Language of document : ECLI:EU:F:2009:131

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

29 septembrie 2009

Cauza F‑125/07

Armin Hau

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2006 – Neînscriere pe lista funcționarilor promovați – Examinare comparativă a meritelor – Prag de referință – Neluare în considerare a calității de promovabil”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Hau solicită anularea deciziei Parlamentului European publicate la 21 noiembrie 2006 de a nu include numele său în lista funcționarilor promovați la gradul B*7 în cadrul exercițiului de promovare 2006

Decizia: Anulează decizia Parlamentului European, publicată la 21 noiembrie 2006, de a nu îl include pe reclamant în lista funcționarilor promovați la gradul B*7 în cadrul exercițiului de promovare 2006. Obligă Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Posibilitate de motivare a unei decizii de nepromovare în faza precontencioasă – Consecințe

[Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf și art. 90 alin. (2)]

2.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Luare în considerare a unei propuneri de promovare în cadrul exercițiului precedent

(Statutul funcționarilor, art. 45)

1.      Administrația are posibilitatea de a motiva o decizie de nepromovare în faza precontencioasă. Cu toate acestea, atunci când administrația face uz de această facultate, trebuie să se constate că îi privează pe funcționarii vizați de posibilitatea de a introduce o reclamație cunoscând motivele deciziei atacate și, prin urmare, de a dezvolta în consecință propriile argumente. Așadar, în situația în care un funcționar a luat cunoștință de motivele unei decizii numai în stadiul respingerii reclamației, administrația nu îi poate opune respectarea principiului concordanței între reclamație și cererea introductivă în privința motivelor sau a criticilor referitoare la motivare.

(a se vedea punctul 24)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 12 februarie 1992, Volger/Parlamentul European, T‑52/90, Rec., p. II‑121, punctul 36

2.      Pentru evaluarea meritelor care trebuie luate în considerare în decizia de promovare prevăzută la articolul 45 din statut, administrația dispune de o largă putere de apreciere. Astfel, controlul instanței comunitare trebuie să se limiteze la problema dacă, având în vedere căile și mijloacele care au putut conduce administrația la aprecierea sa, aceasta s‑a menținut în limite care nu sunt criticabile și nu a făcut uz de puterea sa în mod vădit eronat.

Cu toate acestea, existența unei largi puteri de apreciere nu poate scuti administrația de obligația de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate elementele relevante ale speței. Faptul de a fi fost propus pentru promovare în cadrul exercițiului de promovare anterior exercițiului în litigiu constituie un element relevant referitor la merit, cu condiția ca meritul funcționarului să nu fi scăzut după exercițiul de promovare în cursul căruia a fost propus pentru promovare.

Pe de altă parte, lipsa sistematică a luării în considerare a calității de promovabil ar putea prezenta riscul de a se crea o discriminare între funcționarii candidați la promovare, din moment ce ar conduce la tratarea în același mod a unor situații diferite din punct de vedere obiectiv. Astfel, întrucât împrejurarea că un funcționar a atins deja pragul de promovare în cadrul exercițiului de promovare precedent este legată intrinsec de meritele de care acesta a dat dovadă anterior îl plasează într‑o situație diferită, în raport cu acest aspect al meritului său, față de cea a persoanelor care nu au atins pragul respectiv de promovare în cadrul exercițiului precedent.

(a se vedea punctele 26-28)

Trimitere la:

Curte: 23 octombrie 1986, Vaysse/Comisia, 26/85, Rec., p. 3131, punctul 26; 21 noiembrie 1991, Technische Universität München, C‑269/90, Rec., p. I‑5469, punctul 14

Tribunalul de Primă Instanță: 11 decembrie 1991, Frederiksen/Parlamentul European, T‑169/89, Rec., p. II‑1403, punctul 69; 4 mai 2005, Sena/AESA, T‑30/04, RecFP, p. I‑A‑113 și II-519, punctul 80; 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II-1169, punctul 69

Tribunalul Funcției Publice: 10 octombrie 2007, Berrisford/Comisia, F‑107/06, RepFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A-1-0000, punctul 76