HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
20 noiembrie 2007
Cauza T‑308/04
Francesco Ianniello
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică — Funcționari — Raport asupra evoluției carierei — Exercițiul de evaluare 2001/2002 — Acțiune în anulare — Acțiune în despăgubire”
Obiectul: Acțiune având ca obiect anularea raportului asupra evoluției carierei întocmit în privința reclamantului referitor la exercițiul 2001/2002, precum și plata unei despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit
Decizia: Anulează decizia de adoptare a raportului asupra evoluției carierei întocmit în privința reclamantului referitor la exercițiul 2001/2002. Respinge celelalte capete de cerere. Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.
Sumarul hotărârii
1. Excepție de nelegalitate — Conținut — Acte a căror ilegalitate poate fi invocată
(art. 241 CE)
2. Funcționari — Statut — Dispoziții generale de aplicare
(Statutul funcționarilor, art. 110)
3. Funcționari — Evaluare — Comitetul paritar de evaluare — Componență
(Statutul funcționarilor, art. 43)
4. Funcționari — Evaluare — Comitetul paritar de evaluare — Obligația de a nu participa în calitate de membru în comitetul paritar de evaluare a persoanelor responsabile cu administrarea personalului care au interese incompatibile cu misiunea lor — Conținut
(Statutul funcționarilor, art. 43)
5. Funcționari — Evaluare — Respectarea dreptului la apărare — Conținut
(Statutul funcționarilor, art. 43)
1. Articolul 241 CE este expresia unui principiu general care asigură fiecărei părți dreptul de a contesta, în vederea obținerii anulării unei decizii care o privește în mod direct și individual, validitatea actelor instituționale anterioare care constituie temeiul juridic al deciziei atacate, dacă această parte nu dispune de dreptul de a formula, în temeiul articolului 230 CE, o acțiune directă împotriva acestor acte, ale căror consecințe le suportă, astfel, fără să fi fost în măsură să solicite anularea lor. Articolul 241 CE are, așadar, ca scop să protejeze interesele justițiabilului împotriva aplicării unui act normativ ilegal, întrucât efectele unei hotărâri care constată inaplicabilitatea se limitează numai la părțile în litigiu, iar această hotărâre nu pune în discuție actul însuși, devenit inatacabil.
În măsura în care scopul articolului 241 CE nu este de a permite unei părți să conteste aplicabilitatea oricărui act cu caracter general în favoarea unei acțiuni, conținutul unei excepții de nelegalitate trebuie să se limiteze la ceea ce este indispensabil soluționării litigiului. Prin urmare, actul general a cărui ilegalitate este invocată trebuie să fie aplicabil, direct sau indirect, în speța care face obiectul acțiunii și trebuie să existe un raport juridic direct între decizia individuală atacată și actul general în cauză. Existența unei astfel de legături poate totuși să se deducă din constatarea că decizia atacată se bazează în esență pe o dispoziție a actului a cărui legalitate este contestată, chiar dacă aceasta din urmă nu constituie în mod formal temeiul său juridic.
(a se vedea punctele 32 și 33)
Trimitere la: Curte 14 decembrie 1962, Wöhrmann și Lütticke/Comisia, 31/62 și 33/62, Rec., p. 965; Curte 31 martie 1965, Macchiorlati Dalmas/Înalta Autoritate, 21/64, Rec., p. 227; Curte 13 iulie 1966, Italia/Consiliul și Comisia, 32/65, Rec., p. 563; Curte 21 februarie 1974, Kortner și alții/Consiliul și alții, 15/73-33/73, 52/73, 53/73, 57/73-109/73, 116/73, 117/73, 123/73 și 135/73-137/73, Rec., p. 177, punctele 36 și 37; Curte 6 martie 1979, Simmenthal/Comisia, 92/78, Rec., p. 777, punctul 39; Curte 19 ianuarie 1984, Andersen și alții/Parlamentul European, 262/80, Rec., p. 195, punctul 6; Tribunal 26 octombrie 1993, Reinarz/Comisia, T‑6/92 și T‑52/92, Rec., p. II‑1047, punctul 57, Tribunal 12 decembrie 1996, Altmann și alții/Comisia, T‑177/94 și T‑377/94, Rec., p. II‑2041, punctul 119; Tribunal 4 martie 1998, De Abreu/Curtea de Justiție, T‑146/96, RecFP, p. I‑A‑109 și II‑281, punctele 25 și 29
2. Dispozițiile generale de aplicare adoptate în cadrul articolului 110 primul paragraf din statut pot stabili criterii care pot ghida administrația în exercitarea puterii sale discreționare sau pot preciza domeniul de aplicare al dispozițiilor statutare cărora le lipsește claritatea. Totuși, dispozițiile acestea nu ar putea, în niciun caz, să instituie în mod legal norme care derogă de la dispozițiile ierarhic superioare, precum dispozițiile din statut sau principiile generale de drept.
