HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
15 iunie 2010(*)
„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare – Colorarea în portocaliu a vârfului unei șosete – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”
În cauza T‑547/08,
X Technology Swiss GmbH, cu sediul în Wollerau (Elveția), reprezentată de A. Herbertz și R. Jung, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de doamna C. Jenewein și de domnul G. Schneider, în calitate de agenți,
pârât,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 6 octombrie 2008 (cauza R 846/2008‑4) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului care constă în colorarea în portocaliu a vârfului unei șosete,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din doamnele I. Pelikánová (raportor), președinte, K. Jürimäe și domnul S. Soldevila Fragoso, judecători,
grefier: domnul N. Rosner, administrator,
având în vedere cererea depusă la grefa Tribunalului la 12 decembrie 2008,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 17 martie 2009,
având în vedere memoriul în replică depus la grefa Tribunalului la 5 mai 2009,
având în vedere memoriul în duplică depus la grefa Tribunalului la 26 iunie 2009,
în urma ședinței din 26 ianuarie 2010,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 13 ianuarie 2007, reclamanta, X Technology Swiss GmbH, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată, care a fost identificată de reclamantă ca „Altă marcă – Marcă de poziție” privind culoarea „portocaliu (Pantone 16-1359 TPX)”, este reprodusă în continuare:
3 Produsele a căror înregistrare s‑a solicitat fac parte din clasa 25 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, și corespund următoarei descrieri: „Articole de îmbrăcăminte, și anume galanterie pentru încălțăminte, șosete și ciorapi.”
4 Cererea de înregistrare a mărcii era însoțită de următoarea descriere:
„Marca de poziție este caracterizată de o colorare în portocaliu, nuanța «Pantone 16-1359 TPX», sub formă de capișon care acoperă vârful fiecărui articol de galanterie pentru încălțăminte. Aceasta nu acoperă în întregime vârfurile, ci prezintă o limită care, privită din față și din lateral, este aproape orizontală. Marca este întotdeauna într‑un puternic contrast cromatic cu restul articolului de galanterie pentru încălțăminte și se află întotdeauna în același loc.”
5 La 24 aprilie 2008, examinatorul a respins cererea de înregistrare a mărcii pentru motivul că aceasta nu era conformă cu dispozițiile articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009]. La 30 mai 2008, reclamanta a introdus o cale de atac la OAPI împotriva deciziei examinatorului.
6 Prin Decizia din 6 octombrie 2008 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a respins calea de atac.
7 Mai întâi, camera de recurs a apreciat că descrierea mărcii solicitate era inadmisibilă în măsura în care se referea la contrastul dintre culoarea vârfului și culoarea restului șosetei. Astfel, o asemenea descriere nu ar fi suficient de concretă de vreme ce nu ar identifica toate culorile mărcii. Camera de recurs a adăugat că reglementarea aplicabilă nu prevedea categoria „mărcilor de poziție”. În consecință, aceasta a considerat că marca solicitată era o marcă tridimensională sau figurativă care reproduce în mod fidel produsul, marcă ce constă într‑o colorare în portocaliu a vârfului unei șosete albe.
8 Ulterior, camera de recurs a considerat că produsele vizate de marca solicitată se adresează oricărui consumator final, dat fiind că era vorba despre obiecte de uz curent care aparțin mai degrabă segmentului inferior de prețuri. Potrivit camerei de recurs, publicul relevant nu acordă decât un grad redus de atenție unor astfel de produse.
9 În sfârșit, camera de recurs a apreciat că marca solicitată ar fi percepută de publicul relevant ca o prezentare a produsului impusă de aspecte estetice sau funcționale. În această privință, camera de recurs s‑a referit, în primul rând, la existența unei multitudini de design‑uri de șosete, în al doilea rând, la caracterul obișnuit al colorării anumitor părți ale acestora din urmă, inclusiv în portocaliu, în al treilea rând, la faptul că această colorare a vârfului putea indica prezența unui element funcțional, și anume o întărire, și, în al patrulea rând, la faptul că publicul relevant nu era obișnuit să perceapă colorarea vârfului unei șosete ca indicator al originii. În consecință, potrivit camerei de recurs, marca solicitată este lipsită de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94.
Concluziile părților
10 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
11 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
12 Reclamanta invocă un motiv unic întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. Motivul unic prezintă două aspecte, întemeiate, primul, pe o eroare cu privire la calificarea mărcii solicitate și, al doilea, pe o eroare de apreciere în ceea ce privește caracterul distinctiv al mărcii solicitate.
13 OAPI contestă temeinicia argumentelor reclamantei.
Cu privire la primul aspect al motivului unic, întemeiat pe o eroare cu privire la calificarea mărcii solicitate
Argumentele părților
14 Reclamanta arată că „mărcile de poziție” constituie o categorie specială de mărci, cu toate că nu este prevăzută în mod expres de legislație. Astfel, o „marcă de poziție” ar avea ca obiect protecția unui semn bidimensional sau tridimensional plasat într‑un mod stabilit cu precizie pe suprafața unui produs ori pe suprafața unei părți a acestuia. Protecția conferită unei „mărci de poziție” nu ar privi decât utilizarea sa concretă pe produsele avute în vedere.
15 În consecință, reclamanta apreciază că jurisprudența referitoare la mărcile tridimensionale nu este relevantă în speță, întrucât marca solicitată nu privește forma șosetei sau alte caracteristici ale acesteia, ci aplicarea unui semn particular, constând în colorarea într‑o anumită nuanță, pe o parte precis determinată a suprafeței sale.
16 Reclamanta adaugă că, în numeroase decizii anterioare, OAPI ar fi recunoscut capacitatea „mărcilor de poziție” de a fi înregistrate ca mărci.
17 OAPI contestă temeinicia argumentelor reclamantei în ceea ce privește aplicabilitatea în speță a jurisprudenței referitoare la mărcile tridimensionale.
Aprecierea Tribunalului
18 Cu titlu introductiv, trebuie să se observe că, atât în înscrisuri, cât și în cadrul ședinței, reclamanta a confirmat că cererea sa de înregistrare nu viza decât colorarea în „portocaliu (Pantone 16-1359 TPX)” a vârfului unui articol de galanterie pentru încălțăminte, astfel cum este reprodusă la punctul 2 de mai sus, cu excluderea altor părți ale produsului respectiv. Reclamanta califică marca astfel definită ca „marcă de poziție”.
19 În ceea ce privește această calificare, trebuie observat că nici Regulamentul nr. 40/94, nici Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 (JO L 303, Ediție specială, p. 1, 17/vol. 1, p. 189) nu menționează „mărcile de poziție” ca o categorie specială de mărci. Cu toate acestea, în măsura în care articolul 4 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 4 din Regulamentul nr. 207/2009) nu conține o listă exhaustivă a semnelor susceptibile să constituie mărci comunitare, această împrejurare este lipsită de relevanță în ceea ce privește caracterul înregistrabil al „mărcilor de poziție”.
20 În plus, rezultă că „mărcile de poziție” se apropie de categoria mărcilor figurative și tridimensionale, de vreme ce vizează aplicarea de elemente figurative sau tridimensionale pe suprafața unui produs.
21 Cu toate acestea, calificarea unei „mărci de poziție” ca marcă figurativă sau tridimensională sau ca o categorie specifică de mărci este lipsită de relevanță în cadrul aprecierii caracterului său distinctiv.
22 În conformitate cu prevederile articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt lipsite de caracter distinctiv.
23 Dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că, în sensul acestui articol, caracterul distinctiv al unei mărci înseamnă că această marcă permite să se identifice produsul a cărui înregistrare a fost solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și, prin urmare, să se distingă acel produs de cele ale altor întreprinderi (Hotărârea Curții din 29 aprilie 2004, Procter & Gamble/OAPI, C‑473/01 P și C‑474/01 P, Rec., p. I‑5173, punctul 32, și Hotărârea Curții din 21 octombrie 2004, OAPI/Erpo Möbelwerk, C‑64/02 P, Rec., p. I‑10031, punctul 42).
24 Acest caracter distinctiv trebuie apreciat, pe de o parte, raportat la produsele sau la serviciile a căror înregistrare a fost solicitată și, pe de altă parte, raportat la percepția pe care publicul relevant o are asupra acestora (Hotărârea Curții din 29 aprilie 2004, Procter & Gamble/OAPI, citată anterior, punctul 33, și Hotărârea Curții din 22 iunie 2006, Storck/OAPI, C‑25/05 P, Rec., p. I‑5719, punctul 25).
25 Or, percepția publicului relevant poate să fie influențată de natura semnului a cărui înregistrare a fost solicitată. Astfel, în măsura în care consumatorii medii nu au obiceiul să deducă originea comercială a produselor în funcție de semne care se confundă cu aspectul acelorași produse, astfel de semne sunt distinctive în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 numai dacă se diferențiază în mod semnificativ de normele sau de uzanțele sectorului (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 7 octombrie 2004, Mag Instrument/OAPI, C‑136/02 P, Rec., p. I‑9165, punctele 30 și 31, Hotărârea Curții din 12 ianuarie 2006, Deutsche SiSi‑Werke/OAPI, C‑173/04 P, Rec., p. I‑551, punctele 28 și 31, și Hotărârea Curții din 4 octombrie 2007, Henkel/OAPI, C‑144/06 P, Rep., p. I‑8109, punctele 36 și 37).
26 Elementul determinant pentru aplicabilitatea jurisprudenței citate la punctul 25 de mai sus nu este calificarea semnului vizat ca semn figurativ, tridimensional sau de alt tip, ci faptul că acesta se confundă cu aspectul produsului desemnat. Astfel, acest criteriu a fost aplicat, în afara mărcilor tridimensionale (Hotărârile citate anterior Procter & Gamble/OAPI, Mag Instrument/OAPI și Deutsche SiSi‑Werke/OAPI), unor mărci figurative, care constau într‑o reproducere bidimensională a produsului desemnat (Hotărârea din 22 iunie 2006, Storck/OAPI, C‑25/05 P, citată anterior, și Hotărârea Henkel/OAPI, citată anterior), sau unui semn constituit dintr‑un motiv aplicat pe suprafața produsului (Ordonanța Curții din 28 iunie 2004, Glaverbel/OAPI, C‑445/02 P, Rec., p. I‑6267). De asemenea, jurisprudența consideră că se poate recunoaște un caracter distinctiv intrinsec culorilor și combinațiilor abstracte de culori numai în împrejurări excepționale, dat fiind că acestea se confundă cu aspectul produselor desemnate și că nu sunt utilizate, în principiu, ca mijloace de identificare a originii comerciale (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 6 mai 2003, Libertel, C‑104/01, Rec., p. I‑3793, punctele 65 și 66, și Hotărârea Curții din 24 iunie 2004, Heidelberger Bauchemie, C‑49/02, Rec., p. I‑6129, punctul 39).
27 În aceste împrejurări, trebuie să se verifice dacă marca solicitată se confundă cu aspectul produsului desemnat sau dacă este, dimpotrivă, independentă de acesta.
28 Or, potrivit informațiilor furnizate de reclamantă, marca solicitată urmărește protecția unui semn specific, plasat pe o parte determinată a suprafeței produsului desemnat. Astfel, marca solicitată nu poate fi disociată de forma unei părți a acestui produs, și anume de forma vârfului unui articol de galanterie pentru încălțăminte. Prin urmare, este necesar să se considere că marca solicitată se confundă cu aspectul produsului desemnat și că, în consecință, jurisprudența citată la punctul 25 de mai sus este aplicabilă [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 14 septembrie 2009, Lange Uhren/OAPI (Câmpuri geometrice pe cadranul unui ceas), T‑152/07, nepublicată în Repertoriu, punctele 74-83].
29 În ceea ce privește argumentul reclamantei referitor la deciziile anterioare ale OAPI, trebuie amintit că legalitatea deciziilor camerelor de recurs trebuie apreciată numai în temeiul Regulamentului nr. 40/94, astfel cum a fost interpretat de instanța comunitară, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare a acestora [Hotărârea Tribunalului din 27 februarie 2002, Streamserve/OAPI (STREAMSERVE), T‑106/00, Rec., p. II‑723, punctul 66]. În orice caz, este necesar să se constate că, în deciziile citate de reclamantă, camerele de recurs ale OAPI au aplicat mărcilor respective jurisprudența referitoare la semnele care se confundă cu aspectul produselor pe care le desemnează.
30 Având în vedere cele prezentate mai sus, trebuie constatat că, aplicând mărcii solicitate aceeași jurisprudență din decizia atacată, camera de recurs nu a săvârșit o eroare. Prin urmare, este necesar să se respingă primul aspect al motivului unic.
Cu privire la al doilea aspect al motivului unic, întemeiat pe o eroare de apreciere în ceea ce privește caracterul distinctiv al mărcii solicitate
Argumentele părților
31 Reclamanta arată că produsele în cauză nu sunt produse ieftine, de vreme ce aceasta confecționează șosete denumite „speciale” sau „funcționale”, situate în segmentul superior de prețuri, și anume între 10 euro și 20 de euro. Prin urmare, nu ar fi necesar să se considere că publicul relevant acordă numai un grad redus de atenție cumpărării acestor produse, cu atât mai mult cu cât, în opinia sa, jurisprudența admite că același public este deosebit de atent la mărcile de îmbrăcăminte.
32 În ceea ce privește percepția de către publicul relevant a mărcii solicitate, reclamanta indică cu titlu introductiv că, potrivit jurisprudenței, simplul fapt că un semn este perceput de asemenea, dar nu în mod exclusiv, ca un element decorativ nu se opune protecției sale ca marcă.
33 Reclamanta adaugă că, deşi sectorul articolelor de galanterie pentru încălțăminte este caracterizat printr‑o mare varietate de desene și de culori, nu aceasta ar fi situația în ceea ce priveşte colorarea vârfurilor șosetelor „speciale” și „funcționale” în discuție. În orice caz, potrivit reclamantei, existența unei varietăți de desene sau de culori nu se poate opune înregistrării unei mărci, dată fiind evoluția constantă a domeniului modei care ar implica, practic, refuzul oricăror mărci noi.
34 Mai mult, ca și pe piața articolelor de încălțăminte, publicul relevant ar fi obișnuit ca originea comercială a șosetelor „speciale” să fie indicată prin intermediul unui element figurativ determinat, constând în linii, benzi sau forme geometrice vizibile aplicate pe produs sau în colorarea anumitor părți ale acestuia. În această privință, reclamanta precizează că trimiterea la produsele unei alte întreprinderi care comercializează de asemenea șosete cu vârful colorat, trimitere pe care a efectuat‑o în fața OAPI, urmărea numai să dovedească această împrejurare.
35 În plus, chiar dacă s‑ar presupune că publicul relevant nu este obișnuit cu forma de indicare a originii comerciale a produselor respective, formă menționată la punctul 34 de mai sus, aplicarea unei mărci pe o parte a produsului, care anterior nu era utilizată în acest scop, ar fi susceptibilă, în principiu, să indice originea comercială. În acest context, reclamanta subliniază că, în domeniul articolelor de sport, producătorii obișnuiesc să aplice mărcile în cele mai diverse locuri.
36 Potrivit reclamantei, camera de recurs a omis, pe de altă parte, să examineze împrejurarea potrivit căreia o nuanță a unei culori, definită cu precizie, era vizată de marca solicitată, această împrejurare fiind relevantă, astfel cum reiese dintr‑o decizie anterioară a Camerei întâi de recurs a OAPI. În acest context, reclamanta subliniază că, aparent, este prima întreprindere care a colorat șosetele cu nuanța respectivă și că această caracteristică i‑a permis, în special, să fie unul dintre liderii de pe piața șosetelor speciale de cea mai bună calitate.
37 În plus, reclamanta precizează că poziția, forma și culoarea mărcii solicitate nu sunt impuse de constrângeri tehnice sau funcționale. În această privință, considerațiile camerei de recurs referitoare la puternica uzură a vârfului șosetelor ar fi lipsite de orice logică.
38 Cu ocazia ședinței, reclamanta a arătat de asemenea că riscul ca un semn să fie imediat contrafăcut face imposibilă recurgerea la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009]. În consecință, potrivit reclamantei, ar fi necesar să se admită chiar înregistrarea unor forme noi de mărci.
39 OAPI contestă temeinicia argumentelor reclamantei.
Aprecierea Tribunalului
40 Trebuie examinate argumentele prezentate de reclamantă în cadrul celui de al doilea aspect al motivului unic în raport cu principiile expuse la punctele 22-25 de mai sus.
41 Cu titlu introductiv, este necesar să se constate că părțile nu contestă că, astfel cum a considerat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 23 din decizia atacată, publicul relevant este alcătuit din totalitatea consumatorilor finali.
42 În ceea ce privește gradul de atenție al publicului relevant, trebuie să se observe că, la examinarea caracterului înregistrabil al unui semn, OAPI poate să ia în considerare numai lista produselor, astfel cum rezultă din cererea de înregistrare a mărcii respective, cu rezerva eventualelor modificări ale acesteia din urmă [a se vedea, în acest sens și prin analogie, Hotărârea Tribunalului din 13 aprilie 2005, Gillette/OAPI – Wilkinson Sword (RIGHT GUARD XTREME sport), T‑286/03, nepublicată în Repertoriu, punctul 33]. Or, în speță, lista produselor vizate de marca solicitată menționează „articolele de îmbrăcăminte, și anume pentru încălţăminte, șosete și ciorapi”, fără altă specificare. În consecință, argumentele reclamantei referitoare la caracterul „tehnic” sau „funcțional” al produselor sale și faptul că prețul de vânzare al unor astfel de articole este mai ridicat sunt lipsite de relevanță.
43 Pe de altă parte, trebuie să se arate că, atunci când camera de recurs a constatat la punctul 23 din decizia atacată că, în măsura în care șosetele sunt obiecte de consum curent care aparțin mai degrabă segmentului inferior de prețuri, publicul relevant nu acordă acestora decât un grad mai degrabă redus de atenție, aceasta și‑a întemeiat analiza pe fapte care rezultă din experiența dobândită, în general, din comercializarea produselor de larg consum, fapte care sunt susceptibile de a fi cunoscute de orice persoană și care sunt în special cunoscute de consumatorii acestor produse. În măsura în care reclamanta se prevalează de caracterul distinctiv al unei mărci solicitate, în pofida analizei camerei de recurs întemeiate pe această experiență, revine reclamantei obligația de a furniza informații concrete și susținute care să demonstreze că marca solicitată prezintă un caracter distinctiv, dat fiind că aceasta este mult mai în măsură să realizeze acest lucru având în vedere cunoașterea sa aprofundată a pieței [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 15 martie 2006, Develey/OAPI (Forma unei sticle de plastic), T‑129/04, Rec., p. II‑811, punctele 19 și 21 și jurisprudența citată].
44 În această privință, reclamanta se limitează să afirme că jurisprudența acceptă împrejurarea că publicul relevant este deosebit de atent la mărcile de îmbrăcăminte. Or, pe de o parte, reclamanta nu dovedește această susținere care este, în esență, de natură factuală. Pe de altă parte, în orice caz, este necesar să se admită că, în general, consumatorul va fi atent la alegerea anumitor articole vestimentare, precum și a anumitor articole de încălțăminte, de vreme ce va dori să verifice înainte de cumpărare dacă produsul oferit răspunde așteptărilor sale, atât din punct de vedere funcțional, cât și din punct de vedere estetic. Totuși, această constatare nu este aplicabilă articolelor de galanterie pentru încălțăminte, care, în mod normal, nu sunt probate înainte de a fi cumpărate.
45 În aceste împrejurări, camera de recurs nu a săvârșit o eroare atunci când a constatat că gradul de atenție al publicului relevant este mai degrabă redus.
46 În ceea ce privește perceperea de către publicul relevant a mărcii solicitate, camera de recurs a declarat că o colorare a vârfului unui articol de galanterie pentru încălțăminte va fi percepută fie ca un element decorativ, fie ca un element funcțional legat de întărirea vârfului. Trebuie să se examineze, mai întâi, argumentele prezentate de reclamantă în ceea ce privește perceperea mărcii solicitate ca element decorativ.
47 În această privință, argumentarea relevantă a camerei de recurs, dezvoltată la punctele 25-27 și 31 din decizia atacată și care a fost rezumată la punctul 9 de mai sus, era întemeiată pe experiența dobândită, în general, din comercializarea produselor de larg consum, ceea ce implică faptul că revine reclamantei obligația de a furniza informații concrete și susținute care să pună în discuție temeinicia constatărilor respective.
48 Mai întâi, reclamanta contestă existența unei varietăți de design‑uri în ceea ce privește colorarea vârfurilor șosetelor denumite „speciale” sau „funcționale”. Or, astfel cum s‑a expus la punctul 42 de mai sus, reclamanta se limitează în mod eronat la aceste categorii de produse de vreme ce lista produselor solicitate vizează articolele de galanterie pentru încălțăminte, în general. În fond, susținerea sa nu este dovedită în niciun mod.
49 Nici argumentul reclamantei întemeiat pe evoluția constantă a modei nu poate fi primit. Astfel, pot fi înregistrate mărci noi care desemnează produse ce se supun tendințelor modei, însă cu condiția de a‑și putea îndeplini funcția esențială, care este aceea de a identifica originea comercială a produselor. În schimb, atunci când un semn nu este susceptibil să exercite această funcție, nu poate fi înregistrat ca marcă în pofida faptului că numeroase semne similare există sau sunt create în mod constant în sectorul industrial respectiv.
50 În continuare, este necesar să se arate că reclamanta nu prezintă elemente concrete pentru a‑și dovedi susținerea potrivit căreia consumatorul respectiv este obișnuit să perceapă colorarea vârfului unei șosete ca indicație a originii comerciale.
51 În ceea ce privește, sub acest aspect, referirea la sectorul încălțămintei de sport, trebuie observat că marca solicitată nu se prezintă ca o linie, ca o bandă sau ca o formă geometrică precisă aplicată pe produs, ci ca o simplă colorare a unei părți a suprafeței acestuia. Or, reclamanta nu prezintă elemente care să sugereze că o colorare a anumitor părți ale unui articol de încălțăminte este percepută în mod obișnuit de publicul relevant ca o indicație a originii comerciale.
52 Reclamanta arată de asemenea că, în special în domeniul articolelor de sport, producătorii obișnuiesc să aplice mărcile în cele mai diverse locuri. Cu toate că reclamanta nu prezintă elemente concrete în acest sens, este necesar să se admită, în orice caz, că este relativ obișnuit ca mărcile producătorilor să fie aplicate pe șosete, în special pe șosetele de sport. Dacă, cel mai adesea, astfel de mărci sunt situate la nivelul gleznei, este posibil de asemenea ca acestea să fie aplicate la nivelul tălpii sau chiar al părții superioare a vârfului piciorului. Cu toate acestea, astfel de mărci nu sunt simple colorări, ci elemente verbale și figurative de natură să desemneze mai degrabă originea comercială a produselor respective decât marca solicitată.
53 Reclamanta se referă de asemenea la șosetele comercializate de un concurent, care au un vârf de culoare aurie. Or, reclamanta nu a prezentat elemente concrete care să sugereze că respectiva colorare era susceptibilă, în mod intrinsec, să indice originea comercială a produselor respective, în afara oricărei considerații legate de un eventual caracter distinctiv dobândit prin utilizare. Pe de altă parte, dacă rezultă că respectivul concurent a obținut în mod efectiv înregistrarea unei mărci comunitare care reprezintă o șosetă cu un vârf auriu și care privește, în special, articolele de galanterie pentru încălțăminte, această marcă nu este comparabilă cu marca solicitată, de vreme ce include, în afara reprezentării respective, elementul verbal „gold toe”.
54 În sfârșit, reclamanta susține în mod greșit că respectiva cameră de recurs nu a luat în considerare faptul că marca solicitată privea o nuanță precisă de culoare. Astfel, la punctele 19-22 din decizia atacată, camera de recurs a amintit jurisprudența citată la punctul 26 de mai sus, referitoare la capacitatea limitată a culorilor și a combinațiilor acestora de a identifica originea comercială a produselor. La punctul 26 din decizia atacată, camera de recurs a constatat că portocaliul – culoarea solicitată – era comun în sectorul articolelor de galanterie pentru încălțăminte, cel puțin atunci când era combinat cu alte culori ale unei șosete.
55 În ceea ce privește relevanța faptului că marca solicitată a vizat o culoare precisă, reclamanta se referă la decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 18 aprilie 2007 (cauza R 781/2006‑1), referitoare la o marcă ce constă într‑o pată aplicată pe suprafața unei seringi. Or, astfel cum s‑a observat la punctul 29 de mai sus, practica decizională anterioară a camerelor de recurs este lipsită de relevanță. În orice caz, atât semnele, cât și produsele în discuție în cele două cauze prezintă puține puncte comune. În fond, în decizia invocată de reclamantă, Camera întâi de recurs s‑a limitat să aprecieze împrejurările din speță și nu a considerat nicidecum că revendicarea oricărei culori ar conferi un caracter distinctiv unei „mărci de poziție”.
56 Susținerile potrivit cărora reclamanta a fost prima întreprindere care a utilizat nuanța de culoare solicitată pentru șosete, ceea ce i‑ar fi permis să devină un lider pe piață, nu sunt dovedite. În special, nu există niciun element care să sugereze că eventualul succes comercial al reclamantei s‑ar datora faptului că respectiva colorare în portocaliu a vârfurilor șosetelor pe care le produce a fost percepută de publicul relevant ca fiind intrinsec distinctivă.
57 Din cele prezentate mai sus reiese că niciunul dintre argumentele prezentate de reclamantă, referitoare la perceperea mărcii solicitate ca element decorativ, nu poate fi primit.
58 Trebuie arătat, de asemenea, ca răspuns la argumentul invocat de reclamantă în cadrul ședinței, că riscul ca un element de prezentare a unui produs sau a unui serviciu să fie copiat de un concurent nu aduce atingere interpretării articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. Astfel, în temeiul acestei dispoziții, înregistrarea ca marcă comunitară este rezervată semnelor care sunt susceptibile în mod intrinsec să identifice originea comercială a produselor sau a serviciilor pe care le desemnează, în percepția consumatorului respectiv. Operatorul economic care utilizează în activitatea comercială un semn ce nu îndeplinește această condiție ar putea, eventual, dovedi că a dobândit un caracter distinctiv după ce a fost utilizat în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 sau ar putea recurge la alte mijloace juridice aflate eventual la dispoziția sa, precum dreptul desenelor și modelelor industriale sau o acțiune în temeiul concurenței neloiale.
59 Având în vedere cele prezentate mai sus, este necesar să se concluzioneze că, atunci când a constatat că, datorită lipsei unei divergențe semnificative în raport cu norma sau cu uzanțele sectorului galanteriei pentru încălțăminte, marca solicitată va fi percepută de publicul relevant ca un element decorativ și că aceasta era, în consecință, lipsită de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, camera de recurs nu a săvârșit o eroare. Așadar, al doilea aspect al motivului unic trebuie respins fără a fi necesar să se examineze argumentarea referitoare la perceperea mărcii solicitate ca element funcțional.
60 Întrucât cele două aspecte ale motivului unic sunt respinse, este necesar să se respingă motivul unic și, prin urmare, acțiunea în întregime.
Cu privire la cheltuielile de judecată
61 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă X Technology Swiss GmbH la plata cheltuielilor de judecată.
Pelikánová | Jürimäe | Soldevila Fragoso |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 15 iunie 2010.
Semnături