.Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că, în calitate de parte contractantă la Convenția privind diversitatea biologică și în temeiul articolului 3
alineatul (5) TUE, Uniunea Europeană este obligată să încurajeze menținerea biodiversității Pământului. Regulamentul atacat va avea un efect inhibitor semnificativ asupra tuturor eforturilor legate de protecția biodiversității plantelor, impietând astfel asupra acestei obligații internaționale.Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că actul atacat este întemeiat exclusiv pe articolul 192 alineatul (1) TFUE. Potrivit unei jurisprudențe constante, alegerea temeiului juridic al unui act trebuie să se întemeieze pe elemente obiective care pot fi supuse controlului jurisdicțional. În măsura în care actul urmărește să instituie măsuri de conformitate destinate utilizatorilor de pe piața internă a Uniunii, regulamentul ar fi trebuit să se întemeieze pe articolul 114 TFUE. Alegerea temeiului juridic are implicații asupra conținutului actului, întrucât obiectivele pentru care pot fi folosite temeiurile juridice sunt complet diferite, afectând astfel în mod substanțial procesul legislativ.Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul încalcă în mod vădit principiul proporționalității prevăzut la articolul 5 alineatul (4) TUE, întrucât: în primul rând, analiza de impact nu a stabilit nicio legătură între datele cantitative și concluzii, care se întemeiau doar pe argumente „calitative”; în al doilea rând, în mod vădit, nu s-a ținut cont de faptul că sectorul selecției soiurilor va fi afectat în mod grav și evident ca urmare a faptului că resursele genetice reprezintă esența însăși a acestui sector, iar nu doar un element accesoriu al activității respective; în al treilea rând, regulamentul impune în mod vădit restricții disproporționate articolului 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; în al patrulea rând, acesta impune sectorului selecției soiurilor o obligație de facto nelimitată, constând în înregistrarea și păstrarea informațiilor referitoare la activitățile sale; în sfârșit, există măsuri mai puțin oneroase, astfel cum rezultă din Tratatul internațional privind res
ursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură.Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că regulamentul atacat creează o situație de incertitudine juridică vădită pentru amelioratori, întrucât: în primul rând, domeniul de aplicare al acestuia depinde de aspectul dacă statele aleg să își exercite sau să nu își exercite suveranitatea în domeniul resurselor genetice; în al doilea rând, acesta se întemeiază pe definiții care se pretează la diferite interpretări și care nu permit să se stabilească dacă o resursă genetică poate fi considerată drept „utilizată”; în al treilea rând, faptul că acesta se pretează la diferite interpretări face posibilă o aplicare retroactivă de facto; în sfârșit, dezvoltarea de bune practici este doar „susceptibilă” să reducă, pentru utilizatorii cărora li se aplică regulamentul atacat, riscul neconformității cu normele.