(a se vedea punctul 38)
Trimitere la: Tribunal 14 decembrie 1990, Brems/Consiliul, T‑75/89, Rec., p. II‑899, punctul 29; Tribunal 25 octombrie 2005, Fardoom și Reinard/Comisia, T‑43/04, RecFP, p. I‑A‑329 și II‑1465, punctul 36 și jurisprudența citată
3. În temeiul articolului 8 alineatul (5) din Dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din statut adoptate de Comisie, misiunea comitetului paritar de evaluare este de a veghea, fără a se substitui evaluatorilor în aprecierea muncii persoanei interesate, la respectarea echității și a obiectivității în întocmirea raportului asupra evoluției carierei și la conformitatea sa cu normele obișnuite de evaluare, precum și la aplicarea corectă a procedurilor. Având în vedere această misiune, gradul membrilor comitetului nu este luat în considerare și, în special, numai din faptul de a fi încadrat în același grad ca persoana interesată nu se poate deduce că un membru al comitetului paritar de evaluare se găsește într‑o situație de conflict de interese de natură să compromită imparțialitatea sa.
(a se vedea punctele 41-43)
Trimitere la: Tribunal 12 iulie 2005, De Bry/Comisia, T‑157/04, RecFP, p. I‑A‑199 și II‑901, punctul 49
4. Din prevederile articolului 8 alineatele (1) și (6) din Dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din statut adoptate de Comisie reiese că numai împrejurarea că este responsabil pentru administrarea personalului nu poate să îi confere unui membru al comitetului paritar de evaluare obligația de a se abține și de a fi înlocuit cu un supleant în cazul examinării unor acțiuni formulate de reprezentanți ai personalului. Astfel, această obligație nu se impune membrilor comitetului paritar de evaluare decât în măsura în care aceștia au interese incompatibile cu misiunea lor. Un risc pur abstract de conflict de interese nu este suficient pentru a concluziona că un membru al comitetului paritar de evaluare care este responsabil cu administrarea personalului are efectiv interese incompatibile cu misiunea sa.
(a se vedea punctul 54)
5. În cadrul sistemului de notare instituit de Comisie, principiul fundamental al respectării dreptului la apărare trebuie să permită persoanei interesate, în cursul procedurii de evaluare, să se apere în raport cu afirmații legate de fapte care pot fi reținute împotriva sa. Cu toate acestea, principiul respectării dreptului la apărare nu presupune că evaluatorul de apel este limitat în privința consultărilor necesare pentru a‑și îndeplini misiunea cu diligență. Astfel, evaluatorul de apel poate consulta superiorii ierarhici ai funcționarului evaluat, fără ca această consultare să implice în mod necesar o dezbatere contradictorie cu funcționarul evaluat. În acest context, evaluatorul de apel poate chiar să solicite evaluatorului explicații sau precizări în legătură cu aprecierile acestuia din urmă care figurează în raportul asupra evoluției carierei. Cu toate acestea, explicațiile sau precizările furnizate nu trebuie să modifice, pe fond, conținutul aprecierii inițiale incluse în raportul asupra evoluției carierei de către același evaluator. Dacă din acestea reiese o astfel de modificare, evaluatorul de apel trebuie, respectând dreptul la apărare al funcționarului vizat, să îi acorde acestuia posibilitatea de a‑și prezenta observațiile asupra noii aprecieri a evaluatorului. Astfel, în speță, observațiile prezentate anterior de același funcționar în etape precedente ale procedurii de evaluare nu pot fi considerate suficiente, acestea fiind întocmite în raport cu o apreciere diferită a evaluatorului.
(a se vedea punctele 70, 73 și 74